Important: Schimbare de adresa

Dragi cititori si cititoare,

imi place sa cred ca urmariti si va plac articolele de pe acest blog, inceput in urma cu aproape doi ani. Sper ca cele scrise aici v-au oferit clipe mai frumoase si inspiratii in viata. Va multumesc pentru gandurile bune pe care mi le trimiteti.

Din luna noiembrie 2010 am inceput un alt proiect, programul pentru femei, caruia i-am atasat un blog separat, Armonie Feminina. Cred ca ati observat ca articolele aici s-au mai rarit. Putin, dar bun!

Va scriu azi pentru a va anunta ca activitatea de pe acest blog va fi mult mai rara, si va invit sa urmariti articolele pe care le-am scris si le voi scrie pe Armonie Feminina (gasiti aici linkul).  Va chem sa va abonati la newsletterul Armonie Feminina, la care puteti contribui si voi, daca doriti (vedeti aici in ce fel) si sa invitati si alte prietene sa ne fie alaturi pe acest drum al regasirii armoniei (in primul rand interioare).

Va doresc sa va bucurati de aceasta toamna frumoasa si sa ne reintalnim pe Armonie Feminina!

Pana cand?

Ai atâtea de spus şi continui să nu spui nimic.
Ai atâtea de făcut şi continui să nu faci nimic.
Ai atâtea de schimbat şi totuşi tu nu schimbi nimic.
Ai atâta frumuseţe în tine şi o ţii încă ascunsă.
Ai atâta putere şi continui să fii slab.

Până când mai aştepţi să se întâmple o minune şi tu să nu faci nimic?
Până când mai aştepţi să treacă astăzi şi să vină mâine ca tu să faci ceva?
Până când mai poţi să nu fii fericit?
Până când ai să te compătimeşti?

(Mirabela Bardacut-Ai curaj sa ai curaj)

Nu poti stapani decat acele lucruri la care ai renuntat, nu prin detasare de ele insele, ci prin detasare de dorinta fructelor lor – M. Eliade

Nu poti scapa de anumite lucruri decat traindu-le, nu poti limpezi anumite obsesii decat privindu-le in fata, si nu poti cunoaste adevarata dragoste decat depasind-o. Nu poti stapani decat acele lucruri la care ai renuntat, de care te-ai eliberat, nu prin detasare de ele insele, ci prin detasare de dorinta fructelor lor, spune Mircea Eliade. Poate parea paradoxal, dar eu stiu ca tacerea, lipsa raspunsurilor din jur, provoaca nasterea noastra. Daca nu gasim in afara noastra pe cineva care sa dea viata fantasmelor noastre, suntem constransi sa cautam o solutie in interiorul nostru. Astfel se naste omul. Nu pot decat sa ii fiu recunoscatoare celui care a tacut, care m-a ajutat sa mor, care m-a nascut, chiar si fara sa vrea, dar mai ales, fara ca eu sa vreau.

You ask why I make my home in the mountain forest – Li Po

By Li Po
(701 – 762)

English version by Sam Hamill

 You ask why I make my home in the mountain forest,
and I smile, and am silent,
and even my soul remains quiet:
it lives in the other world
which no one owns.
The peach trees blossom,
The water flows.

Sunetul prezentei tale

Let your presence ring out like a bell into the night. -Rainer Maria Rilke

(Prezenta ta sa rasune ca un clopot in noapte)

Unii oameni aduc in inimile celor pe care ii intalnesc muzica, altii galagie,

… altii, „doar” Liniste.

Prin sunetul patrunzator al prezentei tale, fie sa aduci Linistea in viata ta si a celorlalti.

Recunostinta este memoria inimii

Cand bei apa dintr-un parau, aminteste-ti de izvor. (proverb chinez)

Recunostinta este memoria inimii. (proverb francez)

Cel mai maret lucru este sa aduci multumire pentru tot. Cel care a invatat aceasta stie ce inseamna sa traiesti. El a patruns intregul mister al vieţii: a multumi pentru tot. (ALBERT SCHWEITZER)

De o suta de ori pe zi imi amintesc ca viaţa mea interioara si exterioara depinde de efortul altor oameni, vii si morti, si ca trebuie sa fiu eu insumi pentru a da masura a ceea ce am primit si inca primesc. (ALBERT EINSTEIN)

Sa ai o atitudine de recunostinta si sa multumesti pentru orice ti se intampla, stiind ca fiecare pas inainte este un pas spre dobandirea a ceva mai mare si mai bun decat situatia ta actuala. – BRIAN TRACY

Omul trebuie doar sa isi schimbe atentia de la a cauta o solutie la intrebarile exterioare si sa isi puna singura, adevarata intrebare interioara despre cum trebuie sa isi conduca viata, si toate întrebarile exterioare vor fi rezolvate in cel mai bun mod posibil.  – LEV TOLSTOI

Abundenta si lipsa exista simultan in viata noastra, ca realitati paralele. Intotdeauna, este alegerea noastra constienta ce gradina secreta ingrijim… Cand alegem sa nu ne focalizam asupra a ceea ce lipseste din viata noastra, ci suntem recunoscatori pentru abundenta a ceea ce exista in prezent – iubire, sanatate, familie, prieteni, munca, bucuriile naturii si scopurile personale care ne aduc bucurie – desertul iluziei dispare si traim raiul pe pamant. – SARAH BAN BREATHNACH

Suntem creati pentru a impartasi iubirea lui Dumnezeu si viata eterna. Trairea acestei iubiri este manifestata prin raspunsul nostru de lauda, de veneratie si slujire, adica a-l iubi pe Dumnezeu cu toata inima, cu toata mintea si cu toata vointa noastra. – IGNATIUS LOYOLA

Indemn la lupta – Radu Gyr

Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute
care să lupte nu mai vor.

