Momente de trezire

Am avut in viata momente de intelegere, de claritate, in care am simtit ca ma trezesc, ca ies dintr-un somn adanc si vad lucrurile altfel. In astfel de momente, am inteles brusc ca viata mea nu e asa cum credeam eu sau nu se indreapta in directia in care eu credeam. Ca si cum as fi trait intr-un vis si m-am trezit dintr-o perioada traita inconstient.

Momentele de criza, dificile din viata au uneori acest efect. Ne scutura profund, ne trezesc. Tragediile personale, pierderea unei relatii, a cuiva drag sau a serviciului, o problema de sanatate bat la usa noastra. Oricare din acestea ne poate scoate din somnul nostru metaforic si ne trezim buimaci ca ne intrebam: „Ce a fost cu mine pana acum?”

Asemenea momente de trezire, de intelegere, de claritate, m-au ajutat sa inteleg, sa recunosc cateva adevaruri si principii fundamentale. Sustinuta de ele, am gasit ajutor si curaj pentru calatoria pe care am inceput-o: aceea de a trai intr-un mod mai constient, mai treaz. Sper sa va ajute si pe voi, cele care cititi acum.

1. Suntem responsabile pentru propriile noastre vieti

Acest principiu aduce cu el multe emotii contradictorii. Daca inteleg ca doar eu sunt responsabila pentru viata mea, cu inaltimile si prapastiile ei, pot sa apara teama si ingrijorarea. Ne putem trezi paralizate de gandul ca am putea face alegeri eronate sau am putea gresi. Din aceasta perspectiva, auto-responsabilitatea poate fi greu de acceptat. E un adevar ca multe dintre noi refuza sa cunoasca, sa inteleaga, pentru ca este mult mai usor sa dam vina pe altii; e mai simplu sa delegam responsabilitatea, in special pentru suferinta si suparare, sau pentru consecintele alegerilor neinspirate.

Pe de alta parte, acest principiu poate aduce usurare si o libertate noua. Daca e sa se realizeze ceva, depinde de mine! Exista o putere imensa in a sti ca ne putem alege modul in care gandim, simtim, ne comportam. Ne putem alege modul in care ne castigam existenta, cu cine ne asociem, si multe alte lucruri. Cand am deplina responsabilitate pentru viata mea, lumea e a mea, imi pot crea propria realitate.

2. Nu exista eşecuri sau drumuri gresite

Fiecare decizie pe care o luam ne aduce mai aproape de cine suntem noi cu adevarat. Fiecare alegere, pregatita atent sau luata in graba, ne invita sa privim mai profund la cine suntem noi. Prin alegerile noastre ne descoperim valorile, caracterul, punctele puternice si cele slabe. Ne descoperim talentele si inzestrarile. Din acest punct de vedere, nu exista cale gresita sau corecta de urmat. Fiecare drum ne poate duce catre o versiune mai completa a noastra insine.

Intrebati-va care a fost cea mai mare greseala pe care ati facut-o vreodata. Apoi intrebati-va ce ati invatat din acea experienta. Ati devenit o persoana mai buna trecand prin ea? Cat timp continuam sa reflectam asupra acestor experiente, fiind atente la tot ce ne pot invata, increderea si caracterul nostru continua sa se dezvolte. Greselile sunt pentru a invata.

3. Exista o imagine mai ampla, o ordine superioara in viata noastra

Daca viata iti da lamai, fa limonada. Nu intotdeauna stim de ce ni se dau anumite experiente sau provocari, dar realitatea este ca le primim. Daca putem sa acceptam ceea ce ni se da, putem face „o limonada” deosebita cu viata noastra. Sau putem continua sa ne plangem de greutati, sperand sa obtinem suc de portocale din lamai, si astfel sa ne blocam propria crestere. Cu adevarat, am primit lamai dintr-un anumit motiv. E recomandabil sa lucram cu ceea ce avem.

