Strafulgerari

Daca nu mai apuc ziua de maine? Dorinta de a fi fost mai buna, mai apropiata de oameni, mai VIE, mai iubitoare… Foarte acut: daca maine nu mai traiesc? La ce bun toate acestea, daca ACUM nu sunt ceea ce as putea sa fiu? Cand am acest gand al mortii in minte, el ma smulge din moliciune, din inertie, am senzatia ca sunt un foc continuu de artificii: tot ce sunt ia foc ca sa se inalte, sa se purifice. Nu stiu cand va aparea momentul mortii, de aceea simt nevoia sa fiu totala, vie, absoluta in ceea ce fac (inclusiv acum, cand scriu), pentru ca momentul trecerii sa fie glorios si deplin.

–––––––

Aseara, in timp ce priveam peisajul frumos, iar am avut senzatia ca este ceva plat, ca un tablou, dincolo de care este… Ce este? Lumina aceea deosebita? Iubirea?

M-am intins pe spate si am privit stelele. Mi-au dat lacrimile de dor, de adorare. Si in stele, si in iarba, si in inima mea, tot tu esti, Doamne!

–––––

Am deschis geamul spre linistea padurii si am avut senzatia ca era atat de multa galagie in  camera, in capul meu! Linistea de afara e inalta, plina de lumina, de armonia naturii, este de fapt liniste interioara! Natura tace, desi pasarile canta, vantul adie, iar gazele  fosnesc prin iarba.

–––––

Asa cum eu caut vreascuri bune si uscate pentru a aprinde focul, asa vreau sa fiu si eu pentru Tine, Doamne: un vreasc pregatit, uscat, care la atingerea Ta sa arda imediat, fara fum, si sa dea multa caldura si lumina!

––––––-

Doamne, voi fi ca o musculita insistenta, te voi chema cu fiecare asana, cu fiecare privire, cu fiecare cuvant. Si in somn te voi cauta si te voi striga pana cand te vei plictisi de insistenta mea si vei veni. Sune egoista: te vreau,  Doamne, pentru mine, sa Te vad eu, ca nu imi ajung descrierile altora! Cu fiecare gand, cu fiecare  gest, voi cauta urma Ta, semnul ca „ai fost acolo”. Te voi recunoaste odata si odata!

–––––-

Incepe sa imi placa de corpul din motivul ca aici este Dumnezeu: il spal, ii dau sa manance, il iubesc. A aparut un fel de respect fata de corpul meu, fata de mine, sunt mai atenta la el, la ritmurile lui, tocmai pentru ca vreau sa il simt pe Dumenzeu in el.

–––––

Nu poti sa faci un dar trist. Am incercat sa traiesc daruirea completa, totala, cu tot ceea ce sunt acum. A aparut bucuria, fericirea. Eu sunt un dar pentru Dumnezeu, pentru ceilalti oameni, nu pot fi trista, deprimata. Un dar este ceva care vine din bucurie. Sunt zambetul lui Dumnezeu!

–––

Ma pun, Doamne, in mainile Tale! Fa din mine cuvant viu, fa din mine izvor de lumina, iar din inima mea hrana si adapost pentru cei care Te cauta.

––––––

Am stat intinsa, privind cerul. Liniste. Nimic nu misca, nimic nu respira fara vointa lui Dumnezeu. Un stol de randunele s-a inaltat foarte sus, aproape nu le mai vedeam. Ca ele, totul canta, traia prin adorarea maretiei dumnezeiesti. Cum sa nu-L iubesti? Cum sa nu te pleci in fata bucuriei totului?

(insemnari din vara anului 2001)

M-am indragostit de viata – noiembrie 1996

M-am indragostit inca o data de VIATA! De iubire, de frumusete. M-am indragostit de oameni si de bucuria lor.

Departe sunt gandurile legate de trecut. Viitorul e in fata mea, iar eu, ACUM, traiesc Prezentul, intens, coplesitor. Altceva nu mai exista. Sunt mai vie decat am fost in ultima luna. Iubesc soarele si viata si bucuria.

Am vazut filmul „Phenomenon” si m-am indragostit inca o data de Viata!

Gand la 17 ani – noiembrie 1991

In curand voi termina liceul si voi intra curajoasa in studentie, apoi in viata.