Cat inima în piept iti canta
ce-nseamna-n lupta-un brat rapus ?
Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta
când te ridici cu-n steag, mai sus ?

Infrant nu esti atunci când sangeri,
nici ochii când în lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis.

Daca inima este plina de iubire, vei vorbi despre iubire

„Dacă gandesti bine despre ceilalti oameni, atunci vei vorbi de bine cu si despre ceilalţi oameni. Gura exprima ceea ce umple inima. Daca inima este plina de iubire, vei vorbi despre iubire.”  – Maica Teresa

Sunt stapanul destinului meu, sunt capitanul sufletului meu

Invictus

Out of the night that covers me,
Black as the Pit from pole to pole,
I thank whatever gods may be
For my unconquerable soul.

In the fell clutch of circumstance
I have not winced nor cried aloud.
Under the bludgeonings of chance
My head is bloody, but unbowed.

Beyond this place of wrath and tears
Looms but the Horror of the shade,
And yet the menace of the years
Finds, and shall find, me unafraid.

It matters not how strait the gate,
How charged with punishments the scroll.
I am the master of my fate:
I am the captain of my soul.

(William Ernest Henley)

Poem citat de cateva ori in filmul cu acelasi nume care descrie modul in care Nelson Mandela a reusit sa uneasca o tara (Africa de Sud) cu ajutorul jocului de rugby. M-a impresionat foarte mult taria lui de caracter si increderea in forta interioara. Aproape fara cuvinte…

Recomandari pentru studiu si relaxare

La multi ani frumosi tuturor!

Pentru studiul personal si bucuria impartasirii, va anunt ca am facut o lista cu carti pe care vi le recomand sa le cititi si o alta lista cu filme frumoase care mi-au placut, in general au ca subiect femeia.

Aceste liste se afla pe pagina Va recomand, in partea dreapta a ecranului.

Daca aveti sugestii pentru imbunatatirea/completarea listei sau aveti pareri despre aceste carti si filme, va invit sa imi scrieti.

Ultimul meu cant – Rabindranath Tagore

Fie ca toate acordurile de bucurie
sa rasune topite-n ultimul meu cant –
bucuria care face tarana sa se dezlantuie
in navalnica fosnire a ierbii crescand!
Bucuria care inlantuie
gemenele surori, Viata si Moartea,
si le pune peste largul lumii sa dantuie!
Bucuria care trece cu vijelia,
zgaltaind si trezind viata la zambet!
Bucuria care poposeste linistita
printre lacrimile din corola rosie-nflorita
a lotusului durerii,
si bucuria ce-si zvarle
tot ce are in colb, la pamant,
si nu cunoaste nici un cuvant.

Bucuria – Rabindranath Tagore

Ea, Bucuria, alerga din patru zari de lume
să-mi zamisleasca trupu-anume.
Luminile cerului au sarutat-o, sarutat-o, zi de zi,
pana cand ea, Bucuria, se trezi.
Florile grabitelor veri suspinau in rasufletul ei
si soaptele vanturilor si clipocitul apelor
frematau si susurau in miscarile ei.
Patima culorilor crescand invapaiate
in nori si-n paduri zvacneau in inima ei,
iar cantecul mut al lucrurilor toate
prin mangaierea lor ii netezira
trasaturile abia conturate.
Ea, Bucuria, imi este mireasa,
ea si-a aprins lampa-i frumoasa
la mine in casa.

Tacere

Tacerea nu e absenta sunetului, ci un lucru infinit mai real decat sunetele, sediul unei armonii mai desavarsite decat cea mai frumoasa dintre armoniile susceptibile a fi alcatuite din sunete. Dar exista diferite grade ale tacerii. In frumusetea universului e o tacere care este ca zgomotul in raport cu tacerea lui Dumnezeu. (Simone Weil)

Sri Yantra – Intelepciunea Existentei in Frumusete si Iubire

In perioada 15 – 17 oct 2010, la Centrul Kamala a avut loc seminarul cu tema „Tantra shastra 3 – Tripura Sundari – Intelepciunea existentei in Frumusete si Iubire”.

Tot sufletul mi-a cantat in aceste trei zile,  m-am bucurat foarte mult de Frumusete, de Iubire, de Dor.

Pentru mine (si colegii mei), seminarul a inceput cu mult timp inainte, odata cu pregatirile necesare.Cel mai mult m-a emotionat construirea yantrei vii a lui Sundari, numita traditional Sri Yantra. E un desen destul de complicat, iar pasiunea mea matematica a fost provocata sa se manifeste prin realizarea acestui desen pentru un patrat cu latura de 1,20 m. Nici pe hartie nu e foarte simplu,  iar pe pamant poate fi destul de complex, datorita aproximarilor.

