Ofera-ti darul timpului!

De-a lungul anilor, am invatat importanta faptului de a-mi acorda mie insami timp pentru a face ceea ce ma regenereaza, pentru a fi sanatoasa, calma si impacata cu mine insami si cu lumea.

De ce este atat de important pentru noi, femei ocupate in ziua de azi, sa ne deconectam de la ritmul rapid al vietii? Si cum putem sa facem astfel, cand se pare deseori ca nu exista timp pentru asa ceva? Am invatat mult despre aceasta deconectare din propria experienta. Am petrecut timp cu alte femei din ce in ce mai frustrate si coplesite de vietile lor, de boli, stres, anxietate. Problema generala este aceea ca stim ca trebuie sa incetinim, sau chiar mai bine, sa ne oprim, si sa ne facem timp pentru noi insine ca sa fim bine din punct de vedere fizic, emotional, spiritual. In ciuda faptului ca stim care ar fi rezultatul daca nu facem asa (oboseala, epuizare, resentimente), majoritatea dintre noi nu ascultam vocea interioara care spune: „Ia o pauza, odihneste-te!”

Daca vrem sa traim intr-un mod constient, treaz, trebuie sa intelegem importanta deconectarii – sa lasam lucrurile de facut pentru a avea timp sa FIM.

Corpurile noastre nu au fost construite pentru un mod de viata atat de rapid. Ne lasa dusi de masina vietii cu viteze ametitoare. Aceasta viteza este resimtita la nivelul mintii prin agitatia gandurilor, ca urmare, apare stresul si anxietatea. La nivel corporal, apar boli cauzate de stres (probleme cardiace, dureri de cap, insomnii, etc).Cand incetinim sau chiar oprim acest ritm nebun, ne simtim imediat mai bine, corpul si mintea ne transmit asta. Daca am asculta mai atent aceste semnale ale corpului si mintii, am sti instinctiv ce sa facem sau sa nu facem, pentru a ne simti bine. Insa trebuie sa incetinim ritmul pentru ca asta sa se produca.

Cand smulgem clipe pretioase din „ghearele” programului zilnic, ne intoarcem atentia si energia spre noi insine. Cand ne dedicam timp noua insine, acordam valoare propriului nostru timp. Daca alegem sa „pierdem” timp pretios cu noi insine, stim ca meritam. Prin deconectare, ne crestem increderea in sine si puterea interioara. Invatam sa fim soferii propriei noastre masini, in loc sa fim doar pasageri, si castigam un simt al puterii noastre personale. Intelegem ca avem control asupra calatoriei. Putem cu adevarat sa apasam frana si sa coboram oricand. E nevoie doar de dorinta si curajul de face astfel.

Incetinirea, odihna si regenerarea ne ajuta sa vedem lucrurile mai limpede

Uneori, datorita ritmului rapid, desi am vrea sa facem o schimbare, nu avem timp sa ne asezam si sa ne gandim la ce vrem sa facem in continuare.

Datorita agitatiei in care traim, avem uneori senzatia ca suntem intr-o ceata. Cand luam hotararea sa ne odihnim, simtim ca ceata se risipeste. Valul de ceata se ridica si putem sa ne vedem pe noi insine si vietile noastre mai clar. Cand viata alearga rapid, scapata de sub control, iar corpul si mintea se straduiesc sa tina ritmul, nu e nici o cale sa putem gandi clar.

Doar incetinirea nu este suficienta. Pentru a imbunatati calitatea vietii noastre, trebuie sa ne oprim cu adevarat din cand in cand. Acest stop insemna a nu face nimic o perioada de timp, de la o secunda pana la o luna, cu scopul de a deveni mai constient si a-ti aminti cine esti.Astfel, viata e mai bogata, binecuvantata cu minuni in fiecare clipa si te poarta spre scopul tau cel mai inalt.

Daruieste-ti tie insati darul deconectarii. Nu iti poti imagina bogatiile care pot veni spre tine sau magia care poate fi gasita in tesatura zilelor pana cand nu iti acorzi timp sa incetinesti, sa te opresti si sa fii. Aminteste-ti, fiecare dintre noi este unic, iar durata unei asemenea deconectari sau opriri poate varia foarte mult. Poti sa te regenerezi rapid privind un rasarit de soare sau poate ai nevoie de o saptamana in solitudine, in natura.

Te invit la seminarul „Fii femeia care ai fost menita sa fii!”

unde, timp de un week-end, vei putea sa te deconectezi si sa te redescoperi!

19- 21 noiembrie 2010 – un weekend care iti poate schimba viata!

Anunțuri

Fa din viata ta o victorie!