Corectez: viata incepe cand te nasti, iar acum am 17 ani, nu pot spune ca nu am trait pana acum. Asadar, reformulez: voi intra curajoasa in anii de studentie, apoi de munca.

Oare viata e echivalenta cu munca? Nu e numai atat, viata e plina de bucurie, de durere, de dragoste, dragoste, dragoste! (se vede ca sunt indragostita, nu?)

Luna si garoafa – aprilie 1991

E luna plina, stau pe pervazul ferestrei, scriu la lumina lunii, sunt alaturi de o garoafa.

Totul e atat de linistit! E o noapte deosebita!

Luna se vede atat de clar. Si totusi sunt nori diafani pe cer, albiti de lumina lunii. E magic.

Femeie cu palarie – 25 ianuarie 1991

Azi, 25 ian 1991, e o zi foarte frumoasa. Sufletul meu se „asorteaza” cu limpezimea cerului şi cu puterea vantului, iar entuziasmul meu ar incalzi vremea de afara.

1. Invatati sa va priviti cu obiectivitate in oglinda.

2. Iubiti-va.

3. Asumati-va asa cum sunteti.

4. Traiti-va viata in felul propriu.

5. Nu va temeti de ridicol.

6. Fiti intotdeauna sic.

7. Dumneavoastra trebuie sa alegeti ce se cuvine, cum se potriveste.

8. Bizuiti-va pe natural.

9. Daca sunteti trista, cumparati-va o palarie.

10. Un cap cu palarie arata ca femeia are libertatea miscarilor.

Iatacele 10 porunci pe care trebuie sa le respecte o femeie cand isi alege o palarie.  (extras din jurnalul personal – 25 ian 1991)

Optimism – iulie 1990

Sa nu regreti niciodata ceva. Sau, mai bine spus, sa te porti astfel incat sa nu regreti. Fii hotarata. Ai facut ceva. Daca e bine, e in regula. Daca nu, incearca sa repari. Poti, bine. Daca nu poti, nu te lamenta.

Concentreaza-te asupra a ceea ce faci. O clipa de concentrare valoreaza mai mult decat un an de lamentari. Rezista! Spera!

Ce ne-am face fara speranta? Intotdeauna se spune: macar speranta mi-a ramas. Atunci esti optimist. Daca spui: nici macar speranta nu a rramas, esti ori pesimist, ori ratat.

Iar eu sunt optimista.

Principii – iunie 1990

Vreau sa ma calauzesc in viata dupa cateva principii: fiind femeie, sa fiu feminina; sa nu ma plang niciodata (doar in cazurile extreme, poate nici atunci)  si sa traiesc astfel incat sa nu spun niciodata „imi pare rau”.

……………..

M-am indragostit de aurul teilor. Daca as fi copac, as vrea sa fiu tei.

Cautare – mai 1990

Imi caut drumul, imi caut iubirea.

Drumul, macar in general, e stabilit: Politehnica.

Dar iubirea? Mama spune ca nu trebuie sa o caut, voi sti cand va veni. Dar e atat de greu sa astepti.  (Parca bat din picior – acum sa apara iubirea… Dar nu se poate asa).

……………

nu stiu de unde am copiat citatul acesta:

„Nu mi-ar placea sa dau satisfactie unora si altora plangandu-ma de soarta mai mult sau mai putin tragica (pe care numai eu mi-as putea-o face fericita). Sa incercam sa ne rezolvam si singuri problemele care ne framanta. Stiu ca nu e usor, insa mai presus de orice pretuiesc mandria si felul in care stim sa ne traim viata. In fond, fericirea ne-o facem si ne-o desfacem singuri”.  (parca ar fi stilul lui Eliade, dar nu sunt sigura).

Poezii – mai 1990

Iti scriu si vioara trupului meu vibreaza sub arcusul amintirii. Creionul meu alearga optimist spre viitor.

Vreau sa te vad, dar memoria mea te refuza. Cine esti? De unde vii? Unde te duci?

Ma dor strigatele clipelor ce se ineaca in timp. Trece ziua si se apropie amiaza plina. Amurgul e inca foarte departe.

Te astept!

……………………………..