Sri Yantra e frumoasa in sine insasi, chiar si fara sa stii simbolistica ei traditionala. Doar desenarea ei, mai intai pe hartie, apoi constructia ei pe pamant, cu boabe de grau,  m-a bucurat foarte mult. E un simbol foarte frumos, armonios. Fiind atenta in timpul desenului, am simtit cum se strecoara in suflet un val de frumusete, de admiratie pentru perfectiunea ei, pentru eleganta si nobletea ei.  I-am inteles pe indieni, care isi deseneaza in fiecare dimineata o yantra in fata casei, cu creta, din flori sau pe pamant. E un gest care poate sa inalte si sa incarce toata ziua cu frumusete, cu un simt al sacrului, in fiecare clipa. Iar daca mai si cunosti cate ceva despre Sundari, Intelepciunea Existentei in Frumusete si Iubire, hotararea de a pastra mereu atingerea sacra a Frumusetii si a Iubirii in viata ta devine si mai puternica.

Aici este filmul de prezentare a modului in care a fost facuta yantra vie a lui Sundari.  Ea a fost facuta cu o saptamana inainte de seminar, a fost udata in fiecare zi, iar in ziua dinaintea seminarului a fost impodobita cu flori.  In ultima zi, dupa ce s-a incheiat seminarul, s-a reintors in natura, fiind scufundata in apa unui rau. Bucurati-va si voi, impreuna cu mine, caci eu nu ma mai satur sa revad acest film. In albastru e Simona Trandafir, cea care a tinut seminarul. Eu sunt in rosu 🙂 .

Bucuria frumusetii

Thomas Traherne, preot protestant, poet din sec, 17:

„Nu te vei bucura pe deplin de lume pana cand insasi marea nu iti va curge prin vine, pana cand cerul nu te va imbraca si stelele nu ti se vor face cununa; si pana cand nu te vei socoti singurul mostenitor al intregii lumi si mai mult decat atat, caci fiecare om din aceasta lume e singurul mostenitor, tot asa ca si tine. Pana, cand nu-L vei putea canta pe Dumnezeu, incantandu-te de El, pre­cum sarmanii se bucura de aur, iar regii de sceptre, nu vei gusta cu adevarat minunea lumii…

Si inca, nu poti spune ca te-ai bucurat pe deplin de lume pana nu iubesti intr-atat frumusetea de a te bucura de ea, incat sa nu ai pace pana nu-i convingi si pe altii sa se bucure de ea.

Lumea este o oglinda de infinita frumusete, si totusi nimeni nu o vede. Este un templu al majestatii, si totusi nimeni nu-si des­chide ochii s-o priveasca. Este taramul Luminii si al Pacii, pe care doar oamenii il pot tulbura. Este Raiul Domnului…”

Centrul de Yoga si Meditatie Kamala

Fac parte din echipa Centrului de Yoga si Meditatie Kamala, si in continuare sunt cateva filmulete de prezentare.

– Centrul de Yoga si Meditatie Kamala (limba romana) – var 1

– Centrul de Yoga si Meditatie Kamala (limba romana) – var 2

– Hridaya Yoga & Meditation Center Kamala (limba engleza)

– Ce este Hridaya Yoga

– O sedinta de Hatha Yoga

Zambete si frumusete

Am primit de la prieteni multe filmulete care m-au ajutat sa trec de momentele de descurajare sau amortire sufleteasca.   M-as bucura sa va ajute si pe voi. Cand aveti nevoie sa va spuna cineva un cuvant bun sau sa vedeti ceva frumos, intrati pe pagina asta si alegeti ceva care sa va ajute sa mergeti mai departe.

http://sivangarr.com/healingmessages.html – doua videoclipuri in care multi oameni, pe rand, te privesc in ochi si iti spun „you are beautiful”, respectiv „I love you” – cand le-am vazut prima data, pentru mine a fost cutremurator. Nu te simti singur pe lume cand vezi asa ceva.

Despre bucurie si zambete – un film scurt (16 min) despre zambet si puterea lui

Frumusetea Pamantului – imagini foarte frumoase din natura

Matthieu Ricard despre obisnuintele fericirii

– o floare de trandafir care se deschide

Dumnezeu versus stiinta

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie.

– Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie.

Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare.

Esti crestin, nu-i asa, fiule?

Da, dle, spune studentul.

Deci crezi in Dumnezeu?

Cu siguranta.

Dumnezeu e bun?

Desigur, Dumnezeu e bun.

E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?

Da.

Tu esti bun sau rau?

Biblia spune ca sunt rau.

Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin.

Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?

Da, dle. As incerca.

Deci esti bun.

N-as spune asta.

Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…

Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.

El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Iisus sa-l vindece. Cum de Iisus e bun? Poti raspunde la asta?

Studentul tace.

Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.

Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?

Pai…, da, spune studentul.

Satana e bun?

Studentul nu ezita la aceasta intrebare: “Nu”.

De unde vine Satana?

Studentul ezita.

De la Dumnezeu.

Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?

Da, dle.

Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?

Da.

Deci cine a creat raul? Profesorul continua. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.

