Corpul nostru – templul Inimii

Crearea unei vieti spirituale autentice pentru noi insine cere contemplare  – puterea profunda de a asculta Divinitatea cand vorbeste in si prin noi. Radacina cuvantului contemplare inseamna „a face un templu cu”. Un templu este un loc dedicat adorarii sau prezentei unei zeitati. Corpul, mintea si inima noastra pot fi un asemenea templu. E propriul nostru sanctuar interior, locul tacerii profunde din noi insine. Un loc unde sacrul poate fi trait, recunoscut si unde sa ne lasam imbratisati de el. Depinde de noi sa ne cream, sa redescoperim acest templu interior.

Incepem prin a crea spatiu sacru in noi insine, prin tacere, pentru a putea fi mai deschisi si mai receptivi in fata Divinului asa cum ni se arata. O practica personala a tacerii ne face capabili sa ascultam cu adevarat, ca sa putem auzi cum se reveleaza Divinul. Ne inclinam spre Dumnezeu cu simturile acordate pentru a putea observa ce ni se comunica. Comunicarea divina ia multe forme: cuvinte, sunete, imagini, senzatii. E nevoie de practica pentru a observa aceste expresii si a asculta ce aduc ele. E nevoie de discernamant.

Pentru a putea simti divinul in si prin noi, in viata de zi cu zi, e necesara o perioada lunga de timp. In copilarie, Dumnezeu era pretutindeni in jurul nostru, stralucind in flori sau constelatii si, in acelasi timp, in noi, il traiam in corpurile noastre, daca ne lasam in voia acestui sentiment. Dar cand am pierdut aceasta legatura divina pe care o simteam in corpurile noastre tinere?

In adolescenta, am inceput sa ne indoim de corpurile noastre, chiar sa le dispretuim. Abdomenul si sanii se schimbau, la fel si misterul ascuns intre coapsele noastre. Ne-am transformat in altcineva fara permisiunea sau implicarea noastra constienta. Mai este de mirare ca in aceasta perioada formatoare a vietii am inceput sa avem suspiciuni legate de corpul nostru? Combinati aceasta indoiala personala cu tendintele sociale si religioase care afirma ca trupul nostru e rau (o sursa de tentatie), este inferior (sexul slab) si defect (trebuie mereu imbunatatit), si astfel obtinem o negare sau o amnezie, uitam ca trupul nostru poate fi o cale catre Divin. Nu este de mirare ca multe femei au sentimente de neplacere sau chiar de dispret pentru corpurile lor. Foarte multe femei nu sunt multumite de modul in care arata, foarte multe tin regim.

Stiind acestea, ne trebuie multa imaginatie sa ne vedem corpul ca fiind sacru, sa credem ca el este locul deosebit creat de Dumnezeu pentru a ne gazdui sufletul nostru pe pamant si chiar mai important, ca el este o modalitate directa de comunicare cu sursa noastra, cu izvorul din care am aparut.

Si totusi, aici, in aceasta lume, prin corpul nostru putem avea o relatie intima cu Dumnezeu. Mintea noastra, care se apropie de Dumnezeu prin gand, este gazduita in creierul nostru. Simturile noastre – vazul, auzul, pipaitul, gustul, mirosul – furnizeaza materia prima din care sunt alcatuite gandurile si senzatiile noastre despre lume. Simtul tactil, impreuna cu reactiile interne corporale – respiratia si bataile inimii – ne acorda la lumea exterioara corpurilor noastre, alertandu-ne cand apare ceva semnificativ. Buzele noastre dau voce experientei. Mainile si picioarele noastre exprima in mod creator intelegerea acestei experiente. Corpul nostru este vehiculul fundamental prin care comunicam cu Dumnezeu. Acest vas, corpul nostru, este un instrument muzical prin care canta spiritul.

Calatoria noastra spre nivelurile cele mai profunde ale fiintei noastre se bazeaza pe capacitatea noastra de a realiza sacralitatea corpului nostru.  Corpul nostru, fiind aici si acum, e cea mai buna modalitate pentru trezirea spirituala. Cea mai mare realizare spirituala la nivel personal nu inseamna transcenderea corpului, ci cuprinderea lui, realizarea unirii dintre corp si spirit, astfel incat noi devenim fiinte umane intregi, complete, unitare, nu versiuni fragmentate.

Pentru a trai la nivelul nostru cel mai profund e necesar sa ne recunoastem corpurile drept creatii exceptionale ale lui Dumnezeu. Putem invata sa ne iubim si sa avem incredere in corpurile noastre, din nou, pentru ca ele sa devina ghizii nostri spre o perceptie sanatoasa si sacra a noastra insine. In corp, pamantul si cerul se intalnesc. Il simtim pe Dumnezeu in fiecare celula, in fiecare bataie a inimii, in fiecare atingere, in fiecare imagine pe care o vedem, in fiecare sunet pe care il auzim. Calatoria vietii noastre este o calatorie de reamintire, de reconectare, de reunire.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s