Fa din viata ta o victorie!

Draga Femeie,

Daca esti in permanenta fericita si plina de forta, radiind in jurul tau fascinatie, daca fiecare zi a vietii tale e plina de sens si luminata de iubire, atunci esti aproape de sufletul tau. Fiind binecuvantata de Dumnezeu cu o viata atat de implinita, gandeste-te cu dragoste la toate femeile din aceasta lume, urmarind sa le transmiti fericirea de a trai. Si roaga-te sa poti aduce in aceasta lume iubirea fara sfarsit a lui Dumnezeu.

Daca nu traiesti plina de forta si bucurie fiecare zi a vietii tale, inseamna ca ai uitat de sufletul tau si de lumina pe care Dumnezeu a sadit-o acolo.

Pentru ca aceasta menire a vietii tale sa se implineasca, trebuie mai intai sa te transformi tu insati, sa-ti transformi corpul, sufletul si mintea, sa-ti educi vointa, sa ceri ajutorul ingerilor si al lui Dumnezeu cat mai des, cu o mare credinta, in fiecare imprejurare concreta a vietii de zi cu zi.

Cunoasterea inseamna putere, iar o fiinta puternica poate darui extrem de mult si chiar aceasta daruire ii umple viata de o fericire constanta, pe care nimic din lumea aceasta sa nu o poate atinge. Bucuria de a face mereu bine celorlalti, la modul eficient si inspirat, atrage protectia ingerilor si face ca Dumnezeu sa  coboare in noi din ce in ce mai mult cu pacea si iubirea sa.

O femeie plina de entuziasm si dinamism creeaza mai mereu in jurul ei o efervescenta a vietii traite din plin, ca o flacara ce isi daruie permanent lumina si caldura. O femeie plina de viata si puternica este inima unei familii, a unui grup sau a unui cuplu, ea emana pretutindeni fericire, calm si iubire.

In lumea agitata si rapida de azi, femeia uita sa-si reimprospateze izvorul vitalitatii si se lasa cuprinsa de slabiciune fizica si psihica, nemaistiind cum sa se refaca. De (prea) multe ori femeia uita de ea insasi, daruindu-se celor dragi pana la completa epuizare a resurselor fizice si psihice; ea poate sa se daruiasca astfel ani sau zeci de ani in sir, dar pana la urma, datorita necunoasterii unor legi esentiale ale vietii, ea isi pierde forta si stralucirea, uneori uitand chiar si de iubire. Ea uita treptat de comoara sufletului  ei, si aceasta se ingroapa adanc sub praful obisnuintei, plictiselii, oboselii. Ea daruieste mereu si mereu celorlalti, punandu-se mereu ultima pe lista. Este ultima ei prioritate sa aiba grija de ea insasi, sa isi aminteasca pur si simplu sa fie si sa se bucure de viata, sa ia aminte la dorintele cele mai profunde ale inimii ei. Ceilalți nu sunt vinovați ca ea a uitat secretul puterii nesfarsite pe care Dumnezeu i-a daruit-o.

Uneori, ea simte ca nu mai poate continua asa. Mesajele sunt clare: oboseala, nerabdare, nefericire, tensiuni si boli in corp, lipsa creativitatii, relatii neimplinitoare. Ea simte ca trebuie sa faca o schimbare, dar e dificil sa o faca de una singura, pe cont propriu. E greu sa faca aceasta in mijlocul tuturor activitatilor care sunt in curs de desfasurare in viata ei, acasa si la serviciu.

Simte si crede ca e posibila o viata echilibrata si plina de bucurie si forta. Dar e nevoie de a acorda perioade speciale pentru a face ca acest nou mod de viata sa prinda radacini. De aceea e nevoie periodic de o iesire, de o pauza, de o retragere intr-un mediu prielnic pentru aceasta schimbare, pentru reamintirea de sine.

Face parte din menirea ei ca femeie in aceasta lume sa se regasesca pe ea insasi si comoara sufletului ei care tainuieste atatea puteri.

Femeia este iubire. Ea se hraneste din iubire, rezista prin iubire, se lupta prin iubire si isi savureaza victoria iubind. Cand sufletul tau este plin de iubire, traiesti senzatia minunata de a fi indragostita; si atunci comoara din sufletul tau straluceste raspandindu-si razele pline de fericire nu doar asupra fiintei iubite, ci pretutindeni, tot timpul, ca o splendoare luminoasa ce exista pentru tine in toate lucrurile si toate fiintele, incat iti vine sa imbratisezi copacii si cerul, sa mangai iarba si frunzele pomilor, sa razi in sufletele tuturor copiilor, sa canti si sa zbori ca pasarile, sa umpli de bunatate inima batranilor; simti nevoia sa patrunzi pretutindeni si sa impregnezi totul cu bucuria ta nestavilita care nu mai incape nicaieri si creste mereu. Indragosteste-te in fiecare zi de iubitul tau, de lumina soarelui, de copilul tau, de inimile oamenilor, de cerul nesfarsit, de sufletul poetilor, indragosteste-te!

Iubeste din tot sufletul tau ceea ce mirosi, ceea ce gusti, ceea ce vezi, ceea ce atingi, ceea ce crezi sau visezi, caci viata ta se va sfinti prin iubire si te vei asemana ingerilor. Prezenta ta in aceasta lume este poarta spre paradis: tu esti legatura dintre om si Dumnezeu, ca o raza stralucitoare ce uneste inima omului cu iubirea lui Dumnezeu.

Fa din viata ta o victorie, o necontenita incununare, astfel incat fiecare zi sa aduca noi bucurii, tie insati si celorlalti!

Anunțuri

Puterea zambetului

Vi s-a petrecut vreodata sa mergeti pe strada ingrijorate, analizandu-va problemele, planificandu-va activitatile de peste zi? Cand, la un moment dat, ridicati ochii, vedeti o femeie surazatoare si, aproape instantaneu, ii intoarceti spontan zambetul. Intr-o fractiune de secunda ati uitat necazurile, v-ati indreptat spatele si mergand in continuare va dati seama ca toate problemele se vor rezolva. Un zambet pur are o putere miraculoasa. Daca zambiti cuiva, il puteti ajuta pe acel om sa se impace cu el insusi. Cand zambiti plantelor, ele va simt dragostea si cresc armonios.

Un zambet adevarat este un semn de dragoste, o emisie spontana de energie cu un efect tonic, de insanatosire. Este asemenea muzicii armonioase. O femeie care nu zambeste este ca o chitara la care nu se canta: sta intr-un colt, incepe sa se deformeze, se dezacordeaza si treptat se va distruge. Femeia care nu zambeste nu-si dezvolta capacitatea de a primi si darui dragoste. Figura ei intunecata si abordarea prea serioasa a vietii este de multe ori asociata cu diferite afectiuni, in timp ce viata ei sufleteasca se va stinge lent din lipsa de dragoste.

Dimpotriva, chitara mentinuta mereu noua prin exersare, are coardele schimbate regulat si este acordata. O chitara iubita si ingrijita aduce viata si lumina cantaretului si de multe ori ii supravietuieste. La fel, femeia care zambeste aduce bucurie in sufletul oamenilor si duce ea insasi o viata sanatoasa si fericita. De ea ne aducem aminte cu drag, mult timp chiar dupa ce nu mai este langa noi.

O femeie superioara este stapana pe sine, fara teama, netulburata, vesela, amabila si plina de bunavointa in orice situatie s-ar afla. O astfel de femeie va fi din ce in ce mai fericita si entuziasta indiferent care ar fi dificultatile vietii. Infatisarea sa, vocea, comportarea, umorul binefacator si chiar observatiile sale ii ajuta pe cei care o inconjoara.