Din nou, studentul nu raspunde.

Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?

Studentul se foieste jenat.

Da.

Deci cine le-a creat?

Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.

Cine le-a creat?

Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.

Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Iisus Cristos, fiule?

Vocea studentului il tradeaza, e nervos.

Da, dle profesor, cred.

Batranul se opreste din marsaluit.

Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Iisus?

Nu, dle. Nu L-am vazut.

Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Iisus al tau?

Nu, dle, nu l-am auzit.

L-ai simtit vreodata pe Iisus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Iisus sau a lui Dumnezeu?

Nu, dle, ma tem ca nu.

Si totusi crezi in el?

Da.

Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?

Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.

Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.

Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.

Dle profesor, exista caldura?

Da.

Si exista frig?

Da, fiule, exista si frig.

Nu, dle, nu exista.

Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.

Studentul incepe sa explice.

Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperatura mai scazuta decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp au material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna absenta totala a caldurii. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.

Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.

Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?

Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?

Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?

Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.

Ce vrei sa demonstrezi, tinere?

Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.

De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza. Gresite?

Poti explica in ce fel?

Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?

Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.

Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?

Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.

Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. nu predate studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?

Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.

Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?

Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.

Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….

Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?

Acum nesigur, profesorul raspunde: Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.

La asta, studentul a replicat: Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.

Profesorul s-a asezat.

PS: Studentul era Albert Einstein.

Albert Einstein a scris o carte intitulata “Dumnezeu vs. stiinta” in 1921….

Bunatate

Taximetrist

Acum douazeci de ani lucram ca taximetrist ca sa ma intretin.   Cand am ajuns, la 2:30 am, cladirea era acoperita de intuneric, doar cu  exceptia unei singure lumini la o fereastra de la parter…  In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de  doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar am vazut prea multi  oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de  transport.  Cand simteam ca nu e pericol, mergeam la usa.
Asa ca si atunci am mers si-am batut la usa. „Doar un minut” raspunse o voce firava, a unei persoane mai in varsta.
Auzeam ceva fiind tras de-a lungul pardoselii. Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica de statura, in jur de vreo 80 de ani, statea in fata mea. Purta o rochie colorata si o palarie mare cu un material de catifea prins pe ea, ca si o femeie dintr-un film din anii ’40. Langa ea, era o valiza mica, de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri. Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi. Intr-un colt era un panou plin cu poze peste care era pus un suport de sticla.
„Ati putea sa-mi duceti bagajul pana la masina?” zise ea.
Am dus valiza la masina si apoi m-am intors s-o ajut pe femeie. Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitatea mea.
„Nu e mare lucru” i-am zis eu. „Doar incerc sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca mama mea sa fie tratata”
„Oh, sunteti un baiat asa de bun!” zise ea.
Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa, si apoi m-a intrebat: „Ai putea sa conduci prin centrul orasului?”
„Nu este calea cea mai scurta,” am raspuns eu rapid.
„Oh, nu conteza” spuse ea. „Nu ma grabesc. Eu acum merg spre azil…”
M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteitori…
„Nu mi-a mai ramas nimeni din familie…” a continuat ea.  „Doctorul spune ca nu mai am mult timp…” In tacere am cautat ceasul de taxare si l-am oprit.
„Pe ce ruta ati vrea sa merg?” am intrebat.
In urmatoarele doua ore am condus prin oras. Mi-a aratat cladirea unde odata ea lucrase ca operator pe lift. Am condus prin cartierul unde ea si sotul ei au locuit cand erau proaspat casatoriti. M-a dus in fata unui magazin cu mobila care candva fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans pe vremea cand era fata.
Cateodata ma ruga sa opresc in fata unor cladiri sau colturi de strada si sa stau cu ea acolo, in intuneric, contempland in tacere.
Cand prima raza de soare s-a aratat pe orizont, mi-a spus dintr-o data: „Sunt obosita… Hai sa mergem.”
Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse.
Era o cladire ieftina, ca o casa mica, cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita. Doi oameni au venit spre taxi cum am oprit acolo. Erau ateniti si concentrati aspura fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa. Femeia fusese deja asezata intr-un scaun cu rotile.
„Cat va datorez?” a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul.
„Nimic,” am zis eu.
„Dar trebuie si tu sa te intretii.”
„Nu va faceti griji… Sunt si alti pasageri” am raspuns eu.
Aproape fara sa ma gandesc, m-am aplecat si am imbratisat-o. Ea  m-a strans cu putere la piept si mi-a spus:
„I-ai daruit unei femei in varsta un mic moment de bucurie… Multumesc.”
I-am strans mana si apoi am plecat in lumina diminetii.
In spatele meu, s-a inchis o usa… Era ca si sunetul de incheiere a unei vieti…
Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru. Am condus pierdut in ganduri… Pentru restul zilei de-abia de-am mai putut vorbi… Ce-ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist manios, sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura?… Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda, sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec?… Uitandu-ma in urma, nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata. Suntem conditionati sa credem ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete. Dar adesea aceste momente marete ne iau prin surprindere – frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva putin, ceva neinsemnat. Oamenii s-ar putea sa nu-si mai aminteasca exact ceea ce ai facut sau ceea ce ai spus, dar intotdeauna isi vor aminti cum i-ai facut sa se simta.

