Un nou inceput in yoga

De fiecare data cand se deschide o noua grupa de yoga, cand unii oameni vin la curs cautand ceva pentru sufletul lor, ceva ce poate inca nu isi dau seama prea bine, imi aduc aminte cum am inceput eu sa practic yoga, ce nazuinte aveam atunci, ce doruri imi ardeau in suflet, nestiute, nenumite. S-au schimbat multe de atunci, unele doruri au fost implinite, altele s-au aprins mai tare.

Ce am invatat cel mai mult din yoga? Echilibrul, centrarea,  intensitatea calma si arzanda.

Din 13 aprilie voi tine un curs de yoga pentru incepatori, cu o grupa noua. La Centrul de Yoga si Meditatie Kamala din Brasov. Va avea loc saptamanal, in fiecare marti. Iar luni, 12 aprilie,  va fi conferinta de prezentare a cursului.

„O, tu cel cu buzele insetate, continua sa cauti apa.

Acele buze insetate sunt dovada ca vei gasi sursa apei.” (Rumi)

Imi place sa practic yoga!

Tocmai am iesit de la un curs de yoga si ma simt atat de bine, ca nu ma pot abtine sa nu scriu despre asta! Ca tot mi-am propus sa scriu aici doar despre lucruri frumoase.

Imi place intinderea corpului, fac asanele cu placere, ma bucur cand ma intind, ma rasucesc sau stau invers, cand respir ritmat sau profund! Muschii mi se intind si apoi se relaxeaza, dispar incordarile simtite in diverse parti ale corpului datorate pozitiei indelungate pe scaun, in fata calculatorului, mintea mi se calmeaza.  Ma bucura linistea pe care o simt in timpul asanelor, corpul meu ma intelege si eu il inteleg, ne simtim bine impreuna 🙂

Cand practic yoga, mi se face din nou dor de mine, de mine cea adevarata, cea plina de dor de inalt, de frumusete, de eternitate. Si, desi dorul creste, parca este implinit pe masura ce ma adancesc in practica, si creste mai mult apoi. Revin la viata si respir cu adevarat.

Ma bucura profunzimea respiratiei, interiorizarea pe care o aduce o respiratie yoghina completa, ma simt plina de energie si bucurie, corpul vibreaza si respira cu toti porii.

Imi place foarte mult relaxarea (pe care ar trebui sa o fac mai des, de-a lungul zilei). Imi place acea topire in spatiul din jur in timpul relaxarii si revenirea cu blandete.

Imi place ca, dupa o sedinta de practica yoga, simt energiile cum circula mai bine, mai puternic, mai clar prin corpurile mele subtile (stiti doar, ca sunt mai multe). Uneori, am senzatia ca, daca misc o mana, deplasez universuri, ca atunci cand privesc, luminez cu privirea ceea ce privesc, ca atunci cand respir, de fapt lumea ma respira.

Astfel, a merge, a privi, a respira, a asculta, totul devine meditatie, regasire.

Asta e, imi place atat de mult sa practic yoga!

“Ritualul” meu personal de practica yoga

Uneori, in viata de zi cu zi, desi am multe lucruri de facut, am senzatia ca ma inabus, ca nu mai pot respira, ca imi amorteste sufletul si viata trece pe langa mine. Parca uit ceva foarte important si trebuie neaparat sa imi reamintesc. Si atunci fac ceva care sa ma trezeasca, sa ma faca din nou vie.

De obicei, „revin la viata” cand merg in padure si ascult linistea sau cand practic yoga. Fiecare are asemenea mici „retete secrete” personale prin care redevine el insusi dupa intalnirea cu „lumea dezlantuita”.

In urma cu mai multi ani, am fost prima oara intr-o tabara-retragere, in care am tacut timp de o saptamana si am invatat sa meditez pentru inima mea. Mi-a placut atat de mult, incat am fost apoi, doi ani la rand, in vacanta, timp de o luna, intr-o asemenea retragere, dar de data asta singura (adica nu intr-o tabara).  De fapt, nu eram chiar singura, eram eu si izvorul din vale, si mesteacanul de langa fereastra, si steaua aceea care imi zambea in fiecare seara din coltul ferestrei, si pasarile care ma trezeau si ma insoteau la plimbarea pe deal.  Oricum, nu vreau sa scriu  despre natura atat de frumoasa, care imi face inima sa cante aproape intotdeauna. Despre asta, altadata.