Fiecare din cuvintele si gesturile unei femei trebuie sa exprime fericire, entuziasm, veselie afectiune si recunostinta, asa cum cantecul pasarilor si frumusetea florilor exprima armonia si bucuria de a exista. Soarele, stelele, muntii, apele si florile participa cel mai adesea nebanuit la armonia vietii noastre. Cum am putea trai in mijlocul lor fara a fi pline de dragoste, vesele si fericite? Atitudinea noastra ar trebui sa fie cea a unui copil plin de candoare care primeste un dar divin. Daca nu integram tot ceea ce ne inconjoara in acest mod, inseamna ca suntem departe de conditia unei sanatati perfecte. Brancusi spunea ca, atunci cand incetam sa avem aceasta stare de copil, am murit de mult.

Trebuie sa admiri sincer si sa iubesti cu forta toate fiintele care merita iubirea ta, toate lucrurile, firul de iarba, picatura de apa, grauntele de nisip, tot misterul vietii. Daca nu esti intotdeauna optimista, plina de veselie, in nu conteaza ce circumstante, te vei asemana cu un orb care nu poate vedea niciodata bucuria si minunile acestei lumi. Daca vei avea mereu ceva de reprosat, este mai bine sa ramai singura in camera ta si sa urmaresti sa-ti sublimezi resentimentele, inainte sa apari printre oameni. Intalnim foarte rar femei agreabile, vesele si binevoitoare, caci majoritatea fiintelor umane sunt bolnave. Adeseori ele nu stiu cum se poate atinge starea de armonie, de aceea nu trebuie sa le judecam gresit.

Avand permanent constiinta organizarii echilibrate a acestui Univers, vom deveni destul de repede fiinte pline de bucurie si recunostinta si nu vom pierde nici o ocazie de a manifesta in noi si in jurul nostru aceasta. Trebuie sa daruim cat mai adesea placere, fericire, veselie si incantare. Sa zambim, sa spunem cu o voce cat mai agreabila, in cuvinte simple “multumesc”, cat de des este necesar. Nu pierdem nimic procedand astfel pentru ca vom fi fericite si ii vom face fericiti si pe cei din jurul nostru.

Vom deveni astfel copii puri ai acestui infinit univers care prin noi, femeile, anima, iubeste si renaste. Daca vom intelege si vom gandi mereu astfel, totul va veni spre noi din abundenta. Daca vom crede ca ne vom pierde bunurile materiale ajutandu-i pe ceilalti, vom trai o stare de tensiune, de boala si nefericire. Orbirea mentala si spirituala este mult mai periculoasa decat orbirea fizica. Daca ne este mai mereu teama sa nu fim deposedate de bunurile noastre efemere, suntem de fapt victimele uitarii, caci am pierdut din vedere originea reala,divina, a vietii noastre. Darul este un act de libertate si sacrificiu, o expresie a recunostintei infinite si a intelegerii eliberate de toate prejudecatile.

Multe femei, chiar daca recunosc diferentele dintre oamenii veseli si cei posaci, desi asociaza fericirea cu sanatatea si tristetea cu boala, nu recunosc puterea zambetului si nu-i inteleg virtutile. De fapt, ele nu zambesc propriei fiinte! Zambind prietenilor, celor iubiti, cum n-am invatat sa ne zambim noua insine? In China antica, taoistii invatau ca un zambet interior permanent, un zambet catre noi insine asigura sanatatea, fericirea si longevitatea. A zambi propriei fiinte este ca si cum va invaluiti cu dragoste si va deveniti cea mai buna prietena. A trai zambind interior inseamna a trai in armonie cu voi insiva, inseamna ca traiti intr-o deplina acceptare a corpului, mintii, sufletului, a fiintei voastre.

Toate lucrurile si fenomenele din aceasta lume sunt aspecte iluzorii, caci nu exista nimic in afara lui Dumnezeu. Este imposibil sa fii o persoana care sa fie pe deplin convinsa de aceste aspecte fara sa devii tu insuti puternica si foarte fericita. Urmareste sa fii din ce in ce mai fericita, radiind mereu lumina spirituala si fericire, bucurie, candoare si spontaneitate lumii intregi. Sa nu te indoiesti niciodata de posibilitatile tale infinite si sa poti transforma chiar si nefericirea, atat a ta, cat si a celorlalti, in fericire si armonie. (extras din Cartea Femeii, ed. Kamala)

 

Retragerea spirituala- o parte esentiala din viata mea

Ca femei care traiesc in ziua de azi, avand multiple roluri in viata (mame, sotii, fiice, prietene, femei de afaceri, si nu in ultimul rand, cautatoare spiritual), a ne face timp pentru o retragere cu noi insine nu este o optiune. Este un lucru esential. Nici una din femeile care au realizat ceva profund semnificativ in viata nu ar fi putut realiza nimic daca nu ar fi facut o prioritate din aceste retrageri cu ele insele. Retragerile hranesc corpul, sufletul si spiritul nostru, ele sunt esentiale pentru fiecare dintre noi pentru a fi sanatoase si fericite.

Nivelul stresului este mai mare azi ca niciodata in istoria umanitatii. Si, din nefericire, este in crestere. Este o provocare sa fii singura, cu atat mai putin sa fii tacuta si sa asculti ce iti spune corpul, ce iti spune sufletul tau. Cand ne predam nesfarsitelor informatii exterioare, pierdem contactul cu noi insine si uitam ghidarea intelepciunii interioare. Ca urmare, suferim de epuizare, surplus de greutate, depresie, anxietate si, in cele din urma, de diferite boli.

Pentru a elimina acest stres si a deveni responsabile pentru propria noastra sanatate, cea mai buna cale este sa realizam periodic „retrageri” din programul obisnuit pentru a ne odihni, regenera, deconecta, pentru a fi pur si simplu. De cat de putine lucruri avem nevoie pentru a fi fericite!

Da, uneori e nevoie de bani pentru a participa la aceste retrageri organizate de centre spirituale. Da, e dificil sa gasesti timp pentru a fi departe  de serviciu si responsabilitatile familiale. Și da, merita din plin.

Cu totii ajungem la momente de saturare, de oboseala in viata de zi cu zi. A ramane periodic in liniste pentru a te cunoaste pe tine insati te poate ajuta foarte mult.

Intr-o retragere spirituala, tacerea, practica spirituala, lasarea deoparte a rolurilor obisnuite, spatiul si libertatea sunt vindecatoare. In aceste perioade, mintea noastra se linisteste, iar corpul se regenereaza, datorita practicii spirituale, somnului bun, odihnei, alimentelor sanatoase si plimbarilor in natura. Este o perioada in care ne bucuram de simplitate pentru a ne regenera si totodata a ne reinnoi angajamentul de a trai o viata plina de semnificatie.

Cred ca o retragere spirituala ne poate schimba viata. Nu numai pentru ca am vazut rezultate in cadrul retragerilor care au loc la centrul de yoga si meditatie Kamala, ci si pentru ca eu insami am trait asa ceva in timpul perioadelor mele de retragere.

Nu toate femeile pot alege sa traiasca pe varful unui munte sau sa ajunga la o retragere organizata de un centru spiritual, dar cu toate putem gasi cateva ore in fiecare saptamana, sau cel putin o zi pe luna, in care putem sa avem o perioada de regenerare, un timp special in care sa facem un pas inapoi si sa apreciem cine suntem si incotro mergem, timp pentru a multumi pentru ce am invatat.

Putem sa ne facem timp pentru cateva ore de liniste, sau o dupa-amiaza contemplativa, in natura sau acasa, sau un week-end complet in care sa ne retragem cu noi insine, in care sa realizam o introspectie atenta, tehnici de (re)centrare, de meditatie, plimbari in natura in care sa ne reconectam cu fiinta noastra profunda.

Personal, recomand tuturor sa realizeze anual cel putin o retragere mai lunga (7-10 zile) intr-un centru de meditatie si cel putin cate un weekend in liniste si singuratate o data la trei luni. Realizarea periodica si regulata a acestor retrageri ne ajuta sa ne regeneram, sa fim mult mai constiente si mai atente in viata de zi cu zi, sa avem relatii mai bune si mai profunde, sa ne simtim conectate cu centrul fiintei noastre, sa ne simtim in acord cu universul.  Viata capata o semnificatie mai adanca, ne simtim mai adevarate, mai profunde in tot ceea ce facem si simtim.