Draga Femeie,

Daca esti in permanenta fericita si plina de forta, radiind in jurul tau fascinatie, daca fiecare zi a vietii tale e plina de sens si luminata de iubire, atunci esti aproape de sufletul tau. Fiind binecuvantata de Dumnezeu cu o viata atat de implinita, gandeste-te cu dragoste la toate femeile din aceasta lume, urmarind sa le transmiti fericirea de a trai. Si roaga-te sa poti aduce in aceasta lume iubirea fara sfarsit a lui Dumnezeu.

Daca nu traiesti plina de forta si bucurie fiecare zi a vietii tale, inseamna ca ai uitat de sufletul tau si de lumina pe care Dumnezeu a sadit-o acolo.

Pentru ca aceasta menire a vietii tale sa se implineasca, trebuie mai intai sa te transformi tu insati, sa-ti transformi corpul, sufletul si mintea, sa-ti educi vointa, sa ceri ajutorul ingerilor si al lui Dumnezeu cat mai des, cu o mare credinta, in fiecare imprejurare concreta a vietii de zi cu zi.

Cunoasterea inseamna putere, iar o fiinta puternica poate darui extrem de mult si chiar aceasta daruire ii umple viata de o fericire constanta, pe care nimic din lumea aceasta sa nu o poate atinge. Bucuria de a face mereu bine celorlalti, la modul eficient si inspirat, atrage protectia ingerilor si face ca Dumnezeu sa  coboare in noi din ce in ce mai mult cu pacea si iubirea sa.

O femeie plina de entuziasm si dinamism creeaza mai mereu in jurul ei o efervescenta a vietii traite din plin, ca o flacara ce isi daruie permanent lumina si caldura. O femeie plina de viata si puternica este inima unei familii, a unui grup sau a unui cuplu, ea emana pretutindeni fericire, calm si iubire.

In lumea agitata si rapida de azi, femeia uita sa-si reimprospateze izvorul vitalitatii si se lasa cuprinsa de slabiciune fizica si psihica, nemaistiind cum sa se refaca. De (prea) multe ori femeia uita de ea insasi, daruindu-se celor dragi pana la completa epuizare a resurselor fizice si psihice; ea poate sa se daruiasca astfel ani sau zeci de ani in sir, dar pana la urma, datorita necunoasterii unor legi esentiale ale vietii, ea isi pierde forta si stralucirea, uneori uitand chiar si de iubire. Ea uita treptat de comoara sufletului  ei, si aceasta se ingroapa adanc sub praful obisnuintei, plictiselii, oboselii. Ea daruieste mereu si mereu celorlalti, punandu-se mereu ultima pe lista. Este ultima ei prioritate sa aiba grija de ea insasi, sa isi aminteasca pur si simplu sa fie si sa se bucure de viata, sa ia aminte la dorintele cele mai profunde ale inimii ei. Ceilalți nu sunt vinovați ca ea a uitat secretul puterii nesfarsite pe care Dumnezeu i-a daruit-o.

Uneori, ea simte ca nu mai poate continua asa. Mesajele sunt clare: oboseala, nerabdare, nefericire, tensiuni si boli in corp, lipsa creativitatii, relatii neimplinitoare. Ea simte ca trebuie sa faca o schimbare, dar e dificil sa o faca de una singura, pe cont propriu. E greu sa faca aceasta in mijlocul tuturor activitatilor care sunt in curs de desfasurare in viata ei, acasa si la serviciu.

Simte si crede ca e posibila o viata echilibrata si plina de bucurie si forta. Dar e nevoie de a acorda perioade speciale pentru a face ca acest nou mod de viata sa prinda radacini. De aceea e nevoie periodic de o iesire, de o pauza, de o retragere intr-un mediu prielnic pentru aceasta schimbare, pentru reamintirea de sine.

Face parte din menirea ei ca femeie in aceasta lume sa se regasesca pe ea insasi si comoara sufletului ei care tainuieste atatea puteri.

Femeia este iubire. Ea se hraneste din iubire, rezista prin iubire, se lupta prin iubire si isi savureaza victoria iubind. Cand sufletul tau este plin de iubire, traiesti senzatia minunata de a fi indragostita; si atunci comoara din sufletul tau straluceste raspandindu-si razele pline de fericire nu doar asupra fiintei iubite, ci pretutindeni, tot timpul, ca o splendoare luminoasa ce exista pentru tine in toate lucrurile si toate fiintele, incat iti vine sa imbratisezi copacii si cerul, sa mangai iarba si frunzele pomilor, sa razi in sufletele tuturor copiilor, sa canti si sa zbori ca pasarile, sa umpli de bunatate inima batranilor; simti nevoia sa patrunzi pretutindeni si sa impregnezi totul cu bucuria ta nestavilita care nu mai incape nicaieri si creste mereu. Indragosteste-te in fiecare zi de iubitul tau, de lumina soarelui, de copilul tau, de inimile oamenilor, de cerul nesfarsit, de sufletul poetilor, indragosteste-te!