Ca fiinte umane, poate nu avem puterea de a vedea in viitor. Nu putem privi de sus la viata noastra, ca o pasare, ca sa observam unde va duce fiecare intorsatura si cotitura a vietii. E bine sa avem incredere. Incredere ca locul spre care mergem este cel mai bun pentru cresterea noastra. Incredere ca vom fi protejati de ajutoare pamantesti si ceresti. Si, cel mai important, sa avem incredere ca in viata noastra exista o Forta Superioara care ne ghideaza intotdeauna.

Am fost create pentru a fi fericite, pentru a trai bucuria. De noi depinde ce alegem: sa ne dormim inconstient viata sau sa deschidem larg ochii si sa intampinam rasaritul unei noi realitati cu recunostinta, bunavointa si speranta.

Anunțuri

9 thoughts on “Momente de trezire

  1. Eu cred ca putem alege cu adevarat doar atunci cand devenim constienti, cand ne trezim din somnul ignorantei si al conditionarilor la care am fost supusi. Si mai cred ca exista si alegeri gresite, neinspirate, atunci cand ego-ul nostru preia controlul. Cum poate fi calificata alegerea lui Lucifer? L-a apropiat oare de ceea ce era el cu adevarat destinat sa fie, un inger de lumina, sau, dimpotriva, l-a aruncat in tenebrele manifestarii?

  2. Sa il lasam pe Lucifer cu alegerea lui si sa ne vedem de alegerile noastre.
    Personal, consider ca orice alegere am facut in viata, indiferent de consecintele ei, de moment sau de lunga durata, m-au facut ceea ce sunt azi. Am crescut prin alegerile mele.
    In orice moment alegem: mancam fructe sau carne, mergem spre serviciu pe partea stanga sau pe partea dreapta a strazii, spunem multumesc sau nu, etc. Unele alegeri par sa aiba o importanta mai mare, altele nu. De multe ori nici nu ne dam seama ca alegem ceva; chiar daca e inconstienta, tot alegere se numeste.
    Aleg sa fiu mai buna, mai recunoscatoare, mai bucuroasa, mai atenta, mai iubitoare, mai constienta. Nu reusesc intotdeauna, dar macar ma straduiesc si nu dau vina pe altii (destin, parinti, educatie, etc) pentru alegerile mele neinspirate. Cu siguranta au rostul lor si ma invata ceva, chiar daca pe moment sau mai tarziu ma blamez pentru o anumita alegere. Eu am ales si sunt responsabila si raspunzatoare pentru alegerea mea.

    • De ce am senzatia ca esti iritata? Alegerile neinspirate pe care eu le-am facut m-au indepartat mult de ceea ce am fost destinata sa fiu, sigur ca eu sunt responsabila pt. asta dar nici nu ma simt confortabil ca am ascultat de ego, asta am vrut sa spun. Iar Lucifer este pentru mine un exemplu ca poti sa cazi chiar de la un asemenea nivel si asta ma ajuta sa fiu mai vigilenta si totodata constienta ca sunt frunza-n vant cand e vorba de incercari grele. Numai Dumnezeu m-a scos din ele si sunt clipe cand uit aceasta, din pacate.
      Ma bucur ca ai depasit toate acestea, e mare lucru, eu mai am.

      • In general, eu sunt mai optimista. Chiar daca stiu ca uneori am facut unele greseli, am cautat totusi partea buna a lucrurilor. Egoul nu e ceva separat din mine de care ma dezic si pe care dau vina daca ceva nu merge bine, ci tot eu sunt, la un anumit nivel. La acel moment, cu mintea pe care o aveam, cu tot ceea ce eram atunci, am ales intr-un fel. Pot sa cred ca a fost un pas inapoi sau ca m-a ajutat sa invat ceva si sa traiesc mai frumos ulterior. Prefer varianta a doua, ca am invatat ceva. Si merg mai departe.

