Intelepciunea interioara feminina

Aceasta intelepciune din profunzimea sufletului nostru este cunoasterea intuitiva a legaturii noastre cu noi insine, cu ceilalti, cu universul. Fiecare dintre noi are aceasta intelepciune, uneori foarte bine ascunsa, este o cunoastere puternica, intuitiva, feminina, primordiala.
Cu mii de ani in urma, comunitatile umane aveau un stil de viata matriarhal. Atat barbatii, cat si femeile onorau energia Mamei Divine, a Zeitei, iar femeile, fiind incarnarile ei, erau adorate ca zeite vii, iar oamenii traiau in pace.
In societatile patriarhale actuale, rolurile si importanta femeilor au fost reprimate si uitate. Femeile au fost invatate sa isi ignore energia divina, sa dea deoparte puterea lor de a vindeca si sa uite ca sunt zeite. Ca urmare, au pierdut mult timp luptandu-se sa fie auzite, valorizate si luate in serios. Cu fiecare generatie care se nastea, teoria inegalitatii si a diferentelor dintre sexe a devenit o problema normala a vietii. Femeile isi invatau fiicele sa se rusineze de energia lor divina, pentru a nu fi considerate orgolioase, iar fiii lor au fost invatati sa onoreze doar energia masculina, prin distrugere si putere. Aceasta energie masculina puternica a devenit cea mai importanta trasatura de caracter pentru supravietuirea in lumea moderna.
Rolul energiei hranitoare a femeii,a intelepciunii interioare a femeii a fost uitat, pierdut, astfel incat femeilor le este greu sa se iubeasca pe ele insele, sa accepte iubirea celor din jur. Aceasta instrainare de propria noastra divinitate, incercarea de a ne potrivi intr-o lume masculina ne-a adus in situatia de a fi lipsite de propria noastra afectiune. Incercam cu disperare sa ne regasim drumul inapoi spre ceea ce suntem noi insine, sa ne adoram propria intelepciune, feminitate si divinitate. Insa, pentru a fi din nou adorate ca zeite, trebuie mai intai sa adoram energia zeitei in noi insine si in toti cei care ne inconjoara.
Incepem prin a ne apropia de noi insine. Incepem prin a ne iubi pe noi insine si a nu ne teme de iubirea celorlalti. Trebuie sa revenim la origini si sa refacem legatura cu inima noastra. Aceasta ne va readuce in legatura cu energia noastra feminina divina, cu energia Zeitei.
Putem apoi incepe sa iubim si sa respectam barbatii. Prea mult timp importanta lor in viata noastra a fost subestimata. Si ei au nevoie sa refaca legatura cu inima lor, si ei sunt pierduti, nesiguri de rolurile lor in lume. Depinde si de noi, ca femei, sa le aratam calea inimii, sa le aratam cine sunt ei cu adevarat.
Cand ne vom accepta energia divina si nevoia noastra de a ne iubi pe noi insine in puritatea noastra originara, relatiile noastre vor fi mai pline de iubire, vietile noastre mai bogate, si intreaga umanitate va fi mai echilibrata.
Noi, femeile, putem participa la aceasta vindecare a lumii, si implicit a noastra insine, reamintindu-ne de starea noastra de zeite, retrezindu-ne intuitia, creativitatea, spontaneitatea, puterea. Sa ne cufundam in iubire si sa le aratam barbatilor, copiilor, surorilor noastre calea inimii. Sa refacem legatura cu inima noastra si sa invatam sa traim in spatiul sacru al inimii.
Cea mai buna modalitate de a reface aceasta legatura este sa traim in constienta si sa ne daruim noua insine timpul si spatiul pentru a cunoaste cine suntem, sa fim pline de compasiune si bunatate si sa ne traim viata cu scop si responsabilitate.

 

Reclame

A trai cu iubire e datoria noastra

Am revazut de curand filmul „Pe aripile vantului” care m-a impresionat, ca de obicei cand il revad.  Am sa ma opresc acum doar asupra unei scene, care mi-a dat de gandit. Scarlett avea grija de casa si de familia ei, in timp ce prietena ei, Melanie era bolnava dupa o complicatie la nastere.  La un moment dat, Melanie coboara scarile spre parter, abia tinandu-se pe picioare si cu o voce buna, dar slaba, a intrebat-o pe Scarlett ce putea face sa ajute si ea, se simtea vinovata ca statea in pat, bolnava,  in timp ce altii munceau. Iar Scarlett i-a spus doar sa se intoarca in pat, sa se faca bine, pentru ca altfel mai tarziu nu va putea sa o ajute. „Nu m-am gandit in felul acesta”, raspunde Melanie si urca inapoi, incet, scarile.

Am vazut filmul cand eram mica, si de atunci mi-a ramas in minte ideea ca trebuie sa fim noi bine inainte de a-i putea ajuta si pe altii.  Iar acest lucru este valabil in toate domeniile vietii, in toate planurile existentei noastre: fizic, mental, emotional, spiritual.

Anne Morrow Lindberg, soţia aviatorului Charles Lindberg, a scris: „Pentru că natura unei femei este aceea de a hrăni, ea trebuie să se hrănească pe ea însăşi.” In fiecare femeie exista un adevar esential care asteapta sa fie dezvaluit, un adevar care ne va da puterea sa traim o viata spirituala autentica, reala, in fiecare zi. Cautarea acestui adevar profund poate fi gresit inteleasa ca fiind egoista si centrata pe propria persoana, insa, in realitate, este exact contrariul. A intelege cine suntem si a ne stradui sa traim o viata autentica are o importanta vitala  pentru noi si pentru binele celor din jur, al lumii ca intreg. Noi, femeile, dorim sa dezvaluim lumii fiintele puternice, compasive, creatoare care suntem, in esenta noastra. De aceea, descoperirea si exprimarea adevaratului nostru eu este darul cel mai pretios si mai plin de bucurie pe care ni-l putem face noua insine si celorlalti.

Maica Tereza a spus unor vizitatori care venisera in India in cautarea experientelor spirituale: „Uitati-va in jurul vostru, la familie, la vecini si prieteni. Au nevoie de ajutor? Le e foame? Sunt singuri? Ii puteti alina?”

Maica Tereza nu le-a spus vizitatorilor ei doar sa mearga acasa si sa faca fapte bune.  Ea le-a spus: Ce faceti aici cautand iluminarea? A trai cu iubire este dharma (datoria) voastra. Nu trebuie sa calatoriti in jurul lumii pentru a servi. Deschideti-va ochii spre cei din jurul vostru. Fiti de ajutor, fiti iubitori. Impartiti ceea ce aveti, daruiti-va pe voi insiva. Oferiti ajutor celorlalti, incepeti in propria voastra casa, in propria voastra familie, in propriul vostru suflet. Ea ne indruma pe fiecare dintre noi sa privim inauntru, la propriul nostru suflet si sa avem grija de el.

„Lucrezi cu tine insuti pentru a putea sa lucrezi cu alti oameni.” (calugarita budista Pema Chodrom) Cand lucram cu noi insine, cand ne descoperim si ne exprimam propriul adevar, iubirea pentru noi înşine şi compasiunea devin din ce in ce mai profunde.  In timp, aceasta iubire va curge libera spre ceilalti, căci este in natura ei sa faca astfel. A ne perfecţiona pe noi înşine, a transmite adevarul fiintei noastre inseamna a lucra pentru binele tuturor.