Iubeste din tot sufletul tau ceea ce mirosi, ceea ce gusti, ceea ce vezi, ceea ce atingi, ceea ce crezi sau visezi, caci viata ta se va sfinti prin iubire si te vei asemana ingerilor. Prezenta ta in aceasta lume este poarta spre paradis: tu esti legatura dintre om si Dumnezeu, ca o raza stralucitoare ce uneste inima omului cu iubirea lui Dumnezeu.

Fa din viata ta o victorie, o necontenita incununare, astfel incat fiecare zi sa aduca noi bucurii, tie insati si celorlalti!

A trai cu iubire e datoria noastra

Am revazut de curand filmul „Pe aripile vantului” care m-a impresionat, ca de obicei cand il revad.  Am sa ma opresc acum doar asupra unei scene, care mi-a dat de gandit. Scarlett avea grija de casa si de familia ei, in timp ce prietena ei, Melanie era bolnava dupa o complicatie la nastere.  La un moment dat, Melanie coboara scarile spre parter, abia tinandu-se pe picioare si cu o voce buna, dar slaba, a intrebat-o pe Scarlett ce putea face sa ajute si ea, se simtea vinovata ca statea in pat, bolnava,  in timp ce altii munceau. Iar Scarlett i-a spus doar sa se intoarca in pat, sa se faca bine, pentru ca altfel mai tarziu nu va putea sa o ajute. „Nu m-am gandit in felul acesta”, raspunde Melanie si urca inapoi, incet, scarile.

Am vazut filmul cand eram mica, si de atunci mi-a ramas in minte ideea ca trebuie sa fim noi bine inainte de a-i putea ajuta si pe altii.  Iar acest lucru este valabil in toate domeniile vietii, in toate planurile existentei noastre: fizic, mental, emotional, spiritual.

Anne Morrow Lindberg, soţia aviatorului Charles Lindberg, a scris: „Pentru că natura unei femei este aceea de a hrăni, ea trebuie să se hrănească pe ea însăşi.” In fiecare femeie exista un adevar esential care asteapta sa fie dezvaluit, un adevar care ne va da puterea sa traim o viata spirituala autentica, reala, in fiecare zi. Cautarea acestui adevar profund poate fi gresit inteleasa ca fiind egoista si centrata pe propria persoana, insa, in realitate, este exact contrariul. A intelege cine suntem si a ne stradui sa traim o viata autentica are o importanta vitala  pentru noi si pentru binele celor din jur, al lumii ca intreg. Noi, femeile, dorim sa dezvaluim lumii fiintele puternice, compasive, creatoare care suntem, in esenta noastra. De aceea, descoperirea si exprimarea adevaratului nostru eu este darul cel mai pretios si mai plin de bucurie pe care ni-l putem face noua insine si celorlalti.

Maica Tereza a spus unor vizitatori care venisera in India in cautarea experientelor spirituale: „Uitati-va in jurul vostru, la familie, la vecini si prieteni. Au nevoie de ajutor? Le e foame? Sunt singuri? Ii puteti alina?”

Maica Tereza nu le-a spus vizitatorilor ei doar sa mearga acasa si sa faca fapte bune.  Ea le-a spus: Ce faceti aici cautand iluminarea? A trai cu iubire este dharma (datoria) voastra. Nu trebuie sa calatoriti in jurul lumii pentru a servi. Deschideti-va ochii spre cei din jurul vostru. Fiti de ajutor, fiti iubitori. Impartiti ceea ce aveti, daruiti-va pe voi insiva. Oferiti ajutor celorlalti, incepeti in propria voastra casa, in propria voastra familie, in propriul vostru suflet. Ea ne indruma pe fiecare dintre noi sa privim inauntru, la propriul nostru suflet si sa avem grija de el.

„Lucrezi cu tine insuti pentru a putea sa lucrezi cu alti oameni.” (calugarita budista Pema Chodrom) Cand lucram cu noi insine, cand ne descoperim si ne exprimam propriul adevar, iubirea pentru noi înşine şi compasiunea devin din ce in ce mai profunde.  In timp, aceasta iubire va curge libera spre ceilalti, căci este in natura ei sa faca astfel. A ne perfecţiona pe noi înşine, a transmite adevarul fiintei noastre inseamna a lucra pentru binele tuturor.