Vreau sa scriu ca m-a ajutat foarte mult atunci, chiar daca eram singura cu sufletul meu, sa imi creez un fel de ritual personal. Chiar si intr-o retragere (sau mai ales intr-o retragere) mintea are de lucru, isi aminteste tot felul de lucruri, isi face griji pentru alte milioane de lucruri, rememoreaza toate cantecele, filmele, poeziile si diverse alte situatii vazute sau auzite. Daca nu ai o solutie pentru a iesi din valtoarea asta, te intorci la fel cum ai plecat. Am inceput sa ascult linistea, am practicat tehnicile yoga si exercitiile de meditatie invatate  si treptat, mintea mea s-a linistit si au inceput sa apara strafulgerari de Tacere si minunare pe care nu le pot descrie. M-am bucurat atat de mult atunci, incat mi-a fost teama ca le voi uita. De aici a pornit ideea „ritualului meu personal” pentru amintirea de sine.

Scopul ritualului era sa ma aduca in starea de daruire a mea catre Dumnezeu. Incepeam prin aprinderea unei lumanari, rugandu-ma ca Dumnezeu sa imi aprinda inima de dorul Lui asa cum aprind eu lumanarea. Apoi incepeam practica hatha yoga: incalzirea, apoi, pe fiecare chakra, de jos in sus, o asana speciala si cate zece respiratii yoghine complete in care, in timpul retentiilor, sa simt ca ma umplu de iubire si lumina si ca ma daruiesc lui Dumnezeu, cu toata inima. De fiecare data , ritualul a avut efect, chiar si dupa (sau mai ales dupa) ce m-am intors din retragere si am reintrat in ritmul obisnuit de serviciu. De fiecare data, pe masura ce faceam asanele, simteam cum corpul fizic parca mi se umple de lumina, mintea se linistea si dorul din inima reinvia. Cand deschideam ochii, vedeam din nou „in culori”, si nu „in alb-negru”, asa cum aveam impresia inainte.  Revenisem la viata!

“Puterea gandului” de Swami Sivananda

Am citit aceasta carte in 1992, m-a impresionat foarte mult. Am pastrat de atunci ideile pe care le-am notat.

SERVESTE!  IUBESTE!  MEDITEAZA!  REALIZEAZA!

– Fiecare om poseda lumea lui de ganduri.

– Cultivati obiceiul bucuriei si al gandurilor bune si nobile.

– Nu ingramaditi in creier ganduri,  informatii inutile. Invatati sa va curatati mintea de lucruri ce nu va mai trebuie. Numai astfel veti putea umple mintea cu ganduri divine.

– Gandul constient transforma, innoieste si cladeste din nou.

– Fiecare gand are greutate, forma, culoare, calitate si putere. Forma este starea inferioara, iar numele – cea superioara a unicei puteri numite gand.

– Gandul este o putere dinamica, vie, vitala, cea mai vitala, subtila si irezistibila forta care exista in univers.

– Gandul este singurul care reprezinta toate lumea, batranetea, moartea, marele pacat, pamantul, apa, focul, aerul, eterul.

– Gandul il leaga pe om.

– Fiecare om creeaza o lume a binelui si a raului, a placerii si durerii numai prin imaginatia sa.

– Expansiunea gandurilor catre obiecte incatuseaza, iar renuntarea la ganduri reprezinta eliberarea.

– Mintea in sine este o inregistrare de impresii care se exprima neincetat sub forma de impulsuri sau ganduri.

Devino intruchiparea unei naturi bune. Serveste, iubeste, daruieste! Gandeste bine despre toata lumea. Fa-i pe oameni fericiti. Traieste ca sa fii de folos. Atunci vei intra in imprejurari favorabile.

Un om inteligent este mereu atent, vigilent si circumspect. El isi supravegheaza intotdeauna gandurile. Este prudent in vorbirea sa, vorbeste putin si in cuvinte frumoase si nu foloseste niciodata vorbe aspre, ce ar putea jigni. El este rabdator, milos si nutreste o dragoste universala. El nu minte. Isi masoara cuvintele. Este echilibrat si vesel.

