Seminar „Fii Femeia care esti menita sa fii!” – 4-6 martie, Sanpetru, Brasov

This gallery contains 4 photos.

De-a lungul timpului, in toata lumea, femeile s-au intalnit pentru transmiterea traditiei, initiere, impartasire, cantece, dans si (re)descoperire. Aceste intalniri si legaturile create hranesc sufletul femeii, amintindu-i de cele mai profunde aspiratii, de prioritatile ei. Ele ii amintesc de dorinta … Citește în continuare

Evaluează asta:

Alimentatia pentru reglarea ponderala

(continuare la articolul Cea mai eficienta cura de slabire)

1. Alimentatia

O cura pentru reglare ponderala impune in primul rind o schimbare a alimentatiei. O asemenea schimbare nu se va face niciodata brusc, mai ales in ceea ce priveste calitatea alimentelor consumate si va avea intotdeauna in vedere consumul unor alimente cu calitati purificatoare si energizante. Deoarece foarte frecvent supraponderalitatea si obezitatea sunt asociate cu o stare de “incarcare” a organismului si cu o greutate in desfasurarea proceselor metabolice, se va tine cont de urmatoarele sugestii:

– chiar de la inceput eliminati toate produsele din carne sau pe baza de carne. Curele de slabire pe baza de carne, chiar daca produc efecte rapide pe termen scurt, solicita foarte mult activitatea organelor digestive si pot deteriora starea generala de sanatate. Pe de alta parte, o alimentatie fara carne este favorabila dezintoxicarii organismului, fiind o forma de “post” care poate fi mentinuta pe termen lung;

– eliminati din alimentatie produsele culinare artificiale: sucuri artificiale, snacks-uri, chipsuri, alimente conservate si cele care au un continut ridicat de aditivi (maioneze, icre, semipreparate, sosuri, creme etc.);

– nu mai consumati absolut deloc zahar sau produse pe baza de zahar. Se stie de mult timp ca zaharul este o substanta care, contrar dulcetei si blindetii aparente este agresiva pentru organism pe termen lung. Zaharul produce dezechilibre metabolice si determina o stimulare perturbatoare asupra pancreasului endocrin si sistemului nervos.

Pentru tipologia Kapha

In cazul persoanelor supraponderale, care au o tipologie Kapha (corpolente, mai greoaie si cu o activitate dinamica redusa): dupa un interval de timp de 1-2 saptamini, dupa ce v-ati acomodat cu alimentatia descrisa anterior, treceti la etapa urmatoare, care este ceva mai drastica, dar prezinta cert efecte terapeutice remarcabile. In aceasta a doua etapa realizati pentru un interval de trei saptamini o cura cu sucuri si cruditati, fara a folosi deloc hrana preparata termic. Dupa incheierea acestei prime perioade, reveniti la alimentatia fara carne pentru inca 2-3 saptamini, dupa care puteti realiza din nou cura cu sucuri si cruditati. Nu trebuie sa va temeti ca organismul va fi privat de substantele necesare in perioada curei, pentru ca hrana vie, daca este folosita in mod adecvat, detine intreaga gama de substante nutritive necesare unei dezvoltari adecvate. Exista de altfel persoane care folosesc un astfel de regim pentru mai multi ani de zile in continuu, fara sa resimta nici un efect advers. Pentru o reusita deplina a acestei cure este foarte important ca inca de la inceput sa simtiti o anumita compatibilitate cu acest tip de alimentatie. Va puteti da seama cu usurinta daca exista o astfel de potrivire prin faptul ca agreati in mod spontan fructele si legumele, ca le puteti digera fara probleme chiar si in stare proaspata (nepreparate termic) chiar dupa mai multe zile de regim.

Intre alimentele recomandate in mod special in perioada acestei cure cu cruditati sunt recomandate: lamiile (1-2 pe zi, sub forma de suc), varza alba si rosie (sub forma de salate proaspete sau suc), merele, ciresele, coacazele, patrunjelul (frunzele adaugate la mincare echilibreaza apetitul exagerat), telina (mai ales cind exista o retentie de apa in organism).

Daca in perioada curei remarcati ca puterea digestiva se reduce si apar senzatii de frig sau tendinta catre indigestie, apelati rapid la condimentele cu rol de stimulare a digestiei: ghimbir, chimen, coriandru, busuioc, maghiran, cimbru, curry, seminte de mustar.

Efectele unei astfel de cure, atunci cind este realizata in paralel cu utilizarea plantelor medicinale adecvate, sunt: amplificarea energiei si cresterea rapida a vitalitatii la scurt timp de la inceperea curei, reducerea gradata si echilibrata a greutatii corporale, fara stari de tensiune interioara, eliminarea treptata a unor probleme de sanatate (greutate in respiratie, predispozitie la raceli, hipertensiune, constipatie cronica), o stare generala de tonus si reintinerire a organismului.

Pentru tipologia Pitta

In cazul persoanelor supraponderale care au o tipologie Pitta, se va respecta intr-o prima etapa alimentatia vegetariana descrisa initial, dupa care se va trece la utilizarea unui regim in care, pentru cel putin o luna de zile, se respecta urmatoarele recomandari:

– se exclud complet prajelile, grasimile de genul margarinei, uleiului rafinat si a untului, condimentele foarte picante si hrana conservata (zacusca, muraturi de orice fel sau saramura etc.) ;

– alimentele bogate in calorii (nuci, alune, arahide, susan, ulei) se vor consuma in cantitate redusa;

– se vor folosi din abundenta salate de legume si sucuri proaspete din legume sau fructe; se poate apela si la hrana preparata termic, dar in acest caz este indicat ca timpul de fierbere sa fie scurt (maxim o ora), sa se adauge suficient de multe verdeturi si sa nu se reincalzeasca (se consuma imediat dupa preparare);

– mierea proaspata si laptele dulce se pot consuma cu moderatie;

– in fiecare dimineata se vor consuma 0,5l suc proaspat din mladite de orz verde (cantitatea mentionata presupune diluarea sucului cu apa).

– se vor utiliza in alimentatie cerealele integrale: hrisca, orez, porumb. Se pot prepara sub forma de terciuri (mamaliga) sau se pot consuma fierte, in amestec cu legume.

– condimentele recomandate sunt: feniculul, coriandrul, ghimbirul, chimenul, menta.

Pentru tipologia Vata

Pentru tipologia Vata, unde sunt specifice excesele si lipsa de ritmicitate in modul de viata, este bine sa se apeleze la o alimentatie calda, preponderent fluida si cu efecte purificatoare. O solutie este sa se apeleze pentru un interval de cel putin o saptamina pe luna la dieta lichida (descrisa pe larg in lucrarea „Principii si directii in vindecarea naturala” aparuta la ed. Kamala). Mai ales in cazul acestei tipologii este ferm contraindicat sa se apeleze la metode care presupun infometarea sau o alimentatie preponderent rece si uscata. Chiar daca acestea pot sa indeparteze kilogramele nedorite pot sa cauzeze totodata o stare de tensiune si anxietate ce poate predispune uneori la tulburari de natura nervoasa, precum si la alte boli.

(va urma)

Recomandari pentru studiu si relaxare

La multi ani frumosi tuturor!

Pentru studiul personal si bucuria impartasirii, va anunt ca am facut o lista cu carti pe care vi le recomand sa le cititi si o alta lista cu filme frumoase care mi-au placut, in general au ca subiect femeia.

Aceste liste se afla pe pagina Va recomand, in partea dreapta a ecranului.

Daca aveti sugestii pentru imbunatatirea/completarea listei sau aveti pareri despre aceste carti si filme, va invit sa imi scrieti.

Intelepciunea interioara feminina

Aceasta intelepciune din profunzimea sufletului nostru este cunoasterea intuitiva a legaturii noastre cu noi insine, cu ceilalti, cu universul. Fiecare dintre noi are aceasta intelepciune, uneori foarte bine ascunsa, este o cunoastere puternica, intuitiva, feminina, primordiala.
Cu mii de ani in urma, comunitatile umane aveau un stil de viata matriarhal. Atat barbatii, cat si femeile onorau energia Mamei Divine, a Zeitei, iar femeile, fiind incarnarile ei, erau adorate ca zeite vii, iar oamenii traiau in pace.
In societatile patriarhale actuale, rolurile si importanta femeilor au fost reprimate si uitate. Femeile au fost invatate sa isi ignore energia divina, sa dea deoparte puterea lor de a vindeca si sa uite ca sunt zeite. Ca urmare, au pierdut mult timp luptandu-se sa fie auzite, valorizate si luate in serios. Cu fiecare generatie care se nastea, teoria inegalitatii si a diferentelor dintre sexe a devenit o problema normala a vietii. Femeile isi invatau fiicele sa se rusineze de energia lor divina, pentru a nu fi considerate orgolioase, iar fiii lor au fost invatati sa onoreze doar energia masculina, prin distrugere si putere. Aceasta energie masculina puternica a devenit cea mai importanta trasatura de caracter pentru supravietuirea in lumea moderna.
Rolul energiei hranitoare a femeii,a intelepciunii interioare a femeii a fost uitat, pierdut, astfel incat femeilor le este greu sa se iubeasca pe ele insele, sa accepte iubirea celor din jur. Aceasta instrainare de propria noastra divinitate, incercarea de a ne potrivi intr-o lume masculina ne-a adus in situatia de a fi lipsite de propria noastra afectiune. Incercam cu disperare sa ne regasim drumul inapoi spre ceea ce suntem noi insine, sa ne adoram propria intelepciune, feminitate si divinitate. Insa, pentru a fi din nou adorate ca zeite, trebuie mai intai sa adoram energia zeitei in noi insine si in toti cei care ne inconjoara.
Incepem prin a ne apropia de noi insine. Incepem prin a ne iubi pe noi insine si a nu ne teme de iubirea celorlalti. Trebuie sa revenim la origini si sa refacem legatura cu inima noastra. Aceasta ne va readuce in legatura cu energia noastra feminina divina, cu energia Zeitei.
Putem apoi incepe sa iubim si sa respectam barbatii. Prea mult timp importanta lor in viata noastra a fost subestimata. Si ei au nevoie sa refaca legatura cu inima lor, si ei sunt pierduti, nesiguri de rolurile lor in lume. Depinde si de noi, ca femei, sa le aratam calea inimii, sa le aratam cine sunt ei cu adevarat.
Cand ne vom accepta energia divina si nevoia noastra de a ne iubi pe noi insine in puritatea noastra originara, relatiile noastre vor fi mai pline de iubire, vietile noastre mai bogate, si intreaga umanitate va fi mai echilibrata.
Noi, femeile, putem participa la aceasta vindecare a lumii, si implicit a noastra insine, reamintindu-ne de starea noastra de zeite, retrezindu-ne intuitia, creativitatea, spontaneitatea, puterea. Sa ne cufundam in iubire si sa le aratam barbatilor, copiilor, surorilor noastre calea inimii. Sa refacem legatura cu inima noastra si sa invatam sa traim in spatiul sacru al inimii.
Cea mai buna modalitate de a reface aceasta legatura este sa traim in constienta si sa ne daruim noua insine timpul si spatiul pentru a cunoaste cine suntem, sa fim pline de compasiune si bunatate si sa ne traim viata cu scop si responsabilitate.

 

Inflorirea sufletului

Aceasta metoda de transformare interioara a fost publicata in revista Elixirium, ed. Kamala, autoare Simona Trandafir. Tehnica a fost folosita (si mult apreciata) la seminarul pentru femei din luna noiembrie care a avut loc la centrul Kamala.

