“Lorelei” de Ionel Teodoreanu

„Pe harfa rasturnata a ierburilor tale, Vara, trupul si sufletul meu sunt inceputul unui mare cantec si tremurul mainii care il cauta”.

„Sunt ceea ce este dincolo de fereastra odaii tale: departarea. Sunt cea mai mica fata a lumii intre randunelele ei fiindca ma infasor in intregul ei necunoscut. Privirea ta nu ma va gasi nicaieri. Aminitirea ta nu are unde sa ma afle. Glasul tau nu poate sa ma strige si nu stie unde. Sunt intre cele patru zari: raspantia lor. Stii sa asculti? Auzi vantul la fereastra? Auzi pasarile care pleaca si se intorc, ducand si aducand primavara? Stii ce e nostalgia? Privesti uneori pe fereastra fara sa vezi nimic? Sunt pe acolo si intr-acele, fara fiinta, o apropiere si o indepartare in preajma ta. Gandeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine.”

„A trecut o ploaie de primavara si s-a tesut in zare braul frant de matasa al curcubeului, cu el imi incing mjlocul si ma duc. ”

Dupa ce am citit cartea, am pastrat o dulce melancolie si o durere. De ce exista asa ceva? De ce unele destine, unele iubiri, unele vieti sunt atat de tragice:? Pentru ele, nu pot nici sa plang, dar simt in mine o putere, daca as putea, as lua balanta lumii sa o sfarm. As face alta care sa dea fericire tuturor. Dar acest lucru e imposibil, si nici nu cred ca e drept. Nu am eu acest drept de a rasturna lumea. Dar, daca as putea, as imparti un strop de fericire tuturor.

31 martie 1990

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s