Varsta si calea spirituala

In adolescenta, visam o lume frumoasa, cu oameni iubitori, cu relatii perfecte, in care totul era posibil. La un an dupa Revolutie, am inceput un curs de yoga. De fapt, cu un an inainte fusesem la cateva lectii de karate, de care m-am lasat rapid, era prea violent pentru mine. Doream totusi ceva care sa ma disciplineze, sa ma calmeze, sa ma pot concentra mai bine, eram impulsiva si superficiala, dezordonata si delasatoare. Atunci, tata mi-a sugerat ca as putea invata yoga, care pe el il ajutase in tinerete, sa se relaxeze si sa isi controleze bine reflexele. Asa ca, imediat ce am vazut un afis de yoga in oras, m-am dus.  Aveam 17 ani, eram atat de naiva!

M-a ajutat practica posturilor, a meditatiei, m-a calmat, mi-a deschis un nou orizont. Eram exaltata despre cate se pot face cu ajutorul yogai. Inclusiv in domeniul pe care il doream cel mai mult sa fie implinit, al relatiei de cuplu. Intotdeauna am dorit o relatie perfecta, care sa dureze etern, poate pentru ca nu vazusem in jurul meu asa ceva. Majoritatea cuplurilor aveau probleme, nu se intelegeau, iar eu simteam ca Iubirea este altceva. Unul din primele lucruri pe care le-am retinut din yoga era faptul ca omul reprezinta la scara terestra divinitatea. Asta m-a atras cel mai mult. Gandeam: daca e asa, inseamna ca e posibil sa traiesti aici, pe pamant, o iubire divina.

Mi-a placut mult sa practic yoga dimineata, inainte sa merg la scoala. Eram in clasa a 12-a, incepeam scoala la ora 7 dimineata, iar eu ma trezeam la 5-6 si faceam cele cateva posturi pe care le invatasem. Dormeam in aceeasi camera cu surorile mele, asa ca o perioada le-am cam deranjat, pentru ca podeaua casei parintesti scartaia si le trezeam cand mergeam prin camera.

Privind retrospectiv, imi dau seama ca m-am aruncat in yoga ca intr-o salvare, a fost ca o fuga de realitate. Voiam altceva decat viata mea de atunci, asa ca mi-am creat o lume utopica, asa-zis spirituala.  Tin minte si acum ca la meditatie nu simteam nimic, dar, ca sa nu deranjez cursul, stateam cuminte cu ochii inchisi si spuneam in gand Luceafarul de Eminescu, pentru ca era cea mai lunga poezie pe care o stiam, pana se termina meditatia.

Ma intreb daca e o greseala sa incepi o cale spirituala in copilarie – adolescenta, cand inca nu stii mare lucru despre lume, cand inca nu ai un orizont vast din care sa alegi si poti fi influentat foarte mult. De fapt, independent de calea spirituala aleasa, consider ca e o greseala sa ramai inchis in acea cale, sa iti inchizi mintea fata de alte traditii, sa le negi chiar, sa nu studiezi, sa nu citesti carti din alte domenii, indiferent de varsta. De fapt, maturitatea (inclusiv maturitatea spirituala) nu tine de varsta biologica, si se obtine prin experienta directa.  Adica inclusiv din ceea ce numim greseli.

Primul curs de yoga – toamna 1991

M-am inscris la un curs de yoga. Aseara, ni s-a vorbit despre iubire. Printre altele, daca iubesti pe cineva, il poti ajuta in yoga. Fiind impreuna, o pereche, se copie la scara pamanteana cuplul etern: principiul etern feminin (yin) si principiul etern masculin (yang). Daca este o iubire adevarata, cei doi, prin aurele lor energetice, formeaza o sfera si dupa un timp incep chiar sa semene la chip, sa isi schimbe chiar unele obisnuinte. Aceasta, deoarece dupa o intalnire traita plin, in doi, in aura fiecaruia raman elemente din aura celuilalt.

E fantastica yoga! Poti sa faci multe lucruri, te incarca energetic, te ajuta sa ai vointa, stapanire de sine, calm, etc, exact ce am nevoie. (extras din jurnalul personal, toamna 1991, aveam 17 ani)