Cateva semne pentru a sti ca avem nevoie de o retragere spirituala

– inchidem alarma ceasului de mai multe ori in fiecare dimineata

– bem prea multe cesti de stimulente (cafea sau ceai) pentru a „ne mentine in forma”

– ne simtim coplesite sau neinspirate in munca, in practica spirituala si/sau in viata de zi cu zi.

– realizam practica spirituala ca un robot, fara pasiune

– dam vina pe alti oameni, locuri, circumstante pentru nefericirea noastra, etc, etc.

Realizate cel putin de doua ori pe an, sau la schimbarea anotimpurilor, retragerile spirituale ne pot mentine departe de starile de epuizare, de secatuire fizica, emotionala si spirituala.

Iata cateva sugestii pentru a incepe sa facem din aceste retrageri spirituale o parte constanta din viata noastra.

– Planifica din timp. Fa-ti un calendar pentru urmatoarele 12 luni. Poti incepe in orice moment al anului, nu trebuie neaparat sa fie Anul Nou. Noteaza lunile care crezi ca ar putea fi dificile pentru tine si cand ai avea nevoie de o pauza – dupa ce termini un proiect mare la serviciu sau in familie. Intereseaza-te de retrageri spirituale in aceste perioade si noteaza-le pe calendar cu pixul (nu cu creionul).  De obicei, poti gasi pe internet aceste activitati cu cel putin cateva luni inainte. Inscrie-te si plateste avansul pentru a fi sigura ca nu te razgandesti (plus ca beneficiezi de reducerile pentru inscrierile timpurii). Daca nu ai curajul sa te inscrii la o retragere mai lunga sau ai copii mici, incepe cu seminarii de un weekend.

– Incepe sa economisesti. Deschide un cont separat pentru economii, pe care sa il numesti Retragere spirituala, Dezvoltare personala sau Educatie. In fiecare luna, depune in acest cont un procent din venitul tau (depinde de tine cat anume). E mai usor sa iti permiti din punct de vedere financiar sa participi la o retragere spirituala daca ai pus deoparte lunar o suma mica decat sa incerci sa faci rost deodata de toata suma necesara.

–  Comunică nevoia ta de retragere. Spune familiei, prietenilor, colegilor cand planifici sa realizezi o retragere spirituala. Informeaza-i ca nu vei avea acces la internet, si nici la telefon in aceasta perioada. Spune-le o data exacta cand vei reveni si la cine sa apeleze in locul tau. Daca iti pun intrebari sau te provoaca, poti sa le spui ca este un aspect important al unei vieti sanatoase. Pastreaza-ti convingerile si nu te lasa influentata de parerile lor.

– Nu da inapoi. E usor sa renunti in ultimul moment (de aceea e buna inscrierea timpurie si plata avansului). Mereu pot aparea lucruri in ultimul moment pentru care sa fie necesara prezenta ta. Poate aparea frica de a pasi in afara zonei de confort si de a te deschide spre schimbari si emotii profunde. Se poate spune ca universul iti testeaza hotararea! Cat de mult te pretuiesti pe tine insati si dezvoltarea ta personala?

– Traieste schimbarea. Cand te vei intoarce din retragere, vei fi transformata. Ochii si pielea vor straluci, vei zambi si vei rade mai des. Vei fi mai energica si mai optimista. Bineinteles, toti cei din jurul tau vor observa asta. Cand cei apropiati vor vedea cat de bine ti-a prins aceasta perioada de retragere cu tine insati, te vor incuraja si te vor sustine, poate chiar vor vrea si ei sa realizeze o asemenea retragere cu ei insisi.

Cel mai mare dar pe care ti-l poti face tie insati si celor din jur este determinarea ta continua pentru propria ta evolutie si constienta. Nu uita niciodata asta!

Merit sa fiu fericita

Multe femei se preocupa mult mai mult de ceilalti, si uita de ele insele.  Au un serviciu mai mult sau mai putin implinitor, o casa de intretinut, sot, copii, parinti de ingrijit, facturi de platit, etc, etc, etc. Uneori, prinse de treburi si de griji, uita chiar si de ziua lor.  Sau se pun pe ultimul loc cand e vorba de ceva bun de mancare (sa manance copiii, ca trebuie sa creasca, sau el, sotul, ca a venit obosit acasa, sau parintii, sau prietenii) sau de un cadou (e prea scump in vremurile astea, nu imi permit asa ceva, nu port asa ceva, etc), sau de o vacanta (nu pot sa las acum serviciul, familia, etc, trebuie sa salvez lumea, fara mine nimic nu misca in acest univers). Se modeleaza pentru a se adapta rolurilor vietii si uita de sufletul lor.

Dragi prietene, va rog sa va opriti din iuresul grijilor si al problemelor zilnice, sa respirati adanc, sa va priviti in oglinda, adanc, in ochi, si sa spuneti:

Merit sa fiu fericita!

Merit sa port o rochie frumoasa la ziua/petrecerea/nunta mea (nu inseamna ca trebuie sa fie si scumpa)!

Merit sa am o a doua sansa!

Merit sa ma plimb incet pe strada intr-o zi cu soare si sa ma bucur pur si simplu de caldura razelor pe fata, de cantecul pasarilor, de bucuria frunzelor care danseaza!

Merit sa dorm suficient si sa ma bucur de mancare sanatoasa!

Merit sa primesc ce e mai bun in viata! (o relatie, un serviciu mai bun, sanatate).

Indrazniti sa credeti!

Si spuneti aceasta, convingator, privindu-va in ochi, in oglinda, nu pentru ca va credeti mai frumoasa, mai desteapta, mai „altfel”, ci pentru ca, ascunsa adanc in noi, intrezarita uneori, neglijata de prea multe ori, se afla acea lumina, acea bucurie, acea fiintare sacra  care ne da voie sa spunem:

Merit sa fiu fericita!


Seminar cu tema: “Fii femeia care ai fost menita sa fii!” – 19 – 21 nov 2010

De-a lungul timpului, am avut sansa sa intalnesc femei care mi-au cerut ajutorul pentru anumite probleme de sanatate feminina, relatii, liniste sufleteasca, transformare interioara. Ca urmare a interesului crescut pentru aceste domenii, am ales sa organizez o serie de seminarii pentru femei, care sa fie un respiro in lumea agitata de azi, in care sa ne regasim pe noi insine, impreuna, intr-un mediu primitor si regenerant, inconjurate de femei cu mintea si inima deschise.

Fiecare femeie are nevoie sa isi gaseasca propria ei modalitate pentru a-si exprima  unicitatea .  Fiecare femeie cauta (constient sau nu) o cale spirituala prin care sa intre in legatura cu esenta ei profunda, autentica, sa si-o aminteasca, sa se trezeasca fata de ea, esenta care ii da putere si o inspira sa traiasca din plin calitatile inimii feminine.  Intentia unei practici spirituale nu este aceea de a schimba ceva din tine, ci de a readuce aminte si de a reaprinde legatura cu tine insati, creand spatiul si sustinerea pentru a auzi si a-ti urma glasul interior.

E timpul sa te cunosti mai bine, sa-ti analizezi  viata, sa iti pui intrebari importante, sa te odihnesti si sa-ti  reamintesti menirea. Pentru ca, indiferent de starea ta actuala si varsta pe care o ai acum, poti sa traiesti viata vibranta, plina de semnificatie si de bucurie pe care simti, din adancul sufletului tau, ca o meriti.

Invit la acest seminar toate femeile care doresc sa aiba o viata mai implinita, mai plina de semnificatie, si care au curajul sa isi asume responsabilitatea pentru propria lor sanatate si fericire.