Respiratia – actiune continua care se desfasoara in corpul nostru – este importanta nu numai pentru ca ne aduce in fiinta aerul necesar mentinerii in viata; ea are totodata un rol profund transformator asupra omului si il poate ajuta foarte mult prin energia deosebita pe care o vehiculeaza. In Orient, aceasta energie se numeste prana si se considera a fi fundamentul vital al vietii. Asadar, pe langa aerul pe care il inspiram, preluam totodata si o anumita energie, care, conform traditiei milenare yoga, reprezinta baza intregii manifestari.
Suflul vital al vietii noastre are aceeasi natura esentiala cu Suflul Divin creator al tuturor lucrurilor fizice si subtile. De aceea, respiratia noastra ne mentine in legatura cu Dumnezeu. Prin fiecare inspiratie, primim in fiinta noastra darul vietii, iar fiecare expiratie ne reuneste cu intreaga creatie. Chiar si dupa asa-numita „moarte”, continuam sa existam tot prin transferurile, de aceasta data mult mai subtile, de energie dintre noi si restul lumii.
Respiratia ne influenteaza foarte mult intreaga viata. Un om sanatos respira amplu, calm, profund, iar cel bolnav – intr-un mod slab si plapand. Cel fericit isi traieste fericirea prin fiecare respiratie, cel anxios abia indrazneste sa isi dea seama ca respira.
Exista o stransa si directa legatura intre energia respiratiei, fizicul, psihicul si mentalul nostru. De aceea, yoga – stiinta complexa a vietii – a dezvoltat un intreg sistem de tehnici care au un foarte bogat fundament teoretic si filozofic, prin care energia prana-ei este folosita pentru transformarea si spiritualizarea fiintei umane.
Se spune despre un mare intelept ca nu isi invata discipolii, timp de 20 de ani, decat sa respire. Numai Occidentul considera ca este simplu si banal sa respiri – tocmai pentru ca aici, in Occident, oamenii nu stiu sa respire corect.
Tehnica pe care o prezentam in continuare nu va va lua insa 20 de ani ca sa o invatati si va fi suficient sa o practicati 15 minute pe zi pentru a va bucura de efectele ei. Ea se adreseaza in special celor care stiu sa priveasca o floare inflorind si aspira sa isi simta sufletul fericit, linistit si curat.

Tehnica propriu-zisa
Cel mai bine ar fi sa realizati aceasta tehnica de respiratie in mijlocul naturii, intr-o padure, o poienita, pe malul marii… Dar se poate practica la fel de bine si acasa, cu conditia sa fiti intr-o camera foarte bine aerisita.
Asezati-va pe un scaun, cu fata catre nordul magnetic, mentineti spatele drept, capul in prelungirea coloanei vertebrale, palmele pe genunchi, ochii inchisi. Relaxati-va global – fizic, psihic, mental. Eliminati, pe cat posibil, orice fel de ganduri, preocupari interioare, griji. Relaxati acum piciorul stang, de jos in sus, apoi piciorul drept; bratul stang, de la varful degetelor pana la umar, apoi, la fel, bratul drept; relaxati global trunchiul de jos in sus; gatul, muschii din zona capului. Constientizati acum relaxarea corpului fizic.
Apropiati usor palmele intre ele, la nivelul pieptului; degetele se ating intre ele, palmele le mentineti relaxate, dar apropiate una de alta.
Imaginati-va acum un boboc frumos de floare, in dreptul pieptului. Poate fi orice floare doriti: un lotus, un trandafir, o lalea, un crin… Vizualizati cat mai bine bobocul de floare, de culoare galben-aurie. Respirati 3-5 minute de voie, calm, linistit: inspirati pe nas, cat mai amplu, si expirati pe gura. Urmariti sa simtiti cat mai profund frumusetea bobocului de floare, stralucirea lui aurie si directionati energia preluata prin respiratie in zona pieptului, central.
Treceti acum la o alta etapa, in care respiratiile vor fi insotite si de retinerea suflului pe vid, respectiv pe plin. Inspirati profund pe nas, duceti de asemenea energia in zona pieptului si vizualizati cum, odata cu inspiratia, floarea aurie se deschide. Corelati inspiratia cu miscarea foarte lenta a palmelor care, ramanand lipite la baza, ajung totusi in finalul inspiratiei sa fie cu degetele departate, asemenea unei flori deschise. Degetele sunt relaxate, usor indoite, pentru a semana cat mai mult cu petalele unei flori inflorite. Ramaneti apoi nemiscati, in retentie pe plin, si vizualizati cat mai bine floarea acum inflorita, frumoasa, plina de viata si de stralucire. Expirati apoi usor pe gura; corelati expiratia cu inchiderea florii si apropierea lenta a degetelor, care ajung in finalul expiratiei sa fie din nou lipite intre ele. Ramaneti intr-o scurta retentie pe vid si reluati apoi respiratia in acelasi mod. Realizati 7 astfel de respiratii in care, de fiecare data, corelati vizualizarea deschiderii si a inchiderii florii cu inspiratia si expiratia. Cu fiecare inspiratie, vizualizati cum floarea voastra se deschide din ce in ce mai mult si simtiti gradat cum chiar sufletul vostru se umple de fericire si bucurie de a trai.
In final, lasati incet palmele pe genunchi, ramaneti cu ochii inchisi si continuati sa va simtiti sufletul inflorit si fericit, ca si cum frumusetea si stralucirea aurie a florii vizualizate s-a transferat sufletului vostru.
Deschideti apoi usor ochii, priviti in jurul vostru si pastrati in suflet fericirea pe care acum o regasiti oglindita in tot ceea ce va inconjoara.

Corpul nostru – templul Inimii

Crearea unei vieti spirituale autentice pentru noi insine cere contemplare  – puterea profunda de a asculta Divinitatea cand vorbeste in si prin noi. Radacina cuvantului contemplare inseamna „a face un templu cu”. Un templu este un loc dedicat adorarii sau prezentei unei zeitati. Corpul, mintea si inima noastra pot fi un asemenea templu. E propriul nostru sanctuar interior, locul tacerii profunde din noi insine. Un loc unde sacrul poate fi trait, recunoscut si unde sa ne lasam imbratisati de el. Depinde de noi sa ne cream, sa redescoperim acest templu interior.

Incepem prin a crea spatiu sacru in noi insine, prin tacere, pentru a putea fi mai deschisi si mai receptivi in fata Divinului asa cum ni se arata. O practica personala a tacerii ne face capabili sa ascultam cu adevarat, ca sa putem auzi cum se reveleaza Divinul. Ne inclinam spre Dumnezeu cu simturile acordate pentru a putea observa ce ni se comunica. Comunicarea divina ia multe forme: cuvinte, sunete, imagini, senzatii. E nevoie de practica pentru a observa aceste expresii si a asculta ce aduc ele. E nevoie de discernamant.

Pentru a putea simti divinul in si prin noi, in viata de zi cu zi, e necesara o perioada lunga de timp. In copilarie, Dumnezeu era pretutindeni in jurul nostru, stralucind in flori sau constelatii si, in acelasi timp, in noi, il traiam in corpurile noastre, daca ne lasam in voia acestui sentiment. Dar cand am pierdut aceasta legatura divina pe care o simteam in corpurile noastre tinere?

In adolescenta, am inceput sa ne indoim de corpurile noastre, chiar sa le dispretuim. Abdomenul si sanii se schimbau, la fel si misterul ascuns intre coapsele noastre. Ne-am transformat in altcineva fara permisiunea sau implicarea noastra constienta. Mai este de mirare ca in aceasta perioada formatoare a vietii am inceput sa avem suspiciuni legate de corpul nostru? Combinati aceasta indoiala personala cu tendintele sociale si religioase care afirma ca trupul nostru e rau (o sursa de tentatie), este inferior (sexul slab) si defect (trebuie mereu imbunatatit), si astfel obtinem o negare sau o amnezie, uitam ca trupul nostru poate fi o cale catre Divin. Nu este de mirare ca multe femei au sentimente de neplacere sau chiar de dispret pentru corpurile lor. Foarte multe femei nu sunt multumite de modul in care arata, foarte multe tin regim.

Stiind acestea, ne trebuie multa imaginatie sa ne vedem corpul ca fiind sacru, sa credem ca el este locul deosebit creat de Dumnezeu pentru a ne gazdui sufletul nostru pe pamant si chiar mai important, ca el este o modalitate directa de comunicare cu sursa noastra, cu izvorul din care am aparut.

Si totusi, aici, in aceasta lume, prin corpul nostru putem avea o relatie intima cu Dumnezeu. Mintea noastra, care se apropie de Dumnezeu prin gand, este gazduita in creierul nostru. Simturile noastre – vazul, auzul, pipaitul, gustul, mirosul – furnizeaza materia prima din care sunt alcatuite gandurile si senzatiile noastre despre lume. Simtul tactil, impreuna cu reactiile interne corporale – respiratia si bataile inimii – ne acorda la lumea exterioara corpurilor noastre, alertandu-ne cand apare ceva semnificativ. Buzele noastre dau voce experientei. Mainile si picioarele noastre exprima in mod creator intelegerea acestei experiente. Corpul nostru este vehiculul fundamental prin care comunicam cu Dumnezeu. Acest vas, corpul nostru, este un instrument muzical prin care canta spiritul.

Calatoria noastra spre nivelurile cele mai profunde ale fiintei noastre se bazeaza pe capacitatea noastra de a realiza sacralitatea corpului nostru.  Corpul nostru, fiind aici si acum, e cea mai buna modalitate pentru trezirea spirituala. Cea mai mare realizare spirituala la nivel personal nu inseamna transcenderea corpului, ci cuprinderea lui, realizarea unirii dintre corp si spirit, astfel incat noi devenim fiinte umane intregi, complete, unitare, nu versiuni fragmentate.

Pentru a trai la nivelul nostru cel mai profund e necesar sa ne recunoastem corpurile drept creatii exceptionale ale lui Dumnezeu. Putem invata sa ne iubim si sa avem incredere in corpurile noastre, din nou, pentru ca ele sa devina ghizii nostri spre o perceptie sanatoasa si sacra a noastra insine. In corp, pamantul si cerul se intalnesc. Il simtim pe Dumnezeu in fiecare celula, in fiecare bataie a inimii, in fiecare atingere, in fiecare imagine pe care o vedem, in fiecare sunet pe care il auzim. Calatoria vietii noastre este o calatorie de reamintire, de reconectare, de reunire.

Sa mai si radem – Istoria umanitatii (pe scurt)

1. Femeia nu mai accepta sa locuiasca in copac. Si plange. Barbatul descopera pestera.
2. In pestera e frig. Femeia plange. Barbatul descopera focul.
3. Copiii tipa de foame. Femeia plange. Barbatul descopera toporul, arcul si bata si pleaca la vanatoare.
4. De la atata carne, Copilul se imbolnaveste de scorbut si beri-beri. Femeia plange. Barbatul descopera agricultura.
5. Deoarece mamutul se lasa cu greu ucis, Barbatul lipseste prea mult de acasa. Femeia plange. Barbatul incepe sa creasca animale domestice: vaca, oaie, porc, gaina, etc.
6. Femeia s-a saturat de friptura facuta la tepusa cu garnitura de boabe verzi fierte mancata de pe o frunza. Si plange. Barbatul descopera olaritul.
7. In pestera e curent si umezeala si din cauza asta copii racesc, fac pneumonie si mor. Femeia plange. Barbatul construieste mai intai un bordei apoi o casa din lemn si piatra.
8. A venit iarna si e frig. Femeia plange. Barbatul descopera ca pielea si blana animalelor moarte se poate prelucra si confectioneaza haine.
9. Hainele din piele, dar si cele din blana, miros urat. Femeia plange. Barbatul descopera pe rand hainele din lana (care sunt aspre si zgarie – Femeia plange), hainele din in (care tot aspre sunt – Femeia suspina) si intr-un final hainele de matase (care par a fi multumitoare – Femeia zambeste). Mai tarziu, Barbatul rezolva si problema mirosurilor emanate de pieile si blanurile mentionate mai sus.
10. Diverse treburi lipsite de importanta cum ar fi protectia turmelor de animale si starpirea potentialilor pradatori tin Barbatul departe de casa. Femeia plange. Barbatul domesticeste cainele si pisica.
11. Femeia observa ca seamana prea mult cu semenele ei. Si incepe sa planga. Barbatul inventeaza fardurile si bijuteriile.
12. Femeia se plictiseste de atata stat in casa si vrea sa-si largeasca orizontul. Normal, incepe sa planga. Barbatul inventeaza roata, domesticeste calul si descopera barca pentru ca femeia e fragila si oboseste repede. In plus de asta, nimeni n-ar vrea sa o auda iar plangand…

Peste ani…
n. Femeia simte nevoia de a „evada” din cotidian. Nu are timp, bani sau dispozitia pentru excursii in strainatate, cu prietenele s-ar plictisi, la TV nu e nimic de vazut, afara e vreme urata. Capac peste toate, ca de obicei, Barbatul nu e acasa si oricum nici el n-ar intelege mare lucru. Femeia ar avea asaaaaa,  un fel de chef de a scrie ceva care sa-i aduca complimentele unor necunoscuti si sa fie o chestie care sa pastreze anonimatul si absolut totul trebuie sa fie sub control si, pentru a nu stiu cata oara in istorie, Femeia incepe sa planga. Barbatul inventeaza blog-ul.

