Inflorirea sufletului

Aceasta metoda de transformare interioara a fost publicata in revista Elixirium, ed. Kamala, autoare Simona Trandafir. Tehnica a fost folosita (si mult apreciata) la seminarul pentru femei din luna noiembrie care a avut loc la centrul Kamala.

Respiratia – actiune continua care se desfasoara in corpul nostru – este importanta nu numai pentru ca ne aduce in fiinta aerul necesar mentinerii in viata; ea are totodata un rol profund transformator asupra omului si il poate ajuta foarte mult prin energia deosebita pe care o vehiculeaza. In Orient, aceasta energie se numeste prana si se considera a fi fundamentul vital al vietii. Asadar, pe langa aerul pe care il inspiram, preluam totodata si o anumita energie, care, conform traditiei milenare yoga, reprezinta baza intregii manifestari.
Suflul vital al vietii noastre are aceeasi natura esentiala cu Suflul Divin creator al tuturor lucrurilor fizice si subtile. De aceea, respiratia noastra ne mentine in legatura cu Dumnezeu. Prin fiecare inspiratie, primim in fiinta noastra darul vietii, iar fiecare expiratie ne reuneste cu intreaga creatie. Chiar si dupa asa-numita „moarte”, continuam sa existam tot prin transferurile, de aceasta data mult mai subtile, de energie dintre noi si restul lumii.
Respiratia ne influenteaza foarte mult intreaga viata. Un om sanatos respira amplu, calm, profund, iar cel bolnav – intr-un mod slab si plapand. Cel fericit isi traieste fericirea prin fiecare respiratie, cel anxios abia indrazneste sa isi dea seama ca respira.
Exista o stransa si directa legatura intre energia respiratiei, fizicul, psihicul si mentalul nostru. De aceea, yoga – stiinta complexa a vietii – a dezvoltat un intreg sistem de tehnici care au un foarte bogat fundament teoretic si filozofic, prin care energia prana-ei este folosita pentru transformarea si spiritualizarea fiintei umane.
Se spune despre un mare intelept ca nu isi invata discipolii, timp de 20 de ani, decat sa respire. Numai Occidentul considera ca este simplu si banal sa respiri – tocmai pentru ca aici, in Occident, oamenii nu stiu sa respire corect.
Tehnica pe care o prezentam in continuare nu va va lua insa 20 de ani ca sa o invatati si va fi suficient sa o practicati 15 minute pe zi pentru a va bucura de efectele ei. Ea se adreseaza in special celor care stiu sa priveasca o floare inflorind si aspira sa isi simta sufletul fericit, linistit si curat.

Tehnica propriu-zisa
Cel mai bine ar fi sa realizati aceasta tehnica de respiratie in mijlocul naturii, intr-o padure, o poienita, pe malul marii… Dar se poate practica la fel de bine si acasa, cu conditia sa fiti intr-o camera foarte bine aerisita.
Asezati-va pe un scaun, cu fata catre nordul magnetic, mentineti spatele drept, capul in prelungirea coloanei vertebrale, palmele pe genunchi, ochii inchisi. Relaxati-va global – fizic, psihic, mental. Eliminati, pe cat posibil, orice fel de ganduri, preocupari interioare, griji. Relaxati acum piciorul stang, de jos in sus, apoi piciorul drept; bratul stang, de la varful degetelor pana la umar, apoi, la fel, bratul drept; relaxati global trunchiul de jos in sus; gatul, muschii din zona capului. Constientizati acum relaxarea corpului fizic.
Apropiati usor palmele intre ele, la nivelul pieptului; degetele se ating intre ele, palmele le mentineti relaxate, dar apropiate una de alta.
Imaginati-va acum un boboc frumos de floare, in dreptul pieptului. Poate fi orice floare doriti: un lotus, un trandafir, o lalea, un crin… Vizualizati cat mai bine bobocul de floare, de culoare galben-aurie. Respirati 3-5 minute de voie, calm, linistit: inspirati pe nas, cat mai amplu, si expirati pe gura. Urmariti sa simtiti cat mai profund frumusetea bobocului de floare, stralucirea lui aurie si directionati energia preluata prin respiratie in zona pieptului, central.
Treceti acum la o alta etapa, in care respiratiile vor fi insotite si de retinerea suflului pe vid, respectiv pe plin. Inspirati profund pe nas, duceti de asemenea energia in zona pieptului si vizualizati cum, odata cu inspiratia, floarea aurie se deschide. Corelati inspiratia cu miscarea foarte lenta a palmelor care, ramanand lipite la baza, ajung totusi in finalul inspiratiei sa fie cu degetele departate, asemenea unei flori deschise. Degetele sunt relaxate, usor indoite, pentru a semana cat