Draga mea prietena,

indiferent de varsta, statut social, studii sau greutatea corpului, daca vrei cu adevarat:

– sa schimbi in bine ceva in viata ta (sanatate, relatii, mod de a trai)

– sa nu mai ai stari de plictiseala, agitatie, oboseala sau blocaj

– sa iti controlezi, sa dirijezi si sa iti focalizezi gandurile

– sa descoperi un spatiu in care sa fii tu insati cu adevarat

– sa decizi ce directie sa alegi in viata

– sa te retragi cateva zile din rolurile, obligatiile si stresul zilnic pentru a avea timp sa fii cu sufletul tau

– sa inveti despre puterea ascunsa in tine si cum sa o folosesti

– sa iti amintesti cine esti

– sa redescoperi frumusetea si sacralitatea vietii

– sa te apropii de Dumnezeu (indiferent ce nume ii dai),

daca esti pregatita:

– sa faci modificari sanatoase in atitudinile, alegerile si relatiile tale

– sa explorezi o cale care iti poate aduce o stare de sanatate mai buna si o energie foarte mare (fizica, mentala, emotionala, spirituala)

– sa reiei legatura cu partea ta creatoare, cu viata ta emotionala, cu gandurile tale cele mai intime

– sa iti reinnoiesti visele uitate si sperantele neglijate

– sa incepi sa practici anumite tehnici si exercitii speciale pentru tine

– si mai ales, sa te bucuri,

… seminarul cu tema „Fii femeia care ai fost menita sa fii!” ar putea fi pentru tine!

In cadrul acestui seminar vei invata metode practice de dezvoltare personala si tehnici yoga pentru:

– reglarea problemelor legate de ciclul menstrual,

– amplificarea energiei vitale si eliminarea starilor de oboseala

– retrezirea pasiunii de a trai cu bucurie si recunostinta, marirea increderii in sine,

– invatarea unui mod de a trai deplin, viu, constient

– recunoasterea si trezirea puterii divine din tine.

Si nu in ultimul rand, vei avea ocazia sa petreci un timp in tacere cu tine insati si sa iti hranesti sufletul cu frumusetea naturii.

Esti pregatita pentru un miracol in viata ta?

Informatii adminstrative:

Cine poate participa?  – Orice femeie intre 16 – 99 de ani care doreste sa isi transforme in bine viata personala.

Este necesara o practica anterioara?  – Nu, sunt tehnici accesibile oricui, indiferent de varsta sau flexibilitate.

Unde are loc seminarul? – La sala din Sanpetru a Centrului de Yoga si Meditatie Kamala (Str. Poarta Campului nr. 408 C), un loc usor accesibil, primitor, ospitalier, frumos, la marginea padurii. Film de prezentare a Centrului. Din gara Brasov, in 15 minute se ajunge cu masina la Centrul Kamala. Exista autobuze din jumatate in jumatate de ora Brasov – Sanpetru.

Care este programul?

Vineri, 19 nov, 17.00 – 20.00 – seară cu intrare libera

Sambata, 20 nov, 9.00 – 20.00, cu pauza de pranz.

Duminica, 21 nov, 9.00 – 16.00, cu pauza de pranz.

Cine tine seminarul?

Veronica Cernat (Godeanu). Puteti afla mai multe despre mine pe acest blog.

Costuri:

– 120 lei – salariate

– 90 lei – pensionare, studente, eleve

Persoanele deja inscrise la cursurile noastre si cele care fac parte din aceeasi familie beneficiaza de reduceri suplimentare.

Se asigura cazare? – Se poate asigura, la cerere, cazare prin intermediul centrului nostru. Solicitati informatii in acest sens.

Se asigura masa? – Am ales pentru acest seminar varianta in care fiecare isi aduce mancare de acasa si vom manca impreuna. Vom servi ceai cald si prajituri. Observatie: pe durata seminarului, in cadrul centrului Kamala, se va consuma doar hrana vegetariana, fara alcool, tutun, cafea.

Informatii si inscrieri:

– tel. 0731.32.42.41

– e-mail: veronica@kamala.ro

– pagina web: http://www.kamala.ro

Ca femeie care traieste in ziua de azi, avand multiple roluri (mama, sotie, fiica, prietena, femeie de afaceri, si nu in ultimul rand, om), a ne face timp pentru o retragere cu noi insine nu este o optiune. Este un lucru esential. De aceea, o practica spirituala regulata poate deveni fundamentul vietii noastre. O practica prin care poti  dobandi o sanatate buna, energie molipsitoare si un sentiment al totalitatii si al unitatii in tine insati si impreuna cu ceilalti.

Te astept cu drag sa descoperim impreuna miracolul unei vieti pline de bucurie!

Veronica Cernat (Godeanu)

Sri Yantra – Intelepciunea Existentei in Frumusete si Iubire

In perioada 15 – 17 oct 2010, la Centrul Kamala a avut loc seminarul cu tema „Tantra shastra 3 – Tripura Sundari – Intelepciunea existentei in Frumusete si Iubire”.

Tot sufletul mi-a cantat in aceste trei zile,  m-am bucurat foarte mult de Frumusete, de Iubire, de Dor.

Pentru mine (si colegii mei), seminarul a inceput cu mult timp inainte, odata cu pregatirile necesare.Cel mai mult m-a emotionat construirea yantrei vii a lui Sundari, numita traditional Sri Yantra. E un desen destul de complicat, iar pasiunea mea matematica a fost provocata sa se manifeste prin realizarea acestui desen pentru un patrat cu latura de 1,20 m. Nici pe hartie nu e foarte simplu,  iar pe pamant poate fi destul de complex, datorita aproximarilor.

Sri Yantra e frumoasa in sine insasi, chiar si fara sa stii simbolistica ei traditionala. Doar desenarea ei, mai intai pe hartie, apoi constructia ei pe pamant, cu boabe de grau,  m-a bucurat foarte mult. E un simbol foarte frumos, armonios. Fiind atenta in timpul desenului, am simtit cum se strecoara in suflet un val de frumusete, de admiratie pentru perfectiunea ei, pentru eleganta si nobletea ei.  I-am inteles pe indieni, care isi deseneaza in fiecare dimineata o yantra in fata casei, cu creta, din flori sau pe pamant. E un gest care poate sa inalte si sa incarce toata ziua cu frumusete, cu un simt al sacrului, in fiecare clipa. Iar daca mai si cunosti cate ceva despre Sundari, Intelepciunea Existentei in Frumusete si Iubire, hotararea de a pastra mereu atingerea sacra a Frumusetii si a Iubirii in viata ta devine si mai puternica.

Aici este filmul de prezentare a modului in care a fost facuta yantra vie a lui Sundari.  Ea a fost facuta cu o saptamana inainte de seminar, a fost udata in fiecare zi, iar in ziua dinaintea seminarului a fost impodobita cu flori.  In ultima zi, dupa ce s-a incheiat seminarul, s-a reintors in natura, fiind scufundata in apa unui rau. Bucurati-va si voi, impreuna cu mine, caci eu nu ma mai satur sa revad acest film. In albastru e Simona Trandafir, cea care a tinut seminarul. Eu sunt in rosu 🙂 .

Bucuria frumusetii

Thomas Traherne, preot protestant, poet din sec, 17:

„Nu te vei bucura pe deplin de lume pana cand insasi marea nu iti va curge prin vine, pana cand cerul nu te va imbraca si stelele nu ti se vor face cununa; si pana cand nu te vei socoti singurul mostenitor al intregii lumi si mai mult decat atat, caci fiecare om din aceasta lume e singurul mostenitor, tot asa ca si tine. Pana, cand nu-L vei putea canta pe Dumnezeu, incantandu-te de El, pre­cum sarmanii se bucura de aur, iar regii de sceptre, nu vei gusta cu adevarat minunea lumii…

Si inca, nu poti spune ca te-ai bucurat pe deplin de lume pana nu iubesti intr-atat frumusetea de a te bucura de ea, incat sa nu ai pace pana nu-i convingi si pe altii sa se bucure de ea.

