Mereu pădurea…

Duminica, am fost intr-o excursie in padurile din jurul Brasovului. Asa cum am mai scris aici, padurea este ca o catedrala pentru mine. Pe drum, pe carare, m-am oprit de cateva ori si am ascultat pur si simplu.
Tacere.
Tril de pasare.
Tacere.
Fosnet de frunza leganata spre pamant.
Tacere.
Ciocanitoare.
Tacere.
Izvor zglobiu si rasunator.
Tacere.
In acea tacere si maretie a padurii, era pace. Era liniste. Copacii, pasarile iarba, insectele, fiecare isi avea locul bine stabilit si ritmul propriu, firesc.
Cand las padurea sa imi intre in suflet, devin mareata, ampla, vasta, ca ea. De acolo, din acea vastitate si profunzime a tacerii, problemele cotidiene isi gasesc o solutie simpla, frumoasa, evidenta.
Ma duc deseori la intalnire cu padurea mea draga. Ea imi readuce frumusetea tacerii in suflet si imi aminteste perspectiva justa in viata mea. Ma simt una cu ea, una cu pacea, cu linistea. Ma simt intreaga, completa, vasta. Si vad lucrurile la adevarata lor valoare.
Nimic nu mai e grav, dramatic, coplesitor. Totul e firesc, simplu, frumos. Este pur si simplu.

Cititorule, care sunt locurile sau momentele care iti aduc o asemenea pace in suflet, cand te simti acasa, cu sufletul linistit si cuprinzător, cand simti ca Dumnezeu priveste prin ochii tai, respira, se misca, aude, gandeste prin tine?

Anunțuri

2 thoughts on “Mereu pădurea…

  1. ” O sala de clasa, copiii deseneaza, o educatoare supravegheza. O fetita ai spune ca deseneaza pe Dumnezeu.
    Dar oamenii nu stiu cum arata Dumnezeu, veni replica educatoarei.
    In cateva clipe, vor sti,raspunse fetita.”
    Bogatia unui suflet de copil, a tuturor copiilor…Ar fi o cale de a face lumea mai buna.In lupta pentru supravietuire, uitam cateodata esentialul,umanitatea noastra.
    „Fa-te, suflete, copil,
    Si strecoara-te tiptil
    Intr-un lan cu mot si ciucuri
    Ca sa poti sa te mai bucuri.”
    Inima buna fiecaruia si tuturor.

  2. Locurile in care ma simt cu adevarat linistita, cu pace in suflet, sunt, fara doar si poate, cele din natura: marea, muntele, padurea…mi se pare firesc sa fie asa, natura ofera cel mai frumos spectacol celui care este atent la ce se intampla in jur. Chiar si atunci cand ma aflu intr-un oras mare, linistea ma cuprinde cand ma plimb intr-un parc si observ iarba, copacii, ascult pasarile, privesc induiosata joaca copiilor si redevin copil, privind lumea din jur ca si cum ar fi prima data.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s