Fa-ti timp pentru inima ta

De curand, am citit o carte care m-a impresionat foarte mult: „Un an la malul marii” de Joan Anderson. Pe scurt, povestea este cea a unei femei aflata la mijlocul vietii care pleaca un an departe de tot, inclusiv de sotul ei, pentru a se regasi. Cartea descrie poetic drumul ei in acest an. Autoarea trece printr-o trezire spirituala, realizand ca este „un unfinished woman”, eu as traduce prin „o femeie incompleta”. Deoarece copiii devenisera independenti, sotul pleca cu serviciul in cealalta parte a tarii, iar scopurile ei personale fusesera mereu date la o parte pana atunci, ea se hotaraste sa se mute intr-o casuta de vacanta la Cape Cod unde sa isi analizeze viata. Merge mult in natura unde a copilarit, se intalneste cu focile pe una din insulitele din apropiere, si chiar e pusa in situatia sa isi gaseasca de lucru pentru a plati reparatia boilerului si a se intretine. Invata multe lectii in acest an, iar ideea principala a cartii este: fa-ti timp pentru a afla cine esti (pe toate planurile: fizic, sufleteste, spiritual).

Ce ar insemna termenul „o femeie incompleta”? E cineva care s-a preocupat mereu doar de ceilalti sau cineva care a trait mereu dupa standardele si asteptarile celorlalti. O femeie care isi cunoaste prea putin propriile nevoi, pasiuni sau scopuri pentru ca e prinsa in valtoarea vietii si nu reuseste sa fie prezenta cu adevarat in viata ei. Ca urmare, se simte deconectata, incompleta, neimplinita, indiferent daca are, poate, o familie, casa si unul sau mai multe servicii.  Cu aceste emotii, apare constientizarea ca e timpul sa priveasca mai profund si sa descopere ce se afla in ea insasi. E timpul sa se intrebe: „Ce doreste inima mea? Ce parti din mine sunt ale mele cu adevarat?”

Ca femei, suntem nascute sa hranim.  Ne place sa avem grija de ceilalti. Dar uneori, in intensitatea experientelor, putem sa pierdem contactul cu propriile noastre nevoi si dorinte profunde. Deseori ne sacrificam, ne lasam pe ultimul plan, pentru ca ceilalti sa aiba viata pe care o viseaza. E o atitudine eroica, dar in timp ne epuizeaza, si ne trezim ca suntem slabite fizic, mental, emotional sau spiritual. Ne deconectam de sursa noastra de energie, bucuria care apare din inima noastra atunci cand ea este implinita.

Cartea asta m-a ajutat intr-o perioada din viata mea in care si eu aveam nevoie de clarificare.  Intr-adevar, uneori noi, femeile, facem totul pentru ceilalti, dar uitam de noi insine.  Ne separam de inima noastra si uitam sa radem, sa fim fericite, sa ne bucuram de viata.

De aceea, e necesar sa fim sincere cu noi insine si sa ne intrebam: Sunt fericita? Sunt sanatoasa? Sunt acolo unde vreau sa fiu in viata mea? Imi implinesc rolul pe care mi l-a dat Dumnezeu in viata asta? Sa avem o privire sincera, concreta asupra calitatii vietii noastre. E bine sa scriem pe hartie raspunsurile, nu doar sa le invartim in minte, pentru ca astfel suntem fortate sa infruntam realitatea vietii noastre si sa facem ceva in legatura cu asta.  Cunosc unele femei  care nici macar nu isi pun aceste intrebari, le evita, se iau cu treaba (copii, muraturi, etc), pentru ca le este greu sa infrunte raspunsurile evidente si sa ia masuri. E nevoie de curaj si hotarare de a-ti transforma viata in bine, iar aceasta infruntare este absolut necesara, mai devreme sau mai tarziu. Si mai bine sa o facem constient, din timp, decat sa fim nevoite sa vedem aceste raspunsuri in momente dificile (probleme in familie, o boala etc.)

Ca femei, observam mai usor nevoile celorlalti. Ne dam seama ce ii face fericiti sau ii intristeaza, cand cineva are nevoie sa planga sau sa fie alinat. Stim aceleași lucruri despre noi insine? Ce anume ne face fericite? Ce anume ne aduce pacea? Ce anume ne face rodnice? Faceti o lista cu lucrurile care va aduc cea mai mare bucurie si multumire. Apoi, intrebati-va cand ati facut aceste lucruri ultima oara. Au trecut saptamani? Ani? Sau nu le-ati facut niciodata?

Faceti-va timp pentru voi insiva, pentru a fi impreuna cu sufletul vostru, cu inima voastra. Ascultati-o cu atentie, in liniste. E nevoie de timp pentru a o auzi din nou, dupa ani de neglijare.  Insa efortul merita. Bucuria, frumusetea si pacea care radiaza de pe chipul unei femei ne spun ca viata ei este implinita, ca inima ei este ascultata, ca prin ea Dumnezeu zambeste celorlalti oameni.