Morala 1:
Cand femeile plang, omenirea evolueaza.
Morala 2: Fara femei, am fi trait si acum in copac.

Femeia inteleapta

Nu am scris eu ceea ce urmeaza, am primit textul de la o prietena, insa reprezinta un punct de vedere cu care sunt in mare masura de acord. De luat aminte…

Femeile imature îsi pastreaza agenda complet goala si asteapta sa le sune un barbat. Femeile mature îsi fac propriile planuri si îi spun cu gratie barbatului pe care îl apreciaza ca este binevenit în acele activitati la care doreste sa participe.
Femeile imature vor sa-l controleze pe barbatul din viata lor. Femeile mature stiu ca, daca barbatul le iubeste cu adevarat, controlatul este absolut inutil.
Femeile imature îl „verifica” pe barbatul care nu le-a sunat. Femeile mature sunt prea ocupate ca sa observe ca el nu a sunat.
Femeile imature încearca sa „înlantuiasca” un barbat utilizand sexul. Femeile mature stiu ca numai sex-appealul de tip mental poate determina un barbat sa vrea sa te „înlantuiasca” el pe tine.
Femeile imature se îndragostesc si vaneaza obiectul afectiunii lor pana în panzele albe, ignorand toate semnalele pe care le primesc si toate realitatile care nu se potrivesc cu iluziile lor dragi. Femeile mature stiu ca uneori acela pe care îl iubesti nu te poate iubi pe tine, si îsi vad de viata lor mai departe, fara amaraciune si furie.
Femeile imature falsifica manifestarile placerii sexuale, ori asteapta cuminti sa termine barbatul ceea ce face el acolo în mod egoist ori prostesc… Femeile mature, în aceeasi situatie, spun „Opreste-te”, se ridica, se îmbraca si pleaca.
Femeile imature ignora „baietii buni”. Femeile mature ignora „baietii rai”.
Femeile imature îl pot aduce pe un barbat la orgasm, femeile mature îl pot aduce pe barbat Acasa.
Femeile imature sunt permanent îngrijorate ca nu sunt suficient de frumusele sau bune pentru un anume barbat. Femeile mature stiu ca sunt suficient de frumoase sau suficient de bune pentru oricare barbat.
Femeile imature încearca sa monopolizeze tot timpul barbatului lor (de ex: nu admit ca el sa petreaca timp cu prietenii lui). Femeia matura realizeaza ca îi poate oferi linistita spatiul de care are nevoie unui barbat, asta va face apoi timpul petrecut în cuplu chiar mai placut si special – si pleaca sa se distreze cu prietenele ei.
Femeile imature gandesc ca un barbat care plange este un barbat slab. Femeile mature îi ofera acestuia un umar pe care sa planga si o batista.
Femeile imature vor sa fie rasfatate si îi spun asta în mod raspicat barbatului lor. Femeile mature îi „arata” barbatului ce înseamna rasfatul si îl fac sa se simta suficient de confortabil ca sa poata raspunde cu reciprocitate fara teama ca-si va pierde „barbatia”.
Femeile imature sunt ranite de un barbat si-i fac pe toti ceilalti barbati sa plateasca pacatele aceluia. Femeile mature stiu ca acela a fost doar un barbat.
Femeilor imature le este frica de perioadele în care sunt pe cont propriu. Femeile mature apreciaza aceste perioade si le utilizeaza ca timp pretios, în care poti realiza mari progrese personale.

Ofera-ti darul timpului!

De-a lungul anilor, am invatat importanta faptului de a-mi acorda mie insami timp pentru a face ceea ce ma regenereaza, pentru a fi sanatoasa, calma si impacata cu mine insami si cu lumea.

De ce este atat de important pentru noi, femei ocupate in ziua de azi, sa ne deconectam de la ritmul rapid al vietii? Si cum putem sa facem astfel, cand se pare deseori ca nu exista timp pentru asa ceva? Am invatat mult despre aceasta deconectare din propria experienta. Am petrecut timp cu alte femei din ce in ce mai frustrate si coplesite de vietile lor, de boli, stres, anxietate. Problema generala este aceea ca stim ca trebuie sa incetinim, sau chiar mai bine, sa ne oprim, si sa ne facem timp pentru noi insine ca sa fim bine din punct de vedere fizic, emotional, spiritual. In ciuda faptului ca stim care ar fi rezultatul daca nu facem asa (oboseala, epuizare, resentimente), majoritatea dintre noi nu ascultam vocea interioara care spune: „Ia o pauza, odihneste-te!”

Daca vrem sa traim intr-un mod constient, treaz, trebuie sa intelegem importanta deconectarii – sa lasam lucrurile de facut pentru a avea timp sa FIM.

Corpurile noastre nu au fost construite pentru un mod de viata atat de rapid. Ne lasa dusi de masina vietii cu viteze ametitoare. Aceasta viteza este resimtita la nivelul mintii prin agitatia gandurilor, ca urmare, apare stresul si anxietatea. La nivel corporal, apar boli cauzate de stres (probleme cardiace, dureri de cap, insomnii, etc).Cand incetinim sau chiar oprim acest ritm nebun, ne simtim imediat mai bine, corpul si mintea ne transmit asta. Daca am asculta mai atent aceste semnale ale corpului si mintii, am sti instinctiv ce sa facem sau sa nu facem, pentru a ne simti bine. Insa trebuie sa incetinim ritmul pentru ca asta sa se produca.

Cand smulgem clipe pretioase din „ghearele” programului zilnic, ne intoarcem atentia si energia spre noi insine. Cand ne dedicam timp noua insine, acordam valoare propriului nostru timp. Daca alegem sa „pierdem” timp pretios cu noi insine, stim ca meritam. Prin deconectare, ne crestem increderea in sine si puterea interioara. Invatam sa fim soferii propriei noastre masini, in loc sa fim doar pasageri, si castigam un simt al puterii noastre personale. Intelegem ca avem control asupra calatoriei. Putem cu adevarat sa apasam frana si sa coboram oricand. E nevoie doar de dorinta si curajul de face astfel.

Incetinirea, odihna si regenerarea ne ajuta sa vedem lucrurile mai limpede

Uneori, datorita ritmului rapid, desi am vrea sa facem o schimbare, nu avem timp sa ne asezam si sa ne gandim la ce vrem sa facem in continuare.

Datorita agitatiei in care traim, avem uneori senzatia ca suntem intr-o ceata. Cand luam hotararea sa ne odihnim, simtim ca ceata se risipeste. Valul de ceata se ridica si putem sa ne vedem pe noi insine si vietile noastre mai clar. Cand viata alearga rapid, scapata de sub control, iar corpul si mintea se straduiesc sa tina ritmul, nu e nici o cale sa putem gandi clar.

Doar incetinirea nu este suficienta. Pentru a imbunatati calitatea vietii noastre, trebuie sa ne oprim cu adevarat din cand in cand. Acest stop insemna a nu face nimic o perioada de timp, de la o secunda pana la o luna, cu scopul de a deveni mai constient si a-ti aminti cine esti.Astfel, viata e mai bogata, binecuvantata cu minuni in fiecare clipa si te poarta spre scopul tau cel mai inalt.

Daruieste-ti tie insati darul deconectarii. Nu iti poti imagina bogatiile care pot veni spre tine sau magia care poate fi gasita in tesatura zilelor pana cand nu iti acorzi timp sa incetinesti, sa te opresti si sa fii. Aminteste-ti, fiecare dintre noi este unic, iar durata unei asemenea deconectari sau opriri poate varia foarte mult. Poti sa te regenerezi rapid privind un rasarit de soare sau poate ai nevoie de o saptamana in solitudine, in natura.

Te invit la seminarul „Fii femeia care ai fost menita sa fii!”

unde, timp de un week-end, vei putea sa te deconectezi si sa te redescoperi!

19- 21 noiembrie 2010 – un weekend care iti poate schimba viata!

Yoga si sindromul premenstrual (1)

Yoga si medicina indiana, Ayurveda, ne invata ca fiecare boala este o consecinta a unui mod de viata gresit sau a unei diete incorecte. Ca orice alta problema de sanatate, sindromul premenstrual ar trebui analizat si tratat dintr-o perspectiva holistica si cu o intelegere profunda a cauzei care l-a determinat.

Sindromul premenstrual este identificat cu dificultatile asociate menstruatiei, cum ar fi: migrene, dureri abdominale si ale spatelui cu 3-4 zile inainte de sangerarea propriu-zisa. Unele femei au sanii umflati, constipatie si o stare generala de umflare. Dar cele mai neplacute aspecte sunt problemele emotionale si nervoase, cum ar fi iritabilitatea, depresia, anxietatea si schimbarile rapide de stare. Sindromul premenstrual este o afectiune psihologica sau nervoasa si deseori este asociata cu o problema sau un blocaj emotional.

Inainte de a da indicatii mai specifice pentru reducerea sindromului premenstrual, este important pentru noi sa cunoastem cateva consideratii de ordin general referitoare la posibilele cauze ale acestuia.

– E important sa intelegem ca doar posturile yoga (asana) si exercitiile nu pot rezolva problema. Posturile corporale asumate in yoga amelioreaza starea deoarece actioneaza asupra flexibilitatii corpului si imbunatatesc circulatia sanguina, ceea ce in timp ajuta corpul, global. Cu toate acestea, fara o dieta corespunzatoare  si modificari ale modului de viata, nu se poate indeparta cauza principala a problemei. Alimentatia si modul de viata sunt esentiale in tratamentul oricarei afectiuni sau boli.

Vindecarea apare printr-o intelegere profunda a cine suntem noi si care sunt dificultatile pe care trebuie sa le rezolvam in plan emotional. Fara aceasta, doar luarea pastilelor sau realizarea unor posturi yoga vor indeparta temporar doar efectele, dar nu si cauza.

– Ayurveda si terapia prin yoga, contrar medicinii traditionale occidentale, considera ca acelasi tratament nu poate si nu trebuie recomandat tuturor. Toti suntem diferiti, cu constitutii diferite si slabiciuni diferite. De exemplu, o femeie foarte sentimentala si emotionala, atasata si foarte dependenta de sot/iubit va dezvolta un anume tip de sindrom premenstrual. In acelasi timp, o femeie care controleaza totul, agresiva, critica la adresa celorlalti, poate si ea dezvolta sindromul, dar in alt fel. De aceea, cel mai bun tratament in acest caz este cel personalizat. Bineinteles, exista cateva reguli generale pe care oricine le poate urma pentru ameliorarea starii.

– Un alt aspect care trebuie cunoscut este faptul ca in corpul si sistemele noastre corporale, schimbarile apar in timp. Nu trebuie sa ne asteptam la  rezultate rapide si miraculoase. Dureaza luni pentru ca o anumita schimbare de dieta au o metoda terapeutica yoghina sa aduca rezultate vizibile. Nu trebuie sa se renunte la practica deoarece rezultatele dorite nu au aparut inca. Yoga afirma ca doar printr-un efort constant si perseverent directionat spre scopul nostru putem sa atingem acel scop.