Chiar daca o iubire a trecut, daca a fost cu adevarat iubire, chiar si numai pentru o zi, trebuie sa ramana o urma de respect, de admiratie.

………………

„Sa astepti, e cumplit.

Sa nu astepti, e mai rau”. – L. Aragon

………………….

Dupa coltul strazii, esti tu si ma astepti. Dar eu sunt oarba si nu ma pot grabi. Voi vedea clar si limpede cand voi simti chipul tau in palmele mele, in cuibul sufletului meu. De ce nu te poti apropia? De ce nu imi vii in intampinare? Nu ne cunoastem, cum imi voi da seama de bogatia inimii tale?

Sunt tanara si plina de viata – 7 martie 1990

Sunt tanara si plina de viata, de dorinti, de patimi.

Sunt un mugure ce asteapta sa infloreasca pentru a incanta lumea cu frumusetea lui.

Sunt o pasare ce invata sa zboare si invata pentru un zbor inalt si frumos.

Sunt o fila pe care timpul nu o va lasa sa se ingalbeneasca nescrisa. Voi scrie pe ea povestea unei vieti tumultoase.

Sut alpinistul care doreste cucerirea unui varf si munceste, lupta, spera si reuseste.

Sunt o nota ce trebuie auzita de cineva anume. Si va fi.

Sunt vantul ce inconjoara lumea, mangaind, alinand, cautandu-si perechea.

Sunt visul unei zeite.

Sunt un vulcan tanar.

Sunt o stea, o dorinta a unui necunoscut.

Sunt dragoste, tinerete, prietenie.

Sunt macul ce infrumuseteaza bogatia blonda a gandurilor lor.

Sunt fereastra deschisa spre lume, spre natura.

Sunt foc ce, inca, nu indrazneste sa cuprinda inimile.

Sunt seva ce urca in muguri pentru a-i desface, pentru a-i face sa explodeze, inundand pamantul cu iubire, tinerete, primavara.

Sunt copilul dragostei, al patimii si doresc dragoste, patima.

Sunt secunda asteptata. Sunt pasarea Phoenix, renasc din propria-mi dragoste.

M-am indragostit – 26 aprilie 1990

M-am indragostit de profesorul de matematica. Si am inceput sa scriu poezie… (bineinteles, imprumut stilul lui Teodoreanu)

„Iubesc. Si frunzele sufletului meu, invaluite de zefirul lui, se adapa cu betia inaltului.

Dar dragostea mea e imposibila.

Rascolesc cu degete reci in trecutul meu, poate gasesc lacrima sau zambetul unei zeite, din care m-am intrupat.

Mi-e teama de intuneric, dar, daca tot universul si-ar stinge luminile ochilor, te-as gasi oriunde ai fi, prin bataile de inima ingemanate.

Cerul sperantei imi este oglinda sufletului.

Usile pe care le inchid in urma-mi sunt dizolvate in haos. Nu ma mai pot intoarce decat daca as fi un nou Dumnezeu.

Mi-e dor de dizolvarea in aburi a marii, de tineretea palpabila a zapezilor inalte.

Te astept. Oare imi vei aduce zambetul pierdut aseara? Viata se anunta frumoasa. Oare cu tine voi aduna anii?

Mi-e dor de Pietrele-Doamnei, de singuratatea ascetica a stancilor – cununa montana. Padurea ma asteapta in lumina de smarald a brazilor.”

Vreau o dragoste adanca – 3 aprilie 1990

Ma intreb daca mi-ar placea sa am un destin ca al lui Luli lui Teodoreanu – desi destinul nu ti-l alegi.

Vreau o dragoste adanca, adanca, patimasa, arzatoare, o iubire mare, in zilele noastre.

Vreau sa joc

de Lucian Blaga

O, vreau sa joc, cum niciodata n-am jucat!

Sa nu se simta Dumnezeu

in mine

un rob in temnita- incatusat.

Pamantule, da-mi aripi:

sageata vreau sa fiu, sa spintec nemarginirea

sa nu mai vad in preajma decat cer,

deasupra cer

si cer sub mine –

si-aprins in valuri de lumina

sa joc

strafulgerat de-avanturi nemaipomenite,

ca sa rasufle liber Dumnezeu in mine,

sa nu carteasca:

„Sunt rob in temnita!” „.