Dumnezeu in Natura

O poezie despre trairea sacrului in natura. Voi incerca si o traducere, dar acum impresia e prea puternica pentru a lasa poezia sa treaca.

Cand merg in natura, e ca si cum as intra intr-o biserica. Acolo, in Natura, mi-e mai usor sa regasesc frumusetea, simplitatea, linistea si pacea. Chiar si pe timp de furtuna, sau ascultand vijelia intr-o padure, eu aud tot linistea ei.

Si ma inchin in suflet.

The Moor

by R. S. Thomas (1913 – 2000, Welsh poet and clergyman)

It was like a church to me.
I entered it on soft foot,
Breath held like a cap in the hand.
It was quiet.
What God was there made himself felt,
Not listened to, in clean colours
That brought a moistening of the eye,
In movement of the wind over grass.

There were no prayers said. But stillness
Of the heart’s passions – that was praise
Enough; and the mind’s cession
Of its kingdom. I walked on,
Simple and poor, while the air crumbled
And broke on me generously as bread.

(www.poetry-chaikhana.com)

Asta imi aduce aminte de o povestire, nu stiu a cui, dupa stil pare a lui Coelho.

Semnele lui Dumnezeu

Un batran arab incult obisnuia sa se roage cu o asemenea fervoare in fiecare noapte, incat proprietarul cel bogat al caravanei se hotari sa-l cheme la el pentru a discuta.

“De ce te rogi cu o asemenea devotiune? Cum stii tu ca Dumnezeu exista, cand tu nici nu stii sa citesti?”.

“Stiu, domnule. Pot citi tot ceea ce Marele Tata Ceresc scrie”.

“Dar cum?”.

Umilul servitor explica.

“Cand primiti o scrisoare de la cineva de departe, cum recunoasteti scriitorul ei?”

“Dupa scris.”

“Cand primiti o bijuterie, cum stiti din ce e facuta?”

“Dupa marca bijutierului.”

“Cand auziti animalele mergand pe langa cort, cum stiti de a fost o oaie sau un cal?”

“Dupa pasi”, raspune proprietarul, uimit de toate aceste intrebari.

Batranul il invita sa vina afara cu el si-i arata cerul.

“Nici unul din aceste lucruri scrise acolo, sau desertul care se intinde aici jos, n-au putut fi facute sau scrise de mana omului”.

Henry David Thoreau – Walden

Pentru noi rasare doar acea zi de care suntem constienti.

–––––––

Timpul nu este decat un fluviu in care obisnuiesc sa pescuiesc. Beau din apa lui si ii vad fundul nisipos, dandu-mi seama cat de putin adanca este apa. Curentul lui slab continua sa curga, dar eternitatea ramane. As putea sa beau din adancuri, sa pescuiesc in cerul ale carui profunzimi sunt acoperite cu stele.

–––––––

Intr-adevar, in eternitate este ceva adevarat si sublim. Dar toate aceste momente si locuri si ocazii exista insa aici si acum. Dumnezeu insusi isi atinge apogeul in momentul prezent, si nu va deveni niciodata mai divin decat este, oricat de mult timp s-ar scurge.

––––––––-

Au fost momente cand nu simteam nevoia sa sacrific contemplarea momentului prezent de dragul vreunei activitati oarecare, fie ea mentala sau fizica. Imi place ca viata mea sa nu fie limitata de frontiere inguste. Uneori, in diminetile de vara, dupa ce imi faceam baia obisnuita, ma asezam pe veranda mea insorita si ramaneam astfel de la rasaritul soarelui si pana la asfintit, pierdut in reverie, in mijlocul pinilor si al celorlalti copaci, intr-o solitudine si o liniste care nu erau tulburate de nimic, in timp ce pasarelele ciripeau sau zburataceau pe langa casa, pana cand soarele apunea sau pana cand auzeam zgomotul unei trasuri pe drumul situat la mare distanta. Treceau astfel foarte multe ore in care nu simteam scurgerea timpului. Am crescut in acea perioada la fel ca porumbul in timpul noptii, si pot spune ca ce am obtinut atunci a fost mult mai important decat orice as fi putut face cu mainile mele. Nu a fost o perioada pierduta din viata mea, ci una care mi-a permis sa traiesc infinit mai intens decat in mod obisnuit. Am inteles atunci la ce se refera orientalii atunci cand vorbesc despre contemplare si despre detasarea de orice fel de activitate. In cea mai mare parte a timpului nici nu-mi dadeam seama cand trec orele. Ziua avansa ca si cum si-ar fi propus sa ilumineze o opera de-a mea; acum era dimineata si acum se facea seara, fara ca in intervalul de timp dintre cele doua momente sa fi realizat ceva memorabil. In loc sa cant, la fel ca pasarelele, zambeam in tacere, bucurandu-ma de norocul care a dat peste mine. Fluieram si eu in sinea mea, chicotind, la fel ca vrabiile care ciripeau in copacul din fata casei mele.