– In afara de diferentele individuale, trebuie sa intelegem si sa analizam influentele exterioare: societatea, sistemul de valori, stresul. Valorile eronate ale unei societati influenteaza in mod drastic viata unei femei. Yoga si Ayurveda afirma ca sistemul nervos al unei femei este extrem de sensibil, reactionand puternic la factori puternic emotionali cum ar fi iubirea si multumirea, fiind creativ, dar este la fel de reactiv la factori de stres si oboseala. Cu alte cuvinte, femeile trebuie sa se odihneasca si sa aiba o grija adecvata pentru ele insele si corpurile lor. Ritmul lumii occidentale este prea rapid. Femeile tind sa isi risipeasca energiile in toate directiile, intre cariera, copii si responsabilitati familiale si sa pastreze acelasi ritm ca barbatii. De aceea, ele trebuie sa isi revizuiasca rolul in familie si in viata. Stresul, oboseala, orele suplimentare la serviciu, proastele obiceiuri alimentare (mancatul mereu pe fuga, alimente de tip fast-food, alimentatia uscata si rece pe care si-o impun pentru grija data siluetei), toate afecteaza sistemul reproducator si fluidele corespunzatoare, ca urmare aceasta parte a corpului va fi prima afectata de boli.

– In general, factorii cauzali includ alimentatia saraca, deficitara, stresul, munca excesiva, emotiile suprimate si dificultatile in relatii.

Toate femeile  sunt supuse limitelor circumstantelor vietii,  insa intotdeauna exista o cale. Unul din cei mai importanti factori pentru descoperirea unei cai pentru eliminarea bolii este vointa de a o afla. (citeste si Yoga si sindromul premenstrual – 2)

Solitudinea ne ajuta sa ne regasim bucuria si autenticitatea

Fiecare dintre noi are un ritm personal, un flux si un reflux , un ritm ciclic instinctual care alterneaza intre perioade active, energice, si perioade de retragere, contemplative. Cand nu valorizam sau nu realizam perioadele de retragere la fel de mult ca cele active, ne tradam ritmul nostru de baza si riscam sa ajungem ca niste zombi, fara ceva pe care sa o numim viata. Nu ne acordam timp pentru a ne improspata viata interioara.

In era moderna, prea putine dintre noi acordam atentie acestei tendinte de a merge in interior. Sufletul nostru e infometat. Daca nu recunoastem dorinta noastra de retragere, daca nu spunem: „Am nevoie ca un timp sa nu fac nimic” sau „Am nevoie sa fiu putin timp singura”, ne micsoram pe noi insine. Cand credem ca, daca ne acordam timp pentru noi insine, copiii nostri vor fi infometati, pisica va muri sau firma va da faliment, ne infometam vietile pana ajung ca niste schelete vii. De multe ori, cel mai mare obstacol este intrebarea: „Cred oare ca merit o retragere? Chiar este necesara? Nu pot doar sa iau o pastila?”

Tu, eu, fiecare dintre noi trebuie sa acordam valoare retragerii, perioadelor de orientare spre interior la fel de mult ca si perioadelor de actiune, energice. Credeti ca o zi in singuratate este la fel de valoroasa ca o zi de munca? Indrazniti sa credeti ca a face din retragere o parte constanta din viata voastra este la fel de important cu a castiga o suma foarte mare de bani?

Pentru a ajunge la aceasta noua convingere, trebuie sa invatam valoarea retragerii. Trebuie sa descoperim noi insine, in mod direct, cum solitudinea ne permite sa ne regasim bucuria si autenticitatea.

Marion Woodman, in cartea The Feminine Face of God, spune: „Una din problemele femeilor de azi este aceea ca nu doresc sa gaseasca fluviul vietii lor si sa se abandoneze curentului. Nu vor sa piarda timp descoperindu-se pe ele insele deoarece cred ca sunt egoiste. Ele cresc incercand sa ii multumeasca pe ceilalti si rareori se intreaba pe ele insele: Cine sunt eu? Foarte rar. Viata lor incepe sa fie fara sens pentru ca ele traiesc pentru a multumi pe ceilalti, nu pentru a fi ele insele.”

Descoperirea propriului nostru substrat nu inseamna niciodata a fugi de ceva exterior, de exemplu de torentul listei zilnice cu lucruri de facut, ci este o apropiere de noi insine, de un loc de intimitate si contemplare (loc care poate fi atat interior, cat si exterior).

Ne putem retrage din multe motive, pentru a reflecta asupra vietii noastre, pentru a sarbatori ce am invatat, pentru a jeli, pentru a crea, pentru a recupera, dar in mod fundamental ne retragem pentru  a relua legatura cu scopul nostru in viata, cu menirea noastra. Viata devine monotona si fara sens nu datorita a ceea ce facem, ci pentru ca nu stim de ce facem ceea ce facem, pentru ca nu are nici un ecou cu lumea noastra interioara.

„Femeile nu sunt afectate de faptul ca se daruiesc cu totul, ci pentru ca se daruiesc fara scop. Ne temem nu atat de mult ca energia noastra s-ar putea scurge prin crapaturi mici, ci ca s-ar putea scurge fara a ajunge nicaieri.” scria Anne Morrow Lindbergh in1955 in Gift from the Sea. “Fiecare persoana, si in special fiecare femeie, ar trebui sa fie singura o perioada in fiecare an, in fiecare saptamana, in fiecare zi. Ce revolutionar suna…”

O retragere este regeneranta prin faptul ca femeia care se retrage nu mai este o femeie care exista doar in relatii cu ceilalti, ci tinteste spre un sine care da savoare si bucurie tuturor relatiilor, pentru ca ea acum are un centru puternic din care relationeaza. Crearea propriei retrageri iti permite sa iti intalnesti cele mai profunde nevoi, sentimente si impulsuri, departe de vocile si nevoile celorlalti.

Dar, in acest moment, mesajele sociale despre ce inseamna o femeie buna, realitatile economice, credintele interioare ale propriei valori si responsabilitatile familiale intalnesc chemarea catre retragere si o reduc la tacere. O retragere pare pur si simplu imposibil de realizat. Pentru unele dintre noi, chiar si o ora, in care sa fim singure scufundate in apa fierbinte din cada, pare o dorinta lipsita de speranta. E necesar mult curaj pentru a crede ca trebuie sa ai timp sa meditezi asupra vietii tale, sa deschizi usa prafuita a dulapului cu sperante, plin de idei, amintiri, fantezii. Sa iti imaginezi viitorul, sa cercetezi si sa depasesti trecutul. Sa te retragi.

“Femeile sunt, prin natura lor, inclinate catre relatii si comunicare; si totusi, o relatia adevarata nu poate fi imbratisata pana cand o femeie nu are un simt profund al menirii ei. Fara aceasta independenta esentiala de toate rolurile si toate legaturile, ea este o victima potentiala pentru servitudine.” ne atentioneaza Marion Woodman in cartea ei, Dancing in the Flames.

A fi conectata si a-i hrani pe ceilalti este o parte placuta, pretioasa, importanta din vietile noastre. Daruim mereu, in multe moduri. Vrem sa facem astfel, unele dintre noi sunt nevoite sa o faca, dar trebuie sa ne facem timp si sa fim in solitudine, sa ne descoperim si sa avem grija de noi insine, altfel riscam sa fim prinse in capcana tiraniei relatiilor, incapabile sa localizam inima noastra adevarata, profunda. Cand se produce aceasta, riscam nu numai sa ne pierdem menirea vietii noastre, ci si pe noi insine, cunoasterea profunda, cea mai intima, a cine suntem noi si de ce suntem aici.

Fa din viata ta o victorie!

Draga Femeie,

Daca esti in permanenta fericita si plina de forta, radiind in jurul tau fascinatie, daca fiecare zi a vietii tale e plina de sens si luminata de iubire, atunci esti aproape de sufletul tau. Fiind binecuvantata de Dumnezeu cu o viata atat de implinita, gandeste-te cu dragoste la toate femeile din aceasta lume, urmarind sa le transmiti fericirea de a trai. Si roaga-te sa poti aduce in aceasta lume iubirea fara sfarsit a lui Dumnezeu.

Daca nu traiesti plina de forta si bucurie fiecare zi a vietii tale, inseamna ca ai uitat de sufletul tau si de lumina pe care Dumnezeu a sadit-o acolo.

Pentru ca aceasta menire a vietii tale sa se implineasca, trebuie mai intai sa te transformi tu insati, sa-ti transformi corpul, sufletul si mintea, sa-ti educi vointa, sa ceri ajutorul ingerilor si al lui Dumnezeu cat mai des, cu o mare credinta, in fiecare imprejurare concreta a vietii de zi cu zi.

Cunoasterea inseamna putere, iar o fiinta puternica poate darui extrem de mult si chiar aceasta daruire ii umple viata de o fericire constanta, pe care nimic din lumea aceasta sa nu o poate atinge. Bucuria de a face mereu bine celorlalti, la modul eficient si inspirat, atrage protectia ingerilor si face ca Dumnezeu sa  coboare in noi din ce in ce mai mult cu pacea si iubirea sa.

O femeie plina de entuziasm si dinamism creeaza mai mereu in jurul ei o efervescenta a vietii traite din plin, ca o flacara ce isi daruie permanent lumina si caldura. O femeie plina de viata si puternica este inima unei familii, a unui grup sau a unui cuplu, ea emana pretutindeni fericire, calm si iubire.

In lumea agitata si rapida de azi, femeia uita sa-si reimprospateze izvorul vitalitatii si se lasa cuprinsa de slabiciune fizica si psihica, nemaistiind cum sa se refaca. De (prea) multe ori femeia uita de ea insasi, daruindu-se celor dragi pana la completa epuizare a resurselor fizice si psihice; ea poate sa se daruiasca astfel ani sau zeci de ani in sir, dar pana la urma, datorita necunoasterii unor legi esentiale ale vietii, ea isi pierde forta si stralucirea, uneori uitand chiar si de iubire. Ea uita treptat de comoara sufletului  ei, si aceasta se ingroapa adanc sub praful obisnuintei, plictiselii, oboselii. Ea daruieste mereu si mereu celorlalti, punandu-se mereu ultima pe lista. Este ultima ei prioritate sa aiba grija de ea insasi, sa isi aminteasca pur si simplu sa fie si sa se bucure de viata, sa ia aminte la dorintele cele mai profunde ale inimii ei. Ceilalți nu sunt vinovați ca ea a uitat secretul puterii nesfarsite pe care Dumnezeu i-a daruit-o.

Uneori, ea simte ca nu mai poate continua asa. Mesajele sunt clare: oboseala, nerabdare, nefericire, tensiuni si boli in corp, lipsa creativitatii, relatii neimplinitoare. Ea simte ca trebuie sa faca o schimbare, dar e dificil sa o faca de una singura, pe cont propriu. E greu sa faca aceasta in mijlocul tuturor activitatilor care sunt in curs de desfasurare in viata ei, acasa si la serviciu.

Simte si crede ca e posibila o viata echilibrata si plina de bucurie si forta. Dar e nevoie de a acorda perioade speciale pentru a face ca acest nou mod de viata sa prinda radacini. De aceea e nevoie periodic de o iesire, de o pauza, de o retragere intr-un mediu prielnic pentru aceasta schimbare, pentru reamintirea de sine.

Face parte din menirea ei ca femeie in aceasta lume sa se regasesca pe ea insasi si comoara sufletului ei care tainuieste atatea puteri.

Femeia este iubire. Ea se hraneste din iubire, rezista prin iubire, se lupta prin iubire si isi savureaza victoria iubind. Cand sufletul tau este plin de iubire, traiesti senzatia minunata de a fi indragostita; si atunci comoara din sufletul tau straluceste raspandindu-si razele pline de fericire nu doar asupra fiintei iubite, ci pretutindeni, tot timpul, ca o splendoare luminoasa ce exista pentru tine in toate lucrurile si toate fiintele, incat iti vine sa imbratisezi copacii si cerul, sa mangai iarba si frunzele pomilor, sa razi in sufletele tuturor copiilor, sa canti si sa zbori ca pasarile, sa umpli de bunatate inima batranilor; simti nevoia sa patrunzi pretutindeni si sa impregnezi totul cu bucuria ta nestavilita care nu mai incape nicaieri si creste mereu. Indragosteste-te in fiecare zi de iubitul tau, de lumina soarelui, de copilul tau, de inimile oamenilor, de cerul nesfarsit, de sufletul poetilor, indragosteste-te!