Lumea este o oglinda de infinita frumusete, si totusi nimeni nu o vede. Este un templu al majestatii, si totusi nimeni nu-si des­chide ochii s-o priveasca. Este taramul Luminii si al Pacii, pe care doar oamenii il pot tulbura. Este Raiul Domnului…”

A trai cu iubire e datoria noastra

Am revazut de curand filmul „Pe aripile vantului” care m-a impresionat, ca de obicei cand il revad.  Am sa ma opresc acum doar asupra unei scene, care mi-a dat de gandit. Scarlett avea grija de casa si de familia ei, in timp ce prietena ei, Melanie era bolnava dupa o complicatie la nastere.  La un moment dat, Melanie coboara scarile spre parter, abia tinandu-se pe picioare si cu o voce buna, dar slaba, a intrebat-o pe Scarlett ce putea face sa ajute si ea, se simtea vinovata ca statea in pat, bolnava,  in timp ce altii munceau. Iar Scarlett i-a spus doar sa se intoarca in pat, sa se faca bine, pentru ca altfel mai tarziu nu va putea sa o ajute. „Nu m-am gandit in felul acesta”, raspunde Melanie si urca inapoi, incet, scarile.

Am vazut filmul cand eram mica, si de atunci mi-a ramas in minte ideea ca trebuie sa fim noi bine inainte de a-i putea ajuta si pe altii.  Iar acest lucru este valabil in toate domeniile vietii, in toate planurile existentei noastre: fizic, mental, emotional, spiritual.

Anne Morrow Lindberg, soţia aviatorului Charles Lindberg, a scris: „Pentru că natura unei femei este aceea de a hrăni, ea trebuie să se hrănească pe ea însăşi.” In fiecare femeie exista un adevar esential care asteapta sa fie dezvaluit, un adevar care ne va da puterea sa traim o viata spirituala autentica, reala, in fiecare zi. Cautarea acestui adevar profund poate fi gresit inteleasa ca fiind egoista si centrata pe propria persoana, insa, in realitate, este exact contrariul. A intelege cine suntem si a ne stradui sa traim o viata autentica are o importanta vitala  pentru noi si pentru binele celor din jur, al lumii ca intreg. Noi, femeile, dorim sa dezvaluim lumii fiintele puternice, compasive, creatoare care suntem, in esenta noastra. De aceea, descoperirea si exprimarea adevaratului nostru eu este darul cel mai pretios si mai plin de bucurie pe care ni-l putem face noua insine si celorlalti.

Maica Tereza a spus unor vizitatori care venisera in India in cautarea experientelor spirituale: „Uitati-va in jurul vostru, la familie, la vecini si prieteni. Au nevoie de ajutor? Le e foame? Sunt singuri? Ii puteti alina?”

Maica Tereza nu le-a spus vizitatorilor ei doar sa mearga acasa si sa faca fapte bune.  Ea le-a spus: Ce faceti aici cautand iluminarea? A trai cu iubire este dharma (datoria) voastra. Nu trebuie sa calatoriti in jurul lumii pentru a servi. Deschideti-va ochii spre cei din jurul vostru. Fiti de ajutor, fiti iubitori. Impartiti ceea ce aveti, daruiti-va pe voi insiva. Oferiti ajutor celorlalti, incepeti in propria voastra casa, in propria voastra familie, in propriul vostru suflet. Ea ne indruma pe fiecare dintre noi sa privim inauntru, la propriul nostru suflet si sa avem grija de el.

„Lucrezi cu tine insuti pentru a putea sa lucrezi cu alti oameni.” (calugarita budista Pema Chodrom) Cand lucram cu noi insine, cand ne descoperim si ne exprimam propriul adevar, iubirea pentru noi înşine şi compasiunea devin din ce in ce mai profunde.  In timp, aceasta iubire va curge libera spre ceilalti, căci este in natura ei sa faca astfel. A ne perfecţiona pe noi înşine, a transmite adevarul fiintei noastre inseamna a lucra pentru binele tuturor.

Calitati ale plenitudinii, curajului si maturitatii

1. Curiozitate: deschidere, spatialitate, prezenta

2. Liniste: capacitatea de a ramane centrat si de a gasi pacea interioara

3. Inteligenta emotionala:  Cum ma simt? (constienta de sine) Cum te simti? (empatie)

4. Controlul starilor mentale

5. Conectare sociala si prietenie

6.  Grija pentru propria persoana: exercitiu fizic, nutritie, somn,odihna, granite, a spune nu, a spune da

7.  Voiosie: simtul umorului si puterea de a lasa lucrurile sa fie

8. Spiritualitate: o viata de compasiune si constienta

9. Iertare

(Joan Borysenko)

Centrul de Yoga si Meditatie Kamala

Fac parte din echipa Centrului de Yoga si Meditatie Kamala, si in continuare sunt cateva filmulete de prezentare.

– Centrul de Yoga si Meditatie Kamala (limba romana) – var 1

– Centrul de Yoga si Meditatie Kamala (limba romana) – var 2

– Hridaya Yoga & Meditation Center Kamala (limba engleza)

– Ce este Hridaya Yoga

– O sedinta de Hatha Yoga

Zambete si frumusete

Am primit de la prieteni multe filmulete care m-au ajutat sa trec de momentele de descurajare sau amortire sufleteasca.   M-as bucura sa va ajute si pe voi. Cand aveti nevoie sa va spuna cineva un cuvant bun sau sa vedeti ceva frumos, intrati pe pagina asta si alegeti ceva care sa va ajute sa mergeti mai departe.

http://sivangarr.com/healingmessages.html – doua videoclipuri in care multi oameni, pe rand, te privesc in ochi si iti spun „you are beautiful”, respectiv „I love you” – cand le-am vazut prima data, pentru mine a fost cutremurator. Nu te simti singur pe lume cand vezi asa ceva.

Despre bucurie si zambete – un film scurt (16 min) despre zambet si puterea lui

Frumusetea Pamantului – imagini foarte frumoase din natura

Matthieu Ricard despre obisnuintele fericirii

– o floare de trandafir care se deschide

Maica Tereza

– Imprastie dragoste oriunde te duci. Sa nu lasi pe nimeni sa te intalneasca fara sa plece mai fericit.

– Bucuria este rugaciune. Bucuria este tarie. Bucuria este o plasa a dragostei cu care prinzi suflete.

– Haideti sa ne intampinam mereu unul pe altul cu zambete, pentru ca zambetele sunt inceputul iubirii.

– Inainte sa vorbesti, este necesar mai intai sa asculti, pentru ca Dumnezeu vorbeste in tacerea inimii.

– Tacerea se afla la baza comuniunii profunde cu Dumnezeu si cu orice alta fiinta. In tacere suntem inundati de energia lui Dumnezeu care ne ajuta sa facem toate lucrurile in bucurie. Avem nevoie sa il gasim pe Dumnezeu, iar Dumnezeu nu poate fi gasit in zgomot si agitatie. Dumnezeu este prietenul tacerii. Observa cum natura – copacii, florile, iarba – cresc in tacere. Observa cum stelele, luna si soarele se misca pe cer in tacere. Cu cat primim mai mult in timpul rugaciunii tacute, cu atat mai mult vom putea darui in viata noastra activa.

– Nu putem face lucruri mari, doar lucruri mici cu iubire mare.

– Daca judeci oamenii, nu vei mai avea timp sa ii iubesti.