Simt ca poezia asta ma caracterizeaza. Oare ce voi deveni peste ani? O personalitate? Un mare anonim? Un geniu? Nu stiu, dar vreau viata, vreau dragoste.

„Dati-mi un trup, voi muntilor, marilor,

dati-mi alt trup sa-mi descarc nebunia din plin.

Pamantule larg, fii trunchiul meu,

fii pieptul acestei napraznice inimi,

prefa-te-n lacasul furtunilor cari ma strivesc,

fii amfora eului meu indaratnic.

Prin cosmos

auzi-s-ar atuncea maretii mei pasi

si-as aparea navalnic si liber

cum sunt

pamantule sfant.

Cand as iubi,

mi-as intinde spre cer toate marile,

ca niste vanjoase, salbatice brate fierbinti

spre cer

sa-l cuprind

mijlocul sa-i frang

sa-i sarut sclipitoarele stele.”

Vreau iubire, viata, dragoste!

Sunt frumoasa! – 2 aprilie 1990

2 aprilie 1990

Sunt frumoasa! Am constiinta unui trup tanar, zvelt, inalt, suplu, cald si matasos.

Roza

Sunt frumoasa pentru ca am crescut in gradina iubitului meu.

Afara, sub ploaia primavaratica, am baut dorinta.

Afara, sub soarele verii, am baut foc.

Acum petalele imi sunt deschise si astept.” – o poeta suedeza

Imi caut dragostea. Oare e prea devreme? Vreau sa iubesc, sa fiu iubita. Oare sunt facuta pentru dragoste? Vreau sa iubesc, sa joc, sa fiu iubita.

“Lorelei” de Ionel Teodoreanu

„Pe harfa rasturnata a ierburilor tale, Vara, trupul si sufletul meu sunt inceputul unui mare cantec si tremurul mainii care il cauta”.

„Sunt ceea ce este dincolo de fereastra odaii tale: departarea. Sunt cea mai mica fata a lumii intre randunelele ei fiindca ma infasor in intregul ei necunoscut. Privirea ta nu ma va gasi nicaieri. Aminitirea ta nu are unde sa ma afle. Glasul tau nu poate sa ma strige si nu stie unde. Sunt intre cele patru zari: raspantia lor. Stii sa asculti? Auzi vantul la fereastra? Auzi pasarile care pleaca si se intorc, ducand si aducand primavara? Stii ce e nostalgia? Privesti uneori pe fereastra fara sa vezi nimic? Sunt pe acolo si intr-acele, fara fiinta, o apropiere si o indepartare in preajma ta. Gandeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine.”

„A trecut o ploaie de primavara si s-a tesut in zare braul frant de matasa al curcubeului, cu el imi incing mjlocul si ma duc. ”

Dupa ce am citit cartea, am pastrat o dulce melancolie si o durere. De ce exista asa ceva? De ce unele destine, unele iubiri, unele vieti sunt atat de tragice:? Pentru ele, nu pot nici sa plang, dar simt in mine o putere, daca as putea, as lua balanta lumii sa o sfarm. As face alta care sa dea fericire tuturor. Dar acest lucru e imposibil, si nici nu cred ca e drept. Nu am eu acest drept de a rasturna lumea. Dar, daca as putea, as imparti un strop de fericire tuturor.

31 martie 1990

Sunt o fiinta care se bucura – 29 martie 1990

Sunt o fiinta care se bucura.

Ma bucur daca imi cumpar camasi, ma bucur cand ii daruiesc lalele albe mamei, ma bucur cand incep sa discut cu tata despre montaje electronice.

Sunt o fiinta care se bucura.

„Cea mai saraca zi a noastra este aceea incare nu am ras deloc.” – proverb englezesc

Ma bucur cand imi cumpa blugi si pijama, ma bucur cand invat pentru teza la romana.

Ma bucur cand primesc vizita varului meu si imi promite carti de citit.

Ma bucur pentru decizia Norei din „Casa de Papusi” de Ibsen, carte luata de la biblioteca.

Ma bucur asteptand scrisoarea prietenei mele.

Sunt o fiinta care se bucura.