Iubeste din tot sufletul tau ceea ce mirosi, ceea ce gusti, ceea ce vezi, ceea ce atingi, ceea ce crezi sau visezi, caci viata ta se va sfinti prin iubire si te vei asemana ingerilor. Prezenta ta in aceasta lume este poarta spre paradis: tu esti legatura dintre om si Dumnezeu, ca o raza stralucitoare ce uneste inima omului cu iubirea lui Dumnezeu.

Fa din viata ta o victorie, o necontenita incununare, astfel incat fiecare zi sa aduca noi bucurii, tie insati si celorlalti!

Puterea zambetului

Vi s-a petrecut vreodata sa mergeti pe strada ingrijorate, analizandu-va problemele, planificandu-va activitatile de peste zi? Cand, la un moment dat, ridicati ochii, vedeti o femeie surazatoare si, aproape instantaneu, ii intoarceti spontan zambetul. Intr-o fractiune de secunda ati uitat necazurile, v-ati indreptat spatele si mergand in continuare va dati seama ca toate problemele se vor rezolva. Un zambet pur are o putere miraculoasa. Daca zambiti cuiva, il puteti ajuta pe acel om sa se impace cu el insusi. Cand zambiti plantelor, ele va simt dragostea si cresc armonios.

Un zambet adevarat este un semn de dragoste, o emisie spontana de energie cu un efect tonic, de insanatosire. Este asemenea muzicii armonioase. O femeie care nu zambeste este ca o chitara la care nu se canta: sta intr-un colt, incepe sa se deformeze, se dezacordeaza si treptat se va distruge. Femeia care nu zambeste nu-si dezvolta capacitatea de a primi si darui dragoste. Figura ei intunecata si abordarea prea serioasa a vietii este de multe ori asociata cu diferite afectiuni, in timp ce viata ei sufleteasca se va stinge lent din lipsa de dragoste.

Dimpotriva, chitara mentinuta mereu noua prin exersare, are coardele schimbate regulat si este acordata. O chitara iubita si ingrijita aduce viata si lumina cantaretului si de multe ori ii supravietuieste. La fel, femeia care zambeste aduce bucurie in sufletul oamenilor si duce ea insasi o viata sanatoasa si fericita. De ea ne aducem aminte cu drag, mult timp chiar dupa ce nu mai este langa noi.

O femeie superioara este stapana pe sine, fara teama, netulburata, vesela, amabila si plina de bunavointa in orice situatie s-ar afla. O astfel de femeie va fi din ce in ce mai fericita si entuziasta indiferent care ar fi dificultatile vietii. Infatisarea sa, vocea, comportarea, umorul binefacator si chiar observatiile sale ii ajuta pe cei care o inconjoara.

Fiecare din cuvintele si gesturile unei femei trebuie sa exprime fericire, entuziasm, veselie afectiune si recunostinta, asa cum cantecul pasarilor si frumusetea florilor exprima armonia si bucuria de a exista. Soarele, stelele, muntii, apele si florile participa cel mai adesea nebanuit la armonia vietii noastre. Cum am putea trai in mijlocul lor fara a fi pline de dragoste, vesele si fericite? Atitudinea noastra ar trebui sa fie cea a unui copil plin de candoare care primeste un dar divin. Daca nu integram tot ceea ce ne inconjoara in acest mod, inseamna ca suntem departe de conditia unei sanatati perfecte. Brancusi spunea ca, atunci cand incetam sa avem aceasta stare de copil, am murit de mult.

Trebuie sa admiri sincer si sa iubesti cu forta toate fiintele care merita iubirea ta, toate lucrurile, firul de iarba, picatura de apa, grauntele de nisip, tot misterul vietii. Daca nu esti intotdeauna optimista, plina de veselie, in nu conteaza ce circumstante, te vei asemana cu un orb care nu poate vedea niciodata bucuria si minunile acestei lumi. Daca vei avea mereu ceva de reprosat, este mai bine sa ramai singura in camera ta si sa urmaresti sa-ti sublimezi resentimentele, inainte sa apari printre oameni. Intalnim foarte rar femei agreabile, vesele si binevoitoare, caci majoritatea fiintelor umane sunt bolnave. Adeseori ele nu stiu cum se poate atinge starea de armonie, de aceea nu trebuie sa le judecam gresit.

Avand permanent constiinta organizarii echilibrate a acestui Univers, vom deveni destul de repede fiinte pline de bucurie si recunostinta si nu vom pierde nici o ocazie de a manifesta in noi si in jurul nostru aceasta. Trebuie sa daruim cat mai adesea placere, fericire, veselie si incantare. Sa zambim, sa spunem cu o voce cat mai agreabila, in cuvinte simple “multumesc”, cat de des este necesar. Nu pierdem nimic procedand astfel pentru ca vom fi fericite si ii vom face fericiti si pe cei din jurul nostru.

Vom deveni astfel copii puri ai acestui infinit univers care prin noi, femeile, anima, iubeste si renaste. Daca vom intelege si vom gandi mereu astfel, totul va veni spre noi din abundenta. Daca vom crede ca ne vom pierde bunurile materiale ajutandu-i pe ceilalti, vom trai o stare de tensiune, de boala si nefericire. Orbirea mentala si spirituala este mult mai periculoasa decat orbirea fizica. Daca ne este mai mereu teama sa nu fim deposedate de bunurile noastre efemere, suntem de fapt victimele uitarii, caci am pierdut din vedere originea reala,divina, a vietii noastre. Darul este un act de libertate si sacrificiu, o expresie a recunostintei infinite si a intelegerii eliberate de toate prejudecatile.

Multe femei, chiar daca recunosc diferentele dintre oamenii veseli si cei posaci, desi asociaza fericirea cu sanatatea si tristetea cu boala, nu recunosc puterea zambetului si nu-i inteleg virtutile. De fapt, ele nu zambesc propriei fiinte! Zambind prietenilor, celor iubiti, cum n-am invatat sa ne zambim noua insine? In China antica, taoistii invatau ca un zambet interior permanent, un zambet catre noi insine asigura sanatatea, fericirea si longevitatea. A zambi propriei fiinte este ca si cum va invaluiti cu dragoste si va deveniti cea mai buna prietena. A trai zambind interior inseamna a trai in armonie cu voi insiva, inseamna ca traiti intr-o deplina acceptare a corpului, mintii, sufletului, a fiintei voastre.

Toate lucrurile si fenomenele din aceasta lume sunt aspecte iluzorii, caci nu exista nimic in afara lui Dumnezeu. Este imposibil sa fii o persoana care sa fie pe deplin convinsa de aceste aspecte fara sa devii tu insuti puternica si foarte fericita. Urmareste sa fii din ce in ce mai fericita, radiind mereu lumina spirituala si fericire, bucurie, candoare si spontaneitate lumii intregi. Sa nu te indoiesti niciodata de posibilitatile tale infinite si sa poti transforma chiar si nefericirea, atat a ta, cat si a celorlalti, in fericire si armonie. (extras din Cartea Femeii, ed. Kamala)

 

Retragerea spirituala- o parte esentiala din viata mea

Ca femei care traiesc in ziua de azi, avand multiple roluri in viata (mame, sotii, fiice, prietene, femei de afaceri, si nu in ultimul rand, cautatoare spiritual), a ne face timp pentru o retragere cu noi insine nu este o optiune. Este un lucru esential. Nici una din femeile care au realizat ceva profund semnificativ in viata nu ar fi putut realiza nimic daca nu ar fi facut o prioritate din aceste retrageri cu ele insele. Retragerile hranesc corpul, sufletul si spiritul nostru, ele sunt esentiale pentru fiecare dintre noi pentru a fi sanatoase si fericite.

Nivelul stresului este mai mare azi ca niciodata in istoria umanitatii. Si, din nefericire, este in crestere. Este o provocare sa fii singura, cu atat mai putin sa fii tacuta si sa asculti ce iti spune corpul, ce iti spune sufletul tau. Cand ne predam nesfarsitelor informatii exterioare, pierdem contactul cu noi insine si uitam ghidarea intelepciunii interioare. Ca urmare, suferim de epuizare, surplus de greutate, depresie, anxietate si, in cele din urma, de diferite boli.

Pentru a elimina acest stres si a deveni responsabile pentru propria noastra sanatate, cea mai buna cale este sa realizam periodic „retrageri” din programul obisnuit pentru a ne odihni, regenera, deconecta, pentru a fi pur si simplu. De cat de putine lucruri avem nevoie pentru a fi fericite!

Da, uneori e nevoie de bani pentru a participa la aceste retrageri organizate de centre spirituale. Da, e dificil sa gasesti timp pentru a fi departe  de serviciu si responsabilitatile familiale. Și da, merita din plin.

Cu totii ajungem la momente de saturare, de oboseala in viata de zi cu zi. A ramane periodic in liniste pentru a te cunoaste pe tine insati te poate ajuta foarte mult.

Intr-o retragere spirituala, tacerea, practica spirituala, lasarea deoparte a rolurilor obisnuite, spatiul si libertatea sunt vindecatoare. In aceste perioade, mintea noastra se linisteste, iar corpul se regenereaza, datorita practicii spirituale, somnului bun, odihnei, alimentelor sanatoase si plimbarilor in natura. Este o perioada in care ne bucuram de simplitate pentru a ne regenera si totodata a ne reinnoi angajamentul de a trai o viata plina de semnificatie.

Cred ca o retragere spirituala ne poate schimba viata. Nu numai pentru ca am vazut rezultate in cadrul retragerilor care au loc la centrul de yoga si meditatie Kamala, ci si pentru ca eu insami am trait asa ceva in timpul perioadelor mele de retragere.

Nu toate femeile pot alege sa traiasca pe varful unui munte sau sa ajunga la o retragere organizata de un centru spiritual, dar cu toate putem gasi cateva ore in fiecare saptamana, sau cel putin o zi pe luna, in care putem sa avem o perioada de regenerare, un timp special in care sa facem un pas inapoi si sa apreciem cine suntem si incotro mergem, timp pentru a multumi pentru ce am invatat.

Putem sa ne facem timp pentru cateva ore de liniste, sau o dupa-amiaza contemplativa, in natura sau acasa, sau un week-end complet in care sa ne retragem cu noi insine, in care sa realizam o introspectie atenta, tehnici de (re)centrare, de meditatie, plimbari in natura in care sa ne reconectam cu fiinta noastra profunda.

Personal, recomand tuturor sa realizeze anual cel putin o retragere mai lunga (7-10 zile) intr-un centru de meditatie si cel putin cate un weekend in liniste si singuratate o data la trei luni. Realizarea periodica si regulata a acestor retrageri ne ajuta sa ne regeneram, sa fim mult mai constiente si mai atente in viata de zi cu zi, sa avem relatii mai bune si mai profunde, sa ne simtim conectate cu centrul fiintei noastre, sa ne simtim in acord cu universul.  Viata capata o semnificatie mai adanca, ne simtim mai adevarate, mai profunde in tot ceea ce facem si simtim.

Cateva semne pentru a sti ca avem nevoie de o retragere spirituala

– inchidem alarma ceasului de mai multe ori in fiecare dimineata

– bem prea multe cesti de stimulente (cafea sau ceai) pentru a „ne mentine in forma”

– ne simtim coplesite sau neinspirate in munca, in practica spirituala si/sau in viata de zi cu zi.

– realizam practica spirituala ca un robot, fara pasiune

– dam vina pe alti oameni, locuri, circumstante pentru nefericirea noastra, etc, etc.

Realizate cel putin de doua ori pe an, sau la schimbarea anotimpurilor, retragerile spirituale ne pot mentine departe de starile de epuizare, de secatuire fizica, emotionala si spirituala.

Iata cateva sugestii pentru a incepe sa facem din aceste retrageri spirituale o parte constanta din viata noastra.