– Nu uita niciodata ca pielea se increteste, parul incarunteste, iar zilele se transforma in ani… dar ce e mai important se conserva; forta si determinarea ta nu au varsta. Spiritul tau este cel care indeparteaza panzele de paianjen. Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare. Dincolo de orice reusita e o alta incercare. Cat timp traiesti, simte-te viu. Daca ti-e dor de ce faceai inainte, fa-o din nou. Nu te pierde printre fotografii ingalbenite de timp… mergi mai departe atunci cand toti se asteapta sa renunti. Nu lasa sa se toceasca taria pe care o ai in tine. Fa astfel ca in loc de mila sa impui respect. Cand nu mai poti sa alergi, ia-o la trap. Cand nu poti nici asta, ia-o la pas. Cand nu poti sa mergi, ia bastonul. Insa nu te opri niciodata.

– Ziua de ieri a trecut. Ziua de maine nu a sosit inca. Nu avem la dispozitie decat ziua de azi. Hai sa incepem.

– Pastrati bucuria de a ajuta pe cei aflati in suferinta si impartasiti-o cu toti cei pe care ii intalniti. Amintiti-va ca actiunile facute din iubire sunt actiuni ale pacii.

– A trai ca un inger – aceasta este maretia oamenilor care sunt bogati sufleteste, chiar daca din punct de vedere material sunt foarte saraci.

– Pacea incepe cu un suras.

– Sa zambesti unui om care este suparat; sa vizitezi, chiar si pentru putin timp, pe cineva care este singur; sa oferi adapost sub umbrela ta cuiva aflat in ploaie; sa citesti ceva unui orb; aceste actiuni si multe altele pot parea marunte, dar astfel noi putem sa dam iubirii noastre pentru Dumnezeu o forma concreta.

– In momentul mortii, nu vom fi judecati dupa numarul de fapte bune pe care le-am facut si nici de diplomele pe care le-am dobandit. Vom fi judecati numai dupa iubirea pe care am pus-o in actiunile noastre. Cel mai important lucru nu este cat de mult facem, ci cat de multa iubire punem in actiunile noastre de fiecare zi. Aceasta este masura iubirii noastre pentru Dumnezeu.

– Dumnezeu primeste iubirea noastra. Nici unul dintre noi nu este indispensabil. Dumnezeu are posibilitatea de a face toate lucrurile in mod perfect, cu mult dincolo de cel mai capabil om. Putem sa muncim pe branci. Putem sa muncim pana murim. Daca nu muncim cu iubire, toata munca noastra este fara nici o valoare in ochii lui Dumnezeu.

– Orice actiune incepe cu o rugaciune. Sa iubiti rugaciunea si sa simtiti nevoia sa va rugati deseori in timpul zilei. Daca vreti sa va rugati mai bine, trebuie sa va rugati mai mult. Cu cat va rugati mai mult, cu atat mai usor va deveni. Rugaciunea perfecta nu consta in multe cuvinte, ci in fervoarea si ardoarea ei.

– Pune credinta in lucrurile mici pe care le faci, pentru ca in ele sta puterea ta.

– Nu asteptati lideri. Faceti ce e de facut singuri, fiecare in parte.

– De fiecare data cand zambesti cuiva, este un gest de dragoste, un dar catre acea persoana, un lucru frumos.

– Dumnezeu nu-ti cere sa reusesti, El vrea doar sa incerci din tot sufletul.

– In viata asta nu putem face lucruri marete. Putem face doar lucruri marunte cu enorma dragoste.

– Noi credem ca ceea ce facem noi e doar o picatura in ocean. Dar oceanul ar fi mai mic fara acest strop.

– Nu putem sti niciodata tot binele pe care il poate face un zambet.

Biografie: S-a nascut in Skopje, Macedonia, in fosta Yugoslavie, in data pe 26 august 1910, avand numele de Agnes Gonxha Bojaxhiu, ca cea mai mica dintre cei trei copii ai familiei. La varsta de 12 ani, a simtit extrem de intens chemarea lui Dumnezeu si a stiut ca va deveni misionara in numele lui Iisus Hristos. Dupa ce a implinit 18 ani, a intrat in ordinul Surorilor din Loretto, o comunitate irlandeza cunoscuta pentru activitatea ei misionara din India. Dupa cateva luni de pregatire la Dublin, a fost trimisa in India, unde pe 24 mai 1931 a depus juramintele pentru a deveni calugarita si a primit numele de Tereza, dupa Sfanta Tereza din Lisieux. In perioada 1931 – 1948, a predat geografie si catehism la Manastirea St. Mary din Calcutta, fiind si conducatoarea acestui asezamant incepand din 1944. Curand s-a imbolnavit de tuberculoza, nu a mai putut sa continue sa predea si a fost trimisa la Darjeeling pentru odihna si recuperare. In tren spre Darjeeling ea a primit cea de a doua chemare divina. „Trebuia sa parasesc manastirea si sa lucrez cu oamenii cei mai saraci dintre saraci, sa traiesc printre ei. A fost un ordin ceresc.” a povestit ea mai tarziu.

In 1948, Vaticanul i-a dat permisiunea de a parasi ordinul Surorilor din Loretto, pentru a-si indeplini chemarea, sub indrumarea Arhiepiscopului Calcuttei. Desi nu avea fonduri, Maica Tereza s-a incredintat Providentei Divine si a inceput cu o scoala in aer liber pe care a deschis-o intr-un cartier nevoias, pentru a-i invata carte pe copiii saraci. De asemenea, si-a insusit notiuni elementare de medicina si a mers acasa la bolnavi pentru a-i trata. Curand i s-au alaturat si alti voluntari si a inceput sa primeasca fonduri pentru actiunile sale. Aceasta a facut posibila continuarea si extinderea activitatii sale. Impreuna cu cei care s-au hotarat sa ramana alaturi de ea, a inchiriat o locuinta pentru a putea ingriji oamenii bolnavi si saraci care nu erau primiti in spitale si care altfel erau condamnati sa moara in mizerie. Pe 7 octombrie 1950, Maica Tereza a primit permisiunea de a fonda propriul ei ordin, „Missionaries of Charity”, a carui misiune principala era aceea de a ajuta acei oameni pe care societatea nu ii primea.

Societatea misionara fondata de Maica Tereza s-a raspandit in lumea intreaga, inclusiv in fosta Uniune Sovietica si in tarile Europei de Est. Membrii ei ofera ajutor oamenilor din cele mai sarace categorii sociale din Asia, Africa si America Latina, participa la actiunile de refacere in cazul catastrofelor naturale, cum ar fi inundatiile, epidemiile, foametea si ii ajuta pe refugiatii de razboi.

Activitatea Maicii Tereza a fost unanim recunoscuta, ea primind numeroase distinctii si premii, inclusiv Premiul Nobel pentru Pace in anul 1979. A murit in anul 1997, la Calcutta.

Dumnezeu versus stiinta

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie.

– Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie.

Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare.

Esti crestin, nu-i asa, fiule?

Da, dle, spune studentul.

Deci crezi in Dumnezeu?

Cu siguranta.

Dumnezeu e bun?

Desigur, Dumnezeu e bun.

E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?

Da.

Tu esti bun sau rau?

Biblia spune ca sunt rau.

Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin.

Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?

Da, dle. As incerca.

Deci esti bun.

N-as spune asta.

Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…

Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.

El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Iisus sa-l vindece. Cum de Iisus e bun? Poti raspunde la asta?

Studentul tace.

Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.

Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?

Pai…, da, spune studentul.

Satana e bun?

Studentul nu ezita la aceasta intrebare: “Nu”.

De unde vine Satana?

Studentul ezita.

De la Dumnezeu.

Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?

Da, dle.

Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?

Da.

Deci cine a creat raul? Profesorul continua. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.

Din nou, studentul nu raspunde.

Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?

Studentul se foieste jenat.

Da.

Deci cine le-a creat?

Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.

Cine le-a creat?

Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.

Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Iisus Cristos, fiule?

Vocea studentului il tradeaza, e nervos.

Da, dle profesor, cred.

Batranul se opreste din marsaluit.

Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Iisus?

Nu, dle. Nu L-am vazut.

Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Iisus al tau?

Nu, dle, nu l-am auzit.

L-ai simtit vreodata pe Iisus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Iisus sau a lui Dumnezeu?

Nu, dle, ma tem ca nu.

Si totusi crezi in el?

Da.

Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?

Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.

Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.

Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.

Dle profesor, exista caldura?

Da.

Si exista frig?

Da, fiule, exista si frig.

Nu, dle, nu exista.

Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.

Studentul incepe sa explice.

Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperatura mai scazuta decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp au material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna absenta totala a caldurii. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.

Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.

Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?

Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?

Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?

Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.

Ce vrei sa demonstrezi, tinere?

Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.

De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza. Gresite?

Poti explica in ce fel?

Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?

Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.

Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?

Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.

Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. nu predate studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?

Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.

Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?

Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.

Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….

Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?

Acum nesigur, profesorul raspunde: Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.

La asta, studentul a replicat: Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.

Profesorul s-a asezat.

PS: Studentul era Albert Einstein.

Albert Einstein a scris o carte intitulata “Dumnezeu vs. stiinta” in 1921….

Bunatate

Taximetrist

Acum douazeci de ani lucram ca taximetrist ca sa ma intretin.   Cand am ajuns, la 2:30 am, cladirea era acoperita de intuneric, doar cu  exceptia unei singure lumini la o fereastra de la parter…  In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de  doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar am vazut prea multi  oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de  transport.  Cand simteam ca nu e pericol, mergeam la usa.
Asa ca si atunci am mers si-am batut la usa. „Doar un minut” raspunse o voce firava, a unei persoane mai in varsta.
Auzeam ceva fiind tras de-a lungul pardoselii. Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica de statura, in jur de vreo 80 de ani, statea in fata mea. Purta o rochie colorata si o palarie mare cu un material de catifea prins pe ea, ca si o femeie dintr-un film din anii ’40. Langa ea, era o valiza mica, de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri. Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi. Intr-un colt era un panou plin cu poze peste care era pus un suport de sticla.
„Ati putea sa-mi duceti bagajul pana la masina?” zise ea.
Am dus valiza la masina si apoi m-am intors s-o ajut pe femeie. Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitatea mea.
„Nu e mare lucru” i-am zis eu. „Doar incerc sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca mama mea sa fie tratata”
„Oh, sunteti un baiat asa de bun!” zise ea.
Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa, si apoi m-a intrebat: „Ai putea sa conduci prin centrul orasului?”
„Nu este calea cea mai scurta,” am raspuns eu rapid.
„Oh, nu conteza” spuse ea. „Nu ma grabesc. Eu acum merg spre azil…”
M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteitori…
„Nu mi-a mai ramas nimeni din familie…” a continuat ea.  „Doctorul spune ca nu mai am mult timp…” In tacere am cautat ceasul de taxare si l-am oprit.
„Pe ce ruta ati vrea sa merg?” am intrebat.
In urmatoarele doua ore am condus prin oras. Mi-a aratat cladirea unde odata ea lucrase ca operator pe lift. Am condus prin cartierul unde ea si sotul ei au locuit cand erau proaspat casatoriti. M-a dus in fata unui magazin cu mobila care candva fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans pe vremea cand era fata.
Cateodata ma ruga sa opresc in fata unor cladiri sau colturi de strada si sa stau cu ea acolo, in intuneric, contempland in tacere.
Cand prima raza de soare s-a aratat pe orizont, mi-a spus dintr-o data: „Sunt obosita… Hai sa mergem.”
Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse.
Era o cladire ieftina, ca o casa mica, cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita. Doi oameni au venit spre taxi cum am oprit acolo. Erau ateniti si concentrati aspura fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa. Femeia fusese deja asezata intr-un scaun cu rotile.
„Cat va datorez?” a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul.
„Nimic,” am zis eu.
„Dar trebuie si tu sa te intretii.”
„Nu va faceti griji… Sunt si alti pasageri” am raspuns eu.
Aproape fara sa ma gandesc, m-am aplecat si am imbratisat-o. Ea  m-a strans cu putere la piept si mi-a spus:
„I-ai daruit unei femei in varsta un mic moment de bucurie… Multumesc.”
I-am strans mana si apoi am plecat in lumina diminetii.
In spatele meu, s-a inchis o usa… Era ca si sunetul de incheiere a unei vieti…
Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru. Am condus pierdut in ganduri… Pentru restul zilei de-abia de-am mai putut vorbi… Ce-ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist manios, sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura?… Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda, sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec?… Uitandu-ma in urma, nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata. Suntem conditionati sa credem ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete. Dar adesea aceste momente marete ne iau prin surprindere – frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva putin, ceva neinsemnat. Oamenii s-ar putea sa nu-si mai aminteasca exact ceea ce ai facut sau ceea ce ai spus, dar intotdeauna isi vor aminti cum i-ai facut sa se simta.

Cum imi fac ziua mai frumoasa (1)

Am scris de curand despre modelarea calitatii zilei. Una din metodele preferate de mine pentru a-mi face ziua mai frumoasa este sa ma scol mai devreme decat ar fi necesar pentru programul meu, si sa ma bucur de o jumatate de ora, pe indelete. In acest timp, savurez un ceai cald, pe terasa, daca e cald afara, citesc ceva frumos sau admir rasaritul. O meditatie si cateva tehnici yoga ma ajuta sa incep ziua cu optimism, incredere, credinta si multa energie.

Avand timp pentru mine dimineata, toata ziua apoi am un alt ritm, mai bland: am timp sa ascult oamenii, sa privesc o floare pe langa care trec in drumul meu prin oras, sa observ mai mult din ce apare in viata mea, sa reactionez mai bine la evenimentele vietii. E mai multa liniste, calm si recunostinta, si in acelasi timp energie, concentrare si bucurie.

Voi cum va faceti ziua frumoasa?

Modelarea calitatii vietii – arta suprema

„Dimineata este momentul in care ma simt cel mai treaz si in care in fiinta mea mijesc zorii… Noi trebuie sa invatam din nou sa ne trezim si sa ramanem treji, nu cu ajutorul unor mijloace mecanice, ci prin amplificarea la infinit a asteptarii noastre de a ne trezi si de a nu ramane scufundati in somnul cel mai profund. Personal, nu cunosc nimic mai incurajator decat capacitatea incontestabila a omului de a-si eleva viata prin simplul sau efort constient. Nu este putin lucru sa pictezi un tablou, sa sculptezi o statuie sau sa creezi un alt obiect frumos, dar mi se pare mult mai grandios sa iti pictezi si sa iti sculptezi insasi atmosfera si mediul in care traiesti… Modelarea calitatii zilei – aceasta mi se pare arta suprema.” (Thoreau, „Walden”)

M-a inspirat foarte mult Thoreau cu cartea sa Walden. Aici, el descrie experimentul sau, cum a trait un an de zile retras in natura, asta se intampla prin anul 1854. Mi-a facut pofta, ca sa spun asa, sa ma duc si eu undeva, intr-o padure linistita, langa un izvor/lac, unde sa raman mai mult timp si sa ma bucur pur si simplu de faptul ca exist.  Prin anii 1850 era o alta atmosfera in lume, inca nu era aglomeratia si ritmul de azi. Iar ideile lui sunt actuale, chiar daca au trecut peste 150 de ani de cand a scris cartea.

Dincolo de vorbele frumoase, ce ar insemna „sa iti modelezi calitatea zilei”, concret? Eu cred ca in primul rand e necesara intentia, dorinta de a-ti face ziua, viata, mai frumoasa, mai buna, mai semnificativa, pentru tine, pentru altii.  Nu e nevoie de actiuni grandioase, sunt suficiente gesturi mici si atente.

Avem un corp, avem emotii,  avem minte si, in primul rand, avem in noi o scanteie de spirit, divinitatea din noi (e o clasificare simpla, exista si altele mai elaborate, deocamdata e suficienta asta).