  3. E bine ca esti optimista. Si eu sunt, intr-un anume fel, dar ma simt si foarte responsabila cand ma gandesc ca in momentul trecerii in lumea de dincolo as putea afla ca mi-am ratat misiunea pentru care am venit aici. De multe ori, cand spun ”eu am facut asta sau ailalta”, ma gandesc cine este acel ”eu” care a actionat, fiinta mea adevarata sau m-am lasat pur si simplu manipulata de tendintele mele inferioare sau, mai rau, de entitati straine pe care le percep uneori ca imi induc ganduri nepotrivite? Am ajuns pe blogul tau in calatoria catre mine insami si sper sa nu te deranjeze daca uneori am pareri un pic diferite. Si eu am fost foarte entuziasmata si optimista cand am aflat ca pot sa aleg in orice moment ce fac cu viata mea, ca e suficient sa imi controlez gandurile. Au trecut ani de atunci si mi-am dat seama ca m-am angrenat in cea mai grea lupta si ca am avut multe infrangeri, de aceea sunt poate mai rezervata. Dar, cum spuneai, merg inainte…

    • hm…intamplator am dat peste acest site si mi-a acaparat atentia..discutia dintre voi este interesanta, scuze ca ma bag asa…dar ce este egoul?? vorbiti de viata, experimente placute mai putin placute, si totusi este un cerc vicios din care nu iesim atata timp cat vrem sa credem ca alegerile pe care le facem sunt bune chiar daca am avut si momente neplacute , ne comsolam cu ideea ca asa a fost sa fie ..un esec..am ceva de invatat..oare toate aceste ganduri nu tin de egou??

      • Ego-ul este ”micul eu” cu care ne identificam in mod obisnuit, care ne tine captivi in iluzia ca suntem acest corp fizic, aceasta minte, aceasta personalitate etc. Este cel care l-a facut pe Lucifer sa cada, daca tot am vorbit la inceput de acest personaj. In realitate suntem infinit mai mult, suntem ”scanteie de Dumnezeu”, cum au afirmat toti inteleptii lumii acesteia, adica cei care au reusit sa isi transceanda ego-ul si sa se identifice cu Absolutul. Noi am uitat cine suntem si toata suferinta noastra de aici apare. Atunci cand nu lasam ego-ul sa preia controlul, ci ramane ceea ce este destinat sa fie-un instrument, putem spune ca actionam la unison cu Sinele nostru, acea scanteie de care vorbeam.
        Nu am pretentia ca am reusit sa explic, subiectul e vast.

  4. hm..ai spus citez:”sa se identifice cu Absolutul” inchei citatul, vorbind de iluminati,maestrii spirituali (cum doresti sa-i numesti),exprimarea nu e corecta ,deoarece rezulta ca cei care nu s-au trezit vor intelege renuntam la ego si ne identificam cu Abolutul,Sinele,Fiinta,Dumnezeu(orice denumire duce la acelasi lucru).
    ca sa fii prezent,treaz spiritual pana nu se ajunge la acea intrebare banala ”cine sunt eu?”si sa cautam inlauntrul nostru raspunsul,ne vom rataci in cuvinte si expresii…
    un lucru este esential si pasul cel mai important ce-l poate face orice om este observarea, starea de martor a ceea ce se petrece in tine..acele ganduri care nu mai tac din capul nostru..sa le privim fara judecata, fara etichetare…
    vehiculul bun in toate astea este corpul nostru privit din interior si atunci vom vedea ce se petrece…
    asa sum spuneai subiectul e vast…iar calatoria spirituala e grea datorita conditionarilor cu care am fost invatati, traditiilor..etc…
    in tacere vin raspunsurile…

    • Nu am vorbit de renuntarea la ego, ci de transcenderea acestuia… A ne rataci in cuvinte si expresii este tot o etapa in calatoria catre noi insine. Se spune ca in momentul in care iti propui sa il descoperi pe Dumnezeu, deja te-ai indepartat de El( esti ca pestele care vrea sa afle unde e oceanul), dar, in mod paradoxal, nu poti ajunge la El fara asta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s