– Planifica din timp. Fa-ti un calendar pentru urmatoarele 12 luni. Poti incepe in orice moment al anului, nu trebuie neaparat sa fie Anul Nou. Noteaza lunile care crezi ca ar putea fi dificile pentru tine si cand ai avea nevoie de o pauza – dupa ce termini un proiect mare la serviciu sau in familie. Intereseaza-te de retrageri spirituale in aceste perioade si noteaza-le pe calendar cu pixul (nu cu creionul).  De obicei, poti gasi pe internet aceste activitati cu cel putin cateva luni inainte. Inscrie-te si plateste avansul pentru a fi sigura ca nu te razgandesti (plus ca beneficiezi de reducerile pentru inscrierile timpurii). Daca nu ai curajul sa te inscrii la o retragere mai lunga sau ai copii mici, incepe cu seminarii de un weekend.

– Incepe sa economisesti. Deschide un cont separat pentru economii, pe care sa il numesti Retragere spirituala, Dezvoltare personala sau Educatie. In fiecare luna, depune in acest cont un procent din venitul tau (depinde de tine cat anume). E mai usor sa iti permiti din punct de vedere financiar sa participi la o retragere spirituala daca ai pus deoparte lunar o suma mica decat sa incerci sa faci rost deodata de toata suma necesara.

–  Comunică nevoia ta de retragere. Spune familiei, prietenilor, colegilor cand planifici sa realizezi o retragere spirituala. Informeaza-i ca nu vei avea acces la internet, si nici la telefon in aceasta perioada. Spune-le o data exacta cand vei reveni si la cine sa apeleze in locul tau. Daca iti pun intrebari sau te provoaca, poti sa le spui ca este un aspect important al unei vieti sanatoase. Pastreaza-ti convingerile si nu te lasa influentata de parerile lor.

– Nu da inapoi. E usor sa renunti in ultimul moment (de aceea e buna inscrierea timpurie si plata avansului). Mereu pot aparea lucruri in ultimul moment pentru care sa fie necesara prezenta ta. Poate aparea frica de a pasi in afara zonei de confort si de a te deschide spre schimbari si emotii profunde. Se poate spune ca universul iti testeaza hotararea! Cat de mult te pretuiesti pe tine insati si dezvoltarea ta personala?

– Traieste schimbarea. Cand te vei intoarce din retragere, vei fi transformata. Ochii si pielea vor straluci, vei zambi si vei rade mai des. Vei fi mai energica si mai optimista. Bineinteles, toti cei din jurul tau vor observa asta. Cand cei apropiati vor vedea cat de bine ti-a prins aceasta perioada de retragere cu tine insati, te vor incuraja si te vor sustine, poate chiar vor vrea si ei sa realizeze o asemenea retragere cu ei insisi.

Cel mai mare dar pe care ti-l poti face tie insati si celor din jur este determinarea ta continua pentru propria ta evolutie si constienta. Nu uita niciodata asta!

Merit sa fiu fericita

Multe femei se preocupa mult mai mult de ceilalti, si uita de ele insele.  Au un serviciu mai mult sau mai putin implinitor, o casa de intretinut, sot, copii, parinti de ingrijit, facturi de platit, etc, etc, etc. Uneori, prinse de treburi si de griji, uita chiar si de ziua lor.  Sau se pun pe ultimul loc cand e vorba de ceva bun de mancare (sa manance copiii, ca trebuie sa creasca, sau el, sotul, ca a venit obosit acasa, sau parintii, sau prietenii) sau de un cadou (e prea scump in vremurile astea, nu imi permit asa ceva, nu port asa ceva, etc), sau de o vacanta (nu pot sa las acum serviciul, familia, etc, trebuie sa salvez lumea, fara mine nimic nu misca in acest univers). Se modeleaza pentru a se adapta rolurilor vietii si uita de sufletul lor.

Dragi prietene, va rog sa va opriti din iuresul grijilor si al problemelor zilnice, sa respirati adanc, sa va priviti in oglinda, adanc, in ochi, si sa spuneti:

Merit sa fiu fericita!

Merit sa port o rochie frumoasa la ziua/petrecerea/nunta mea (nu inseamna ca trebuie sa fie si scumpa)!

Merit sa am o a doua sansa!

Merit sa ma plimb incet pe strada intr-o zi cu soare si sa ma bucur pur si simplu de caldura razelor pe fata, de cantecul pasarilor, de bucuria frunzelor care danseaza!

Merit sa dorm suficient si sa ma bucur de mancare sanatoasa!

Merit sa primesc ce e mai bun in viata! (o relatie, un serviciu mai bun, sanatate).

Indrazniti sa credeti!

Si spuneti aceasta, convingator, privindu-va in ochi, in oglinda, nu pentru ca va credeti mai frumoasa, mai desteapta, mai „altfel”, ci pentru ca, ascunsa adanc in noi, intrezarita uneori, neglijata de prea multe ori, se afla acea lumina, acea bucurie, acea fiintare sacra  care ne da voie sa spunem:

Merit sa fiu fericita!


A trai cu iubire e datoria noastra

Am revazut de curand filmul „Pe aripile vantului” care m-a impresionat, ca de obicei cand il revad.  Am sa ma opresc acum doar asupra unei scene, care mi-a dat de gandit. Scarlett avea grija de casa si de familia ei, in timp ce prietena ei, Melanie era bolnava dupa o complicatie la nastere.  La un moment dat, Melanie coboara scarile spre parter, abia tinandu-se pe picioare si cu o voce buna, dar slaba, a intrebat-o pe Scarlett ce putea face sa ajute si ea, se simtea vinovata ca statea in pat, bolnava,  in timp ce altii munceau. Iar Scarlett i-a spus doar sa se intoarca in pat, sa se faca bine, pentru ca altfel mai tarziu nu va putea sa o ajute. „Nu m-am gandit in felul acesta”, raspunde Melanie si urca inapoi, incet, scarile.

Am vazut filmul cand eram mica, si de atunci mi-a ramas in minte ideea ca trebuie sa fim noi bine inainte de a-i putea ajuta si pe altii.  Iar acest lucru este valabil in toate domeniile vietii, in toate planurile existentei noastre: fizic, mental, emotional, spiritual.

Anne Morrow Lindberg, soţia aviatorului Charles Lindberg, a scris: „Pentru că natura unei femei este aceea de a hrăni, ea trebuie să se hrănească pe ea însăşi.” In fiecare femeie exista un adevar esential care asteapta sa fie dezvaluit, un adevar care ne va da puterea sa traim o viata spirituala autentica, reala, in fiecare zi. Cautarea acestui adevar profund poate fi gresit inteleasa ca fiind egoista si centrata pe propria persoana, insa, in realitate, este exact contrariul. A intelege cine suntem si a ne stradui sa traim o viata autentica are o importanta vitala  pentru noi si pentru binele celor din jur, al lumii ca intreg. Noi, femeile, dorim sa dezvaluim lumii fiintele puternice, compasive, creatoare care suntem, in esenta noastra. De aceea, descoperirea si exprimarea adevaratului nostru eu este darul cel mai pretios si mai plin de bucurie pe care ni-l putem face noua insine si celorlalti.

Maica Tereza a spus unor vizitatori care venisera in India in cautarea experientelor spirituale: „Uitati-va in jurul vostru, la familie, la vecini si prieteni. Au nevoie de ajutor? Le e foame? Sunt singuri? Ii puteti alina?”

Maica Tereza nu le-a spus vizitatorilor ei doar sa mearga acasa si sa faca fapte bune.  Ea le-a spus: Ce faceti aici cautand iluminarea? A trai cu iubire este dharma (datoria) voastra. Nu trebuie sa calatoriti in jurul lumii pentru a servi. Deschideti-va ochii spre cei din jurul vostru. Fiti de ajutor, fiti iubitori. Impartiti ceea ce aveti, daruiti-va pe voi insiva. Oferiti ajutor celorlalti, incepeti in propria voastra casa, in propria voastra familie, in propriul vostru suflet. Ea ne indruma pe fiecare dintre noi sa privim inauntru, la propriul nostru suflet si sa avem grija de el.

„Lucrezi cu tine insuti pentru a putea sa lucrezi cu alti oameni.” (calugarita budista Pema Chodrom) Cand lucram cu noi insine, cand ne descoperim si ne exprimam propriul adevar, iubirea pentru noi înşine şi compasiunea devin din ce in ce mai profunde.  In timp, aceasta iubire va curge libera spre ceilalti, căci este in natura ei sa faca astfel. A ne perfecţiona pe noi înşine, a transmite adevarul fiintei noastre inseamna a lucra pentru binele tuturor.

Bunatate

Taximetrist

Acum douazeci de ani lucram ca taximetrist ca sa ma intretin.   Cand am ajuns, la 2:30 am, cladirea era acoperita de intuneric, doar cu  exceptia unei singure lumini la o fereastra de la parter…  In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de  doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar am vazut prea multi  oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de  transport.  Cand simteam ca nu e pericol, mergeam la usa.
Asa ca si atunci am mers si-am batut la usa. „Doar un minut” raspunse o voce firava, a unei persoane mai in varsta.
Auzeam ceva fiind tras de-a lungul pardoselii. Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica de statura, in jur de vreo 80 de ani, statea in fata mea. Purta o rochie colorata si o palarie mare cu un material de catifea prins pe ea, ca si o femeie dintr-un film din anii ’40. Langa ea, era o valiza mica, de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri. Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi. Intr-un colt era un panou plin cu poze peste care era pus un suport de sticla.
„Ati putea sa-mi duceti bagajul pana la masina?” zise ea.
Am dus valiza la masina si apoi m-am intors s-o ajut pe femeie. Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitatea mea.
„Nu e mare lucru” i-am zis eu. „Doar incerc sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca mama mea sa fie tratata”
„Oh, sunteti un baiat asa de bun!” zise ea.
Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa, si apoi m-a intrebat: „Ai putea sa conduci prin centrul orasului?”
„Nu este calea cea mai scurta,” am raspuns eu rapid.
„Oh, nu conteza” spuse ea. „Nu ma grabesc. Eu acum merg spre azil…”
M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteitori…
„Nu mi-a mai ramas nimeni din familie…” a continuat ea.  „Doctorul spune ca nu mai am mult timp…” In tacere am cautat ceasul de taxare si l-am oprit.
„Pe ce ruta ati vrea sa merg?” am intrebat.
In urmatoarele doua ore am condus prin oras. Mi-a aratat cladirea unde odata ea lucrase ca operator pe lift. Am condus prin cartierul unde ea si sotul ei au locuit cand erau proaspat casatoriti. M-a dus in fata unui magazin cu mobila care candva fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans pe vremea cand era fata.
Cateodata ma ruga sa opresc in fata unor cladiri sau colturi de strada si sa stau cu ea acolo, in intuneric, contempland in tacere.
Cand prima raza de soare s-a aratat pe orizont, mi-a spus dintr-o data: „Sunt obosita… Hai sa mergem.”
Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse.
Era o cladire ieftina, ca o casa mica, cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita. Doi oameni au venit spre taxi cum am oprit acolo. Erau ateniti si concentrati aspura fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa. Femeia fusese deja asezata intr-un scaun cu rotile.
„Cat va datorez?” a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul.
„Nimic,” am zis eu.
„Dar trebuie si tu sa te intretii.”
„Nu va faceti griji… Sunt si alti pasageri” am raspuns eu.
Aproape fara sa ma gandesc, m-am aplecat si am imbratisat-o. Ea  m-a strans cu putere la piept si mi-a spus:
„I-ai daruit unei femei in varsta un mic moment de bucurie… Multumesc.”
I-am strans mana si apoi am plecat in lumina diminetii.
In spatele meu, s-a inchis o usa… Era ca si sunetul de incheiere a unei vieti…
Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru. Am condus pierdut in ganduri… Pentru restul zilei de-abia de-am mai putut vorbi… Ce-ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist manios, sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura?… Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda, sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec?… Uitandu-ma in urma, nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata. Suntem conditionati sa credem ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete. Dar adesea aceste momente marete ne iau prin surprindere – frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva putin, ceva neinsemnat. Oamenii s-ar putea sa nu-si mai aminteasca exact ceea ce ai facut sau ceea ce ai spus, dar intotdeauna isi vor aminti cum i-ai facut sa se simta.