Tu, cititorule, aminteste-ti ca semnificatia fiecarei zile din viata ta este data de calitatea fiecaruia dintre aceste domenii ale vietii tale. Exista metode, sfaturi despre cum sa iti pastrezi corpul sanatos si puternic, despre cum sa iti controlezi si s iti inalti emotiile, despre controlul gandurilor si puterea mintii, si despre cum sa reintri in legatura si sa faci viu sacrul din tine, cu acea parte uitata sau neglijata din inima ta. Depinde de fiecare daca si ce metode aplica, in fiecare domeniu. Si tot de fiecare depinde centrul de greutate pe care il da vietii lui, adica ce domeniu (dintre cele enumerate mai sus) predomina in viata lui.

Sunt multe de spus pe tema asta. Voi mai continua si alta data. Pentru moment, tu, cititorule, cum iti imbunatatesti calitatea vietii?

Sonetul XLIII – Elisabeth Browning

Cum te iubesc? Sa-ncerc o-nsiruire.
Adanc si larg si-nalt, atat cat poate
Atinge al meu suflet cand strabate
Spre gratie, spre tot, spre nesfarsire.
Si te iubesc cu zilnica iubire,
In pasnic fel, în zori, pe scapatate –
Si slobod, cum te lupti pentru dreptate,
Curat, asa cum fugi de lingusire.
Si te iubesc cu patima avuta
In vechi dureri si cu credinta care
Parea, cu sfinti copilaresti, pierduta.
Si te iubesc cu zambet, plans, suflare,
Cu viata mea! – si Domnul de-mi ajuta
Te voi iubi în moarte si mai tare.

Fa-ti timp pentru inima ta

De curand, am citit o carte care m-a impresionat foarte mult: „Un an la malul marii” de Joan Anderson. Pe scurt, povestea este cea a unei femei aflata la mijlocul vietii care pleaca un an departe de tot, inclusiv de sotul ei, pentru a se regasi. Cartea descrie poetic drumul ei in acest an. Autoarea trece printr-o trezire spirituala, realizand ca este „un unfinished woman”, eu as traduce prin „o femeie incompleta”. Deoarece copiii devenisera independenti, sotul pleca cu serviciul in cealalta parte a tarii, iar scopurile ei personale fusesera mereu date la o parte pana atunci, ea se hotaraste sa se mute intr-o casuta de vacanta la Cape Cod unde sa isi analizeze viata. Merge mult in natura unde a copilarit, se intalneste cu focile pe una din insulitele din apropiere, si chiar e pusa in situatia sa isi gaseasca de lucru pentru a plati reparatia boilerului si a se intretine. Invata multe lectii in acest an, iar ideea principala a cartii este: fa-ti timp pentru a afla cine esti (pe toate planurile: fizic, sufleteste, spiritual).

Ce ar insemna termenul „o femeie incompleta”? E cineva care s-a preocupat mereu doar de ceilalti sau cineva care a trait mereu dupa standardele si asteptarile celorlalti. O femeie care isi cunoaste prea putin propriile nevoi, pasiuni sau scopuri pentru ca e prinsa in valtoarea vietii si nu reuseste sa fie prezenta cu adevarat in viata ei. Ca urmare, se simte deconectata, incompleta, neimplinita, indiferent daca are, poate, o familie, casa si unul sau mai multe servicii.  Cu aceste emotii, apare constientizarea ca e timpul sa priveasca mai profund si sa descopere ce se afla in ea insasi. E timpul sa se intrebe: „Ce doreste inima mea? Ce parti din mine sunt ale mele cu adevarat?”

Ca femei, suntem nascute sa hranim.  Ne place sa avem grija de ceilalti. Dar uneori, in intensitatea experientelor, putem sa pierdem contactul cu propriile noastre nevoi si dorinte profunde. Deseori ne sacrificam, ne lasam pe ultimul plan, pentru ca ceilalti sa aiba viata pe care o viseaza. E o atitudine eroica, dar in timp ne epuizeaza, si ne trezim ca suntem slabite fizic, mental, emotional sau spiritual. Ne deconectam de sursa noastra de energie, bucuria care apare din inima noastra atunci cand ea este implinita.

Cartea asta m-a ajutat intr-o perioada din viata mea in care si eu aveam nevoie de clarificare.  Intr-adevar, uneori noi, femeile, facem totul pentru ceilalti, dar uitam de noi insine.  Ne separam de inima noastra si uitam sa radem, sa fim fericite, sa ne bucuram de viata.

De aceea, e necesar sa fim sincere cu noi insine si sa ne intrebam: Sunt fericita? Sunt sanatoasa? Sunt acolo unde vreau sa fiu in viata mea? Imi implinesc rolul pe care mi l-a dat Dumnezeu in viata asta? Sa avem o privire sincera, concreta asupra calitatii vietii noastre. E bine sa scriem pe hartie raspunsurile, nu doar sa le invartim in minte, pentru ca astfel suntem fortate sa infruntam realitatea vietii noastre si sa facem ceva in legatura cu asta.  Cunosc unele femei  care nici macar nu isi pun aceste intrebari, le evita, se iau cu treaba (copii, muraturi, etc), pentru ca le este greu sa infrunte raspunsurile evidente si sa ia masuri. E nevoie de curaj si hotarare de a-ti transforma viata in bine, iar aceasta infruntare este absolut necesara, mai devreme sau mai tarziu. Si mai bine sa o facem constient, din timp, decat sa fim nevoite sa vedem aceste raspunsuri in momente dificile (probleme in familie, o boala etc.)

Ca femei, observam mai usor nevoile celorlalti. Ne dam seama ce ii face fericiti sau ii intristeaza, cand cineva are nevoie sa planga sau sa fie alinat. Stim aceleași lucruri despre noi insine? Ce anume ne face fericite? Ce anume ne aduce pacea? Ce anume ne face rodnice? Faceti o lista cu lucrurile care va aduc cea mai mare bucurie si multumire. Apoi, intrebati-va cand ati facut aceste lucruri ultima oara. Au trecut saptamani? Ani? Sau nu le-ati facut niciodata?

Faceti-va timp pentru voi insiva, pentru a fi impreuna cu sufletul vostru, cu inima voastra. Ascultati-o cu atentie, in liniste. E nevoie de timp pentru a o auzi din nou, dupa ani de neglijare.  Insa efortul merita. Bucuria, frumusetea si pacea care radiaza de pe chipul unei femei ne spun ca viata ei este implinita, ca inima ei este ascultata, ca prin ea Dumnezeu zambeste celorlalti oameni.

Despre Casatorie – “Profetul” de Kahlil Gibran

„Atunci Almitra vorbi din nou si spuse, Si despre Casatorie, stapâne?

Si el raspunse zicând:

V-ati nascut impreuna si impreuna veti fi intotdeauna.
Veti fi impreuna cand albele aripi ale mortii va vor risipi zilele.
Ah, veti fi impreuna chiar in memoria tacuta a lui Dumnezeu.
Dar sa lasati spatii in impreunarea voastra.
Si lasati vanturile raiului sa danseze printre voi.

Iubiti-va unul pe altul, dar nu faceti din iubire o legatura:
Mai bine lasati o mare miscatoare intre tarmurile sufletelor voastre.
Umpleti-va unul altuia cupele, dar nu beti din aceeasi cupa.
Dati-va unul altuia din painea voastra, dar nu mancati din aceeasi felie.
Cantati si dansati impreuna si fiti bucurosi, dar fiecare din voi sa fie singur,
Asemenea strunelor lautei care stau singure, desi vibreaza cu aceeasi muzica.

Daruiti-va inima unul altuia, dar nu spre pastrare,
Caci numai mana Vietii va poate incapea inimile.
Si stati impreuna, dar nu prea aproape unul de altul.
Caci stalpii templului stau la distanta unul de altul,
Iar stejarul si chiparosul nu cresc unul in umbra celuilalt.”

(Kahlil Gibran, Profetul)