––––––––

Simplitate, simplitate, simplitate! Sfatul meu este sa faci mai putine lucruri. In loc de o suta sau de o mie, fa numai doua sau trei. Daca ai un milion de treburi, rezolva doar cinci sau sase dintre ele… Atunci cand traiesti in mijlocul acestei mari agitate a vietii civilizate, in care predomina norii si furtunile si nisipurile miscatoare si alte o mie si una de capcane in care poti cadea cu usurinta, este greu sa nu te duci la fund, fara a mai ajunge niciodata la portul tau. Numai marii navigatori reusesc.

Simplifica, simplifica!

––––––––

Intr-o astfel de zi de septembrie sau de octombrie, iazul Walden devine o oglinda perfecta a padurii, impodobita cu pietre care mie mi se par la fel de pretioase ca si cele folosite de bijutieri. Nu exista nimic atat de pur, atat de frumos si in acelasi timp atat de maret ca un lac de la suprafata pamantului. Apa oglindeste cerul. Ea nu are nevoie de garduri. Natiunile apar si dispar, dar nu o pot pangari. Nimeni nu poate sparge oglinda unui lac. Argintul ei viu nu se va sterge niciodata, caci natura vigilenta are grija sa il refaca in permanenta. Furtunile si praful nu ii pot murdari suprafata vesnic pura. Toate impuritatile se scufunda sub apa sau sunt maturate de peria aspra a razelor soarelui. Suprafata apei nu se cramponeaza de aerul care sufla asupra ei, fapt care nu o impiedica sa isi trimita propriii vapori sus pe cer, sub forma norilor care plutesc mult deasupra suprafetei sale, reflectandu-se apoi in aceasta.

––––––

Dimineata este momentul in care ma simt cel mai treaz si in care in fiinta mea mijesc zorii… Noi trebuie sa invatam din nou sa ne trezim si sa ramanem treji, nu cu ajutorul unor mijloace mecanice, ci prin amplificarea la infinit a asteptarii noastre de a ne trezi si de a nu ramane scufundati in somnul cel mai profund. Personal, nu cunosc nimic mai incurajator decat capacitatea incontestabila a omului de a-si eleva viata prin simplul sau efort constient. Nu este putin lucru sa pictezi un tablou, sa sculptezi o statuie sau sa creezi un alt obiect frumos, dar mi se pare mult mai grandios sa iti pictezi si sa iti sculptezi insasi atmosfera si mediul in care traiesti… Modelarea calitatii zilei – aceasta mi se pare arta suprema.

Henry David Thoreau  – Walden

Garcia Marquez

„Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor…

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata… N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii… Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune „te iubesc”si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui „imi pare rau”, „iarta-ma”, „te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.” (Garcia Marquez)

Despre gandire – Grigore Moisil

Originalitatea, independenta gandirii noastre, cere in primul rand existenta unei Gandiri unitare, constiente si puternice. (Grigore Moisil in Totul despre originalitate)

Explozivul cel mai puternic nu este toluenul, nici bomba atomica, ci ideea omeneasca.  (Grigore Moisil)

“Romanul adolescentului miop” – Mircea Eliade

– Amintirile – nu le las sa ma stapaneasca; accept sa ma imbogateasca, dar nu le las sa ma surpe. Nu mai sunt, nu se pot intoarce, tanguirea lor iti impiedica viata si impiedica alte amintiri sa se adune in suflet. Lupta cu amintirile – exercitiu indispensabil constiintei eroice. Cel care e ispitit de amintiri se dovedeste sensibil. Cel care se infrange, senin, depaseste sensibilitatea de elita.

– Orice criza trebuie solutionata prin munca. Nu rezista nici un obstacol muncii incruntate, nesfarsite, calme. Eu trebuie sa ajung la tinta. Fara urale, fara glorie, fara daruri, voi birui. Nebunia si moartea sunt ganduri care inspaimanta pe cei mediocri. Pe mine, nu!

– Stiinta, inainte de a fi adanca, trebuie sa fie larga.

– Sa nu studiez decat esentele, izvoarele.

– De ce se confunda risipirea tineretii cu vietuirea ei? De ce nu intelegeau tovarasii mei ca o anumita sensibilitate, instrunita de un anumit creier, poate experimenta in cateva saptamani, intens si vivace, visul sau virtutile lor de ani? Si de ce nu intelegeau ei ca porunca tineretii este de a trece inainte?

– Mi-au fost dragi norii care revarsa in suflet tristetea sobra si poarta deasupra crestetelor fluturare larga de destin.

– Sensul vietii nu e fericirea, ci realizari eroice. Biruinta nu poate avea insemnatate, ci numai incordarea neostenita catre ea.

– Suflet aspru si vast.

– Cumplite si necontenite renuntari, lupta necurmata, neinfranta, care pogoara in suflet aroma dumnezeirii. Iar lupta necurmata nu intampin decat in singuratate, unde ispitele si amintirile sunt puhoi.

– Un drum in noapte nu il sfarsesc decat zorii, dar niciodata nu oboseste in doi.

– Ca sa supravietuiesti, ai nevoie de vointa si perseverenta in nebunia renuntarilor.

– Celor care nu au indurat niciodata lupta pentru indeplinirea unei absurditati li s epare nebunie orice le depaseste slabiciunea si mediocritatea. Numai un nebun supravietuieste mediocritatii.  Viata toata trebuie sa se franga sub nebunia eroului.