Fa-ti timp pentru inima ta

De curand, am citit o carte care m-a impresionat foarte mult: „Un an la malul marii” de Joan Anderson. Pe scurt, povestea este cea a unei femei aflata la mijlocul vietii care pleaca un an departe de tot, inclusiv de sotul ei, pentru a se regasi. Cartea descrie poetic drumul ei in acest an. Autoarea trece printr-o trezire spirituala, realizand ca este „un unfinished woman”, eu as traduce prin „o femeie incompleta”. Deoarece copiii devenisera independenti, sotul pleca cu serviciul in cealalta parte a tarii, iar scopurile ei personale fusesera mereu date la o parte pana atunci, ea se hotaraste sa se mute intr-o casuta de vacanta la Cape Cod unde sa isi analizeze viata. Merge mult in natura unde a copilarit, se intalneste cu focile pe una din insulitele din apropiere, si chiar e pusa in situatia sa isi gaseasca de lucru pentru a plati reparatia boilerului si a se intretine. Invata multe lectii in acest an, iar ideea principala a cartii este: fa-ti timp pentru a afla cine esti (pe toate planurile: fizic, sufleteste, spiritual).

Ce ar insemna termenul „o femeie incompleta”? E cineva care s-a preocupat mereu doar de ceilalti sau cineva care a trait mereu dupa standardele si asteptarile celorlalti. O femeie care isi cunoaste prea putin propriile nevoi, pasiuni sau scopuri pentru ca e prinsa in valtoarea vietii si nu reuseste sa fie prezenta cu adevarat in viata ei. Ca urmare, se simte deconectata, incompleta, neimplinita, indiferent daca are, poate, o familie, casa si unul sau mai multe servicii.  Cu aceste emotii, apare constientizarea ca e timpul sa priveasca mai profund si sa descopere ce se afla in ea insasi. E timpul sa se intrebe: „Ce doreste inima mea? Ce parti din mine sunt ale mele cu adevarat?”

Ca femei, suntem nascute sa hranim.  Ne place sa avem grija de ceilalti. Dar uneori, in intensitatea experientelor, putem sa pierdem contactul cu propriile noastre nevoi si dorinte profunde. Deseori ne sacrificam, ne lasam pe ultimul plan, pentru ca ceilalti sa aiba viata pe care o viseaza. E o atitudine eroica, dar in timp ne epuizeaza, si ne trezim ca suntem slabite fizic, mental, emotional sau spiritual. Ne deconectam de sursa noastra de energie, bucuria care apare din inima noastra atunci cand ea este implinita.

Cartea asta m-a ajutat intr-o perioada din viata mea in care si eu aveam nevoie de clarificare.  Intr-adevar, uneori noi, femeile, facem totul pentru ceilalti, dar uitam de noi insine.  Ne separam de inima noastra si uitam sa radem, sa fim fericite, sa ne bucuram de viata.

De aceea, e necesar sa fim sincere cu noi insine si sa ne intrebam: Sunt fericita? Sunt sanatoasa? Sunt acolo unde vreau sa fiu in viata mea? Imi implinesc rolul pe care mi l-a dat Dumnezeu in viata asta? Sa avem o privire sincera, concreta asupra calitatii vietii noastre. E bine sa scriem pe hartie raspunsurile, nu doar sa le invartim in minte, pentru ca astfel suntem fortate sa infruntam realitatea vietii noastre si sa facem ceva in legatura cu asta.  Cunosc unele femei  care nici macar nu isi pun aceste intrebari, le evita, se iau cu treaba (copii, muraturi, etc), pentru ca le este greu sa infrunte raspunsurile evidente si sa ia masuri. E nevoie de curaj si hotarare de a-ti transforma viata in bine, iar aceasta infruntare este absolut necesara, mai devreme sau mai tarziu. Si mai bine sa o facem constient, din timp, decat sa fim nevoite sa vedem aceste raspunsuri in momente dificile (probleme in familie, o boala etc.)

Ca femei, observam mai usor nevoile celorlalti. Ne dam seama ce ii face fericiti sau ii intristeaza, cand cineva are nevoie sa planga sau sa fie alinat. Stim aceleași lucruri despre noi insine? Ce anume ne face fericite? Ce anume ne aduce pacea? Ce anume ne face rodnice? Faceti o lista cu lucrurile care va aduc cea mai mare bucurie si multumire. Apoi, intrebati-va cand ati facut aceste lucruri ultima oara. Au trecut saptamani? Ani? Sau nu le-ati facut niciodata?

Faceti-va timp pentru voi insiva, pentru a fi impreuna cu sufletul vostru, cu inima voastra. Ascultati-o cu atentie, in liniste. E nevoie de timp pentru a o auzi din nou, dupa ani de neglijare.  Insa efortul merita. Bucuria, frumusetea si pacea care radiaza de pe chipul unei femei ne spun ca viata ei este implinita, ca inima ei este ascultata, ca prin ea Dumnezeu zambeste celorlalti oameni.

Cum a fost inima ta azi?

Azi a fost o zi rece, mohorata, de toamna. Si totusi, la apus, soarele a iesit o clipa printre nori si mi-a daruit un curcubeu complet, splendid, profilat pe dealul din fata casei, imi spuneam ca as fi putut sa il ating daca intindeam mana.  Mi-am dat seama ca uitasem de mine, fiind prinsa de treburi, si Dumnezeu  mi-a reamintit sa respir, sa ma bucur de frumusete prin acest curcubeu.  Si inima mea s-a bucurat.

Cum a fost inima ta azi? Te simti impacata si libera? Cu sufletul deschis si iubitor? Te simti recunoscatoare si buna? Te-ai gandit la Dumnezeu?

Starea sufletului nostru, mai mult decat starea fizica sau a mintii, ne influenteaza modul in care traim. Pentru a invinge ritmul intens al timpului nostru, se presupune ca o femeie trebuie sa aiba grija  de sanatatea ei fizica si emotionala. Dar nu se spune prea mult despre importanta sanatatii noastre spirituale.

Am o viata destul de plina, si totusi, chiar si cele mai aglomerate zile, cand ma simt agitata si coplesita, daca imi fac timp sa imi hranesc spiritul, totul se schimba (daca nu imi fac timp, lucrurile parca se inrautatesc). Daca sunt atenta si schimb „centrul de greutate” al preocuparilor mele, stresul dispare, ma simt in largul meu, pot sa respir din nou. Viata este cu totul alta cand imi amintesc sa fac din sanatatea mea spirituala – o prioritate. Inaltandu-mi spiritul, am alta perspectiva asupra problemelor cotidiene si totul devine mai usor.

Iata cateva solutii simple, la indemana oricui, pentru a avea mai multa grija de sufletul nostru, in aceasta lume trepidanta.

1. Opreste-te

Acorda-ti permisiunea sa te asezi. Intinde-te cateva minute.

Odihna este extrem de importanta pentru starea noastra de bine si totusi, majoritatea femeilor sunt mai mereu obosite. In numele eficientei, nu ne oprim. Ne miscam prin zilele noastre ca personajele rapide din desene animate, mergem si mergem si mergem.

M. Scott Peck, autorul cartii „The Road Less Traveled”, a fost intrebat o data cum reuseste sa faca atat de multe lucruri intr-o zi. Raspunsul lui a fost: „Pentru ca nu fac nimic doua ore pe zi.” Pentru Peck, odihna era esentiala. Pentru oricine dintre noi este esentiala. Dandu-ne voie „sa fim” in loc „sa facem”, lasand deoparte pista de viteza si preferand aleile linistite ale vietii, de fapt cream conditiile pentru o mai buna eficienta (pe toate planurile).

2. Respira constient!

Respira cu adevarat. Acorda-ti timp, zilnic, pentru a ramane asezata (oriunde, in masina, la birou – daca reusesti sa ajungi in parc sau in natura, e si mai bine) si focalizeaza-te asupra respiratiei. Fii atenta la inspiratie si la expiratie. Daca poti, urmeaza un curs de yoga in care sa inveti cateva exercitii simple de respiratie pe care sa le practici apoi zilnic, ori de cate ori ai ocazia.

Respiratia constienta ajuta corpul. Improspateaza mintea, elibereaza tensiunile, deschide inima. Ne pune in legatura cu linistea noastra interioara, care este o calitate spirituala. Respiratia este un act sacru.

3. Cauta linistea si singuratatea

Acorda-ti timp pentru o pauza, timp in care sa stai in tacere, singura cu tine insuti. Inchide televizorul, radioul, lasa deoparte telefonul, ziarele si revistele (si dosarul acela de la birou). Opreste intrarea informatiilor, pentru a putea intra in legatura cu un loc mai linistit din interiorul tau.

Intr-o lume guvernata de zgomot si miscare, timpul petrecut in tacere si singuratate e vital pentru starea noastra de armonie. Suprastimularea simturilor si primirea constanta de informatii poate duce la anxietate sau depresie. In fiecare dintre noi exista o oaza de calm, dar nu o putem cauta din exterior. Trebuie sa ne cufundam in noi insine pentru a o gasi daca vrem sa ne odihnim la umbra ei si sa sorbim apele ei limpezi. Oricine merita o oaza in agitatia vietii. Fara sa mai pomenesc de faptul ca meriti sa te bucuri de propria ta companie, mereu!

Fa-ti timp pentru a te retrage in singuratate, pentru a medita sau practica tehnici spirituale, periodic. Poti incepe cu cateva ore pe zi,  o zi pe luna sau cel putin o saptamana pe an.

4. Mergi in natura

Chiar si in mijlocul unei zile extrem de ocupate, poti iesi afara, sa te uiti la cer, sa simti pamantul sub picioare, sa te bucuri de frumusetea naturii. Legatura cu natura este o cale usoara pentru a relua legatura cu sufletul tau.

Putem sa ne ascutim simturile si sa observam cu adevarat stralucirea din jurul nostru: sa vedem culorile, sa auzim sunetele, sa mirosim prospetimea Naturii. Astfel, putem intra in legatura cu unicitatea, cu maretia, cu ceea ce este chiar acum, chiar aici, in fata noastra. Apare din nou minunarea, iar sufletul nostru este inaltat „in mod natural”. Formele si manifestarile naturii ne reamintesc ca viata e buna, plina de frumusete si speranta.

5. Practica!

Foloseste practici zilnice care iti hranesc spiritul, activitati care iti aduc pacea in corp, minte si inima: rugaciune, meditatie, yoga, plimbare in natura, intonarea mantrelor, dans, tai chi, citirea scripturilor, etc. Exista nenumarate forme de practica spirituala. Important  e sa o gasesti pe cea care te bucura cel mai mult si te inalta sufleteste.

Timp de cel putin 30 minute sau o ora (sau cat de mult iti permiti), in fiecare  pe zi, poti indeparta gandurile si sentimentele de anxietate, depresie sau frustrare si sa te intorci la starea naturala de egalitate prin practica spirituala. E necesar sa iti faci timp si sa ai credinta.

6. Daruieste!

Ia in considerare faptul ca, daca ai mai multe emotii negative decat pozitive, e posibil sa fii prea mult focalizata asupra ta.

O atitudine concentrata doar asupra propriei persoane e o cale sigura de a te deconecta de sufletul tau. Focalizarea asupra celorlalti (Ce pot sa le daruiesc? Cum pot sa ajut?) ne poate schimba perspectiva. Vedem ca exista altii care sunt mai putin norocosi decat noi. Actiunea de a darui si de a-i servi pe altii ne deschide inima si ne amplifica bunatatea. Putem chiar sa incepem sa simtim ca ne gasim sau ne implinim scopul vietii. Fiind generosi, aducem o diferenta in lume, iar aceasta ne hraneste spiritul.

7. Fii recunoscatoare

Rosteste cat mai des „Multumesc”. Spune acest cuvant cu voce tare. Scrie-ti sentimentele de recunostinta intr-un jurnal zilnic. Multumeste cu recunostinta lui Dumnezeu pentru tot ce ti-a daruit, pentru insusi darul vietii.

Atitudinea de recunostinta este una dintre cele mai puternice virtuti ale sufletului. Pentru ca, avand inima plina de recunostinta, putem aprecia viata. Dezvolta in noi obiceiul de a observa ceea ce este bun, in loc de a vedea ce e rau sau ce lipseste. Cand putem sa ne vedem ziua plina de binecuvantari sau mici miracole, bucuria noastra se revarsa asupra celorlalti, facandu-i si pe ei sa se simta bine. Misticul Meister Eckart scria: „Daca singura ta rugaciune pe care o spui in viata este „Multumesc”, va fi de ajuns.”

Ai grija de sufletul tau si el va avea grija de tine. Și aminteste-ti sa respiri constient!

Suflet de femeie

De ce scriu pentru femei? Pentru ca sunt femeie si nimic din ce e feminin nu mi-e strain… (sau aproape tot).

E dificil uneori sa traiesti in aceasta epoca moderna, cu agitatia si ritmul ei trepidant, in acelasi timp sa urmezi o practica spirituala, sa ai o relatie de cuplu reusita si un serviciu bun. Se spune ca femeile au inca un serviciu acasa, in afara de serviciul platit. Cand sa mai ai timp si dispozitie pentru sufletul tau, cand ai atatea de facut?

De aceea mi-am propus sa scriu pentru femei, pentru ca stiu cum e sa fii aglomerata fizic si emotional cu tot felul de lucruri de rezolvat,  oameni dragi de ingrijit. Si totusi, se poate sa iti faci un ragaz pentru sufletul tau, pentru tine insati. Se poate sa te opresti din cand in cand sa mirosi trandafirii, sa privesti stelele, sa asculti linistea, sa iti simti viata plina, implinita si implinitoare. Sa stii in adancul sufletului ca nu iti tradezi menirea.

De aceea scriu aici, pentru acele femei care cauta si ele. Nu sunt singure si chiar simpul fapt de a sti ca undeva exista un loc unde pot gasi ganduri frumoase sau pe cineva care sa le asculte sau care sa le dea o vorba buna e de mare ajutor. Nu e intotdeauna usor, dar nimic nu se compara cu linistea si pacea pe care le simti in inima ta cand stii ca Dumnezeu nu te-a uitat si nici tu pe El.

Bineinteles,  ce scriu aici e valabil pentru orice om, femeie sau barbat. Mie imi este mai usor sa ma adresez femeilor, pe care le invit sa mergem impreuna pe acest drum al (re)descoperirii frumusetii, stralucirii si sacralitatii fiintelor noastre, a inimilor noastre, a vietilor noastre, fiecare in modul si in ritmul propriu. Pentru ca viata e atat de frumoasa! Exista dificultati, nimeni nu scapa de ele, insa chiar si ele au rolul si menirea lor. Curaj si incredere, se poate sa traim frumos si adevarat!

Fii femeia care ai fost menita sa fii

Indiferent daca ai 20 sau 60 de ani, daca esti casnica sau femeie de afaceri, slaba sau mai plinuta, singura sau casatorita, vaduva sau divortata, blonda sau bruneta, doresti sa traiesti viaţa vibranta, plina de semnificaţie şi de bucurie pe care simti, din adancul sufletului tau, ca o meriti.

Fiecare femeie are nevoie sa isi gaseasca propria ei cale pentru a-si exprima si manifesta unicitatea in lume.  Fiecare femeie cauta (constient sau nu) o cale spirituala personala prin care sa intre in legatura cu esenta ei profunda, autentica, sa si-o aminteasca, sa se trezeasca fata de ea, esenta care ii da putere si o inspira sa traiasca din plin calitatile inimii feminine: compasiune, bunatate, blandete, sensibilitate, iubire neconditionata, manifestare creatoare…

Pentru o femeie, practica spirituala apare şi e ghidata de cunoaşterea ei interioara. Intenţia unei practici spirituale nu este aceea de a schimba ceva din tine, ci de a readuce aminte şi de a reaprinde legatura divina cu tine insaţi, creand spaţiul şi susţinerea pentru a auzi şi a urma glasul tău interior autentic.

E timpul sa reiei legatura cu tine insaţi, sa-ţi analizezi starea vieţii, sa iţi pui intrebari importante, sa te odihneşti si sa reamintesti menirea inimii tale, a vietii tale.

Ce inseamna sa fii o femeie constienta, treaza spiritual, in lumea de azi?

Inseamna sa traiesti adevarul a ceea ce eşti. Iar acest adevar este: suntem fiinţe radiante, nascute din Spirit. Esenţa noastra este spirituala şi astfel, avem toate calitaţile pe care le atribuim Divinitaţii. Calitaţi precum pace, bucurie, bunatate, recunoştinţa, incredere, curaj, frumusete, iubire, adevar, compasiune, rabdare…

In general, multe femei considera ca aceste virtuţi trebuie sa fie cautate in exterior, dobandite prin tehnici spirituale, şi apoi incorporate cat mai bine in viaţa noastra. Dar toate aceste calitaţi sunt (mai mult sau mai puţin) latente in noi. Trebuie doar sa le recunoaştem prezenţa şi sa le veghem creşterea. Facem asta prin largirea percepţiilor noastre, prin deschiderea minţii pentru a vedea posibilitaţile care ni se ofera. Ne deschidem inima catre noi insine si catre ceilalti.

O femeie constienta, treaza spiritual are o minte limpede si deschisa, o inima iubitoare si inteleapta, si traieste in pace si blandete cu ea insasi si cu ceilalti.

Va doresc voua, tuturor femeilor care cititi aceste cuvinte, sa va gasiti calea personala pentru a va trezi spiritual, pentru a fi constiente, si pentru a ramane asa mereu. Va invit sa traiti cu adevarat in inima voastra, sa aveti grija de voi (trup, minte, suflet si spirit) si sa traiti intr-un nou mod, vibrant, sacru, deplin viu.

Femeia superioara

Am gasit, prin caietele mele, ceva frumos despre femei. Merita sa mai citesc o data…

„Deoarece iubirea este incununarea suprema a unui suflet, in ea se vor reflecta conditia si natura acestuia. Asa cum suntem, asa iubim. Putem gasi in modul in care iubim caracterizarea noastra cea mai profunda. Toate celelalte actiuni si aparente ne pot insela in privinta adevaratei noastre naturi: iubirile pe care le traim ne vor dezvalui secretul atat de grijuliu ascuns al fiintei noastre. Si mai presus de toate, alegerea celui iubit.

Cea mai mare parte dintre oameni (atat femei, cat si barbati) traiesc din fraze deja spuse, din idei primite, din sentimente conventionale. Femeile vulgare sau superficiale poarta in ele un ideal vulgar, respectiv superficial, de barbat, un model diluat care isi afla usor implinirea aproximativa in realitate. Asa cum exista insa barbati geniali care ne-au transmis cugetari absolut noi, care creeaza stiluri artistice sau tehnologii de varf uluitoare, exista si femei geniale care, datorita rafinamentului lor deosebit si sensibilitatii superioare, ajung sa creeze un nou ideal de barbat, superior, spiritual.

Interventia profunda a femeii in istoria omenirii, atat culturala, sociala, cat si spirituala, nu consta in primul rand in actiuni concrete (desi nu se poate nega influenta lor), ci mai ales in prezenta senina a personalitatii sale superioare, sublime, misterioase. Asa cum, la ivirea luminii, fara nici un efort, pur si simplu pentru ca este lumina, obiectele raman iluminate si culorile canta in jurul lor, la fel tot ceea ce face femeia, ea face doar existand, fiind, iradiind.

Barbatul participa la razboaie, strabate lungul si latul planetei in expeditii riscante, pune piatra peste piatra in monumente, scrie carti, biciuieste aerul cu discursuri si chiar si atunci cand nu face nimic decat sa mediteze, se incordeaza launtric intr-o atitudine atat de activa incat pare a fi mai degraba pregatirea saltului cutezator.

Influenta femeii e putin vizibila tocmai pentru ca se gaseste pretutindeni. Nu e vijelioasa, ca cea a barbatului, ci extatica, precum cea a atmosferei. Exista in esenta feminina o natura ce actioneaza lent, precum undele apelor. Aceasta se intelege atunci cand se afirma ca barbatul este caracterizat de ceea ce „face”, iar femeia prin ceea ce „simte”. In aceasta epoca, rolul femeii consta in a se face pe sine insasi desavarsita, creand in sine un nou tip de feminitate, mai delicat, mai puternic, mai exigent.

Exigenta. Aceasta este una dintre cele mai importante misiuni ale femeii superioare pe pamant: a solicita desavarsire din partea barbatului. Atentia pe care chiar si cel mai neglijent om obisnuieste sa o consacre infatisarii fizice atunci cand doreste sa se apropie de femeia pe care o iubeste nu este decat expresia exterioara a curateniei spirituale la care cheama femeia. Fara a face aparent nimic, ca o floare linistita pe tulpina sa, prin intermediul unei emanatii fluide de imponderabile gesturi fugitive, care actioneaza ca niste lovituri ale unei dalti ireale, femeia superioara sculpteaza o noua statuie de barbat si indrazneste sa instaureze o disciplina a slefuirii launtrice si a acuitatii intelectuale.

Perfectiunea radicala a barbatului – nu aceea care inseamna doar imbunatatire in stiinta, in arta sau politica – a ajuns de obicei la el privind infinitul printr-un suflet feminin, mediu cristalin in care se intrezaresc marile idealuri.

Un mod superior de perfectiune feminina constituie germenul unei noi umanitati. De aici nazuintele infinite pe care le-au simtit cei mai buni barbati atunci cand existenta le-a fost innobilata de o femeie superioara. Daca privim ceea ce au scris, ceea ce au pictat, ceea ce au legiferat ei, descoperim in filigran un profil voalat si evaziv de doamna nobila. Nu e vorba de anecdote erotice vulgare, ci de acele emotii supreme pe care o Eva exemplara le seamana in trecerea-i imponderabila in oricare barbat ales.

Un om, ca si un popor, este definit prin idealurile sale mai mult decat prin realitatile sale. La infaptuirea scopurilor noastre concura numeroase conditii, dar aspiratia e opera exclusiva a inimilor noastre. De aceea, tipurile de feminitate, care sunt totodata forme de idealitate, marcheaza orizontul capacitatilor latente in fiecare popor. Oriunde si oricand, siluetele eternului feminin se ridica la zenit ca niste constelatii, prestabilind destine etnice.

In chip de tinta sublima, de exemplu si prototip, profilul ideal de barbat pe care il au femeile superioare actioneaza asupra unei intregi societati, ridicand nivelul moral, prin intermediul atractiei incantatoare exercitate de catre ele. Feminitatea pura este o dimensiune esentiala a culturii. Exista o cultura specific feminina, cu talentele si geniile sale, cu incercarile, esecurile si reusitele sale, prin care femeia isi realizeaza colaborarea autentica la istorie.

Daca mai multe femei, plasate oportun intr-o societate, isi educa, isi slefuiesc fiinta pana cand fac din ea un diapazon perfect de umanitate, un instrument de acuta sensibilitate pentru forme posibile de viata mai buna, ele vor izbuti sa realizeze mai mult decat toti pedagogii si oamenii politici.

Femeia exigenta, cea care nu se multumeste cu natura masculina de rand, care cere barbatului calitati superioare, determina prin atitudinea ei un fel de vid in straturile superioare ale omenirii. Si cum in natura nu poate exista vid, acesta se va umple curand cu realitati: inimile barbatilor vor incepe sa bata dupa un ritm nou, idei neasteptate vor aparea in mintea lor, noi idealuri, proiecte, actiuni vor brazda spatiile vitale, intreaga existenta se va pune in miscare dupa un ritm ascendent si in tara norocoasa unde va aparea o asemenea feminitate va inflori, triumfala si invadatoare, o primavara spirituala, o intreaga viata noua.