Iubire

Datoria mea este datoria de a iubi. Liber si de buna voie primesc orice sarcina îmi este dat sa port. Iubirea mea este precum iubirea îndragostitilor, numai ca în loc sa iubesc fenomenele, eu iubesc Esentialul. Aceasta este credinta mea. Scopul iubirii omenesti este acela de a demonstra iubirea ultima, absoluta, reala. – Mohiudin ibn El-Arabi

Am cautat întotdeauna iubirea, mai întai pentru ca ea aduce cu sine o stare de extaz atat de mare încat as fi în stare sa-mi sacrific tot restul vietii pentru cateva ore din acest extaz, iar apoi pentru ca ea alunga singuratatea. În sfarsit, am cautat iubirea deoarece am vazut întotdeauna în fuziunea pe care o aduce ea, la o scara mistica mica, prefigurarea viziunii cerului, asa cum a fost imaginat el de sfinti si de poeti.  – Bertrand Russel

Iubirea este gratia suprema a umanitatii, dreptul suprem pe care îl are sufletul, veriga de aur care ne leaga de adevar si de datorie, principiul eliberator care ne reconciliaza cu esenta vietii. Promisiunea ei vesnica este obtinerea binelui suprem. – Petrarca

Cine nu iubeste nu îl cunoaste pe Dumnezeu, caci Dumnezeu este iubire. Viata este floarea, iar iubirea este mierea ei. – Victor Hugo

Pentru mine, iubirea dintre barbat si femeie este la fel de sacra ca si iubirea lui Hristos pentru Biserica Sa, si toate atributele sale sunt la fel de divine ca si toate fanteziile fantastice ale mintii. Într-adevar, noi nu am cunoaste nimic despre iubire daca nu am vedea-o manifestata în om, si singurul motiv pentru care credem în iubirea lui Dumnezeu consta în faptul ca gasim aceasta iubire pe pamant. Gandul referitor la iubirea lui Dumnezeu nu poate fi înteles sub nici o forma, nici chiar ca ipoteza de lucru, de catre cineva care nu a cunoscut iubirea omeneasca… Iubirea este o forta vitala, ea este un act creator. Iubirea este cea care modeleaza lutul în formele sale divin de frumoase; ea este cea care sculpteaza toate statuile, care scrie toate poemele, care picteaza toate panzele si toti peretii bisericilor sau palatelor, ea este cea care canta toate cantecele care ne încanta auzul. Fara iubire, nu am auzi în aceasta lume decat strigate de durere, soarele nu ar straluci deasupra noastra decat pentru a ne lumina durerea întiparita pe fete, orice bataie a vantului printre frunze ni s-ar parea un oftat, iar florile nu ar fi considerate potrivite decat pentru ornamentarea mormintelor. – Hubbard

Daca modelam marmura, opera noastra va pieri mai devreme sau mai tarziu; daca lucram în bronz, timpul va trece peste el; daca ridicam temple, acestea se vor prabusi odata si odata. Dar daca ne modelam propriile suflete nemuritoare, daca le insuflam principii înalte, iubirea de Dumnezeu si de oameni, noi cream ceva care va dainui întreaga eternitate. – Daniel Webster

Oricare-ar fi, tineti-va strans de iubire! Chiar daca oamenii v-ar sfasia inima, nu-i lasati sa v-o amarasca sau sa v-o împietreasca. Cel puternic învinge prin gingasie si cucereste prin iertare. Laudele sunt bune, complimentele le fel, dar afectiunea este rasplata finala si cea mai pretioasa pe care o poate castiga cineva, fie datorita caracterului sau, fie prin realizarea sa. – Mark Twain

Viata înseamna Iubire; toate formele si întreaga putere a Vietii înseamna Iubire si deriva din Iubire. Iubirea este satisfactia de sine, bucuria de sine, fericirea în sine, si de aceea este o stare binecuvantata. Este clar asadar ca Viata, Iubirea si Binecuvantarea sunt de fapt unul si acelasi lucru. – J. G. Fichte

Unul din principiile cele mai importante ale vietii face ca sa primim tot atata iubire cata daruim, sa crestem direct proportional cu iubirea pe care o daruim, sa avem atata putere cata iubire daruim, sa primim tot atata bogatie, sanatate, putere, fericire si vitalitate cata iubire daruim. Lumea începe sa înteleaga faptul ca iubirea nu este ceva indefinit, ci o forta vie, la fel cum este electricitatea, desi natura ei este diferita. – Scott

Noaptea are o mie de ochi,/Iar ziua numai unul;/Si totusi, lumina stralucitoare a lumii moare/Odata cu apusul soarelui./Mintea are o mie de ochi, iar inima numai unul;/si, totusi, lumina întregii vieti dispare/Atunci cand iubirea moare. – F. W. Bourdillon

Iubirea este cheia care deschide toate încaperile din inima omului. – J. H. Evans

Secretul pentru a fi iubit consta în a fi plin de iubire; iar secretul pentru a fi plin de iubire consta în a fi lipsit de egoism. – J. G. Holland

Iubirea este cel mai vechi dintre Zei, si unul dintre cei mai puternici. Ea este principiul care îi transforma pe tinerii obisnuiti în eroi. Caci cel îndragostit se rusineaza sa actioneze ca un las în prezenta preaiubitei sale. Dati-mi o armata alcatuita din îndragostiti si voi cuceri lumea. – Pheadrus

Cel care de dragul iubirii/A trecut prin tot ce poate fi mai rau/Este de o mie de ori mai fericit/Decat cel care nu a iubit niciodata. – R. M. Milnes

Noi suntem modelati în functie de ceea ce iubim. – Goethe

Singurul alchimist care transforma totul în aur este iubirea. Singura vraja împotriva mortii, a îmbatranirii, împotriva unei vieti plictisitoare este iubirea. – Wu Xin

Un ascet pelerin a ajuns într-un sat. A venit la el un om care i-a spus ca vrea sa îl cunoasca pe Dumnezeu.

– Ai iubit vreodata pe cineva? l-a întrebat ascetul.

– Nu, nu sunt vinovat de un lucru atat de obisnuit. Nu am cazut niciodata atat de jos. Eu vreau sa îl cunosc pe Dumnezeu.

– Nu ai simtit niciodata suferintele dragostei? l-a întrebat din nou ascetul.

– Îti spun adevarul, i-a raspuns omul.

Calugarul a întrebat pentru a treia oara.

– Gandeste-te bine. Nici macar putina iubire pentru cineva, pentru oricine? Nici macar putin nu ai iubit?

– De ce pui aceeasi întrebare mereu?  l-a întrebat omul. Nu ti-am spus ca nu? Eu vreau starea de îndumnezeire, vreau realizarea de sine.

La acestea, ascetul a replicat:

– Atunci va trebui sa ma ierti, dar trebuie sa mergi la altcineva. Experienta mea îmi spune ca daca ai fi iubit pe cineva, pe oricine, daca ai fi avut o licarire a iubirii, atunci as fi putut sa o ajut sa creasca, sa se dezvolte, sa ajunga la Dumnezeu. Dar daca nu ai iubit niciodata, atunci nu ai nimic în tine, nu ai nici o samanta care sa poata creste ca un copac. Prietene, în absenta iubirii, eu nu vad nici o poarta catre Dumnezeu.

Be The Best of Whatever You Are – Douglas Malloch

If you can’t be a pine on the top of the hill
Be a scrub in the valley–but be
The best little scrub by the side of the rill;
Be a bush if you can’t be a tree.

If you can’t be a bush be a bit of the grass,
And some highway some happier make;
If you can’t be a muskie then just be a bass–
But the liveliest bass in the lake!

We can’t all be captains, we’ve got to be crew,
There’s something for all of us here.
There’s big work to do and there’s lesser to do,
And the task we must do is the near.

If you can’t be a highway then just be a trail,
If you can’t be the sun be a star;
It isn’t by size that you win or you fail–
Be the best of whatever you are!

Traducerea aproximativa in limba romana

Dacă nu poti fi un pin in varful dealului,
Fii un tufis în vale. Fii insa
Cel mai bun tufis de pe marginea paraului
Fii un tufis, daca nu poţi fi un copac.

Daca nu poti fi un tufis, fii un fir de iarba,
Si un drum va fi fericit
Dacă nu poti fi pastrav, atunci fii doar un biban
Dar cel mai vioi biban din tot lacul!

Nu putem fi toti capitani, trebuie sa fie si echipaj,
E treaba pentru noi toţi aici.
Sunt munci grele si munci uşoare,
Iar sarcina pe care o avem e chiar langă noi.

Dacă nu poti fi drum, fii atunci o poteca,
Dacă nu poti fi soare, fii o steluta
Nu prin marire o să castigi sau o sa dai gres

Fii cel mai bun în ceea ce esti!

Citate

Seneca – Este nevoie sa ne alegem un om de mare calitate si sa traim astfel, ca si cum el ne-ar privi si sa ne comportam ca si cum ne-am afla sub ochii lui.

Despre iubire

“Mai bine sa iubesti zadarnic, decat sa nu iubesti deloc.” – A. Tennyson

“Bucuria omului e omul. Intre ei se infiripa prietenia, care umple cel mai intins desert al sufletului nostru. A iubi si a fi iubit, iata taina fericirii.” – J. B. Bossuet

Despre incredere

Mergi inainte si increderea iti va veni. – J. B. D’Alembert

Intelepciunea zice: Nu ti-a izbutit un lucru? Fa altul.  Atata mangaiere sa ai. – N. Iorga

……………………………….

Fericit ori nenorocit, omul are nevoie de altul; cine traieste numai pentru el, acela nu traieste decat pe jumatate. – proverb francez

Nimic nu e mai puternic ca rabdarea si timpul. – proverb rusesc

Proverbe africane

Nimeni nu poate spune cum va canta cocosul, cand el e inca in ou.

Exista 40 de feluri de nebunie, dar un singur fel de minte sanatoasa omeneasca.

Alege-ti vecinul inainte de a-ti alege casa si insotitorul inainte de a pleca la drum.

Intelepciunea nu este un hap ce se poate inghiti.

Sangele nu are decat o culoare, iar spiritul nici una.

Cel care se imbata cu vin se trezeste, dar cel ce se imbata cu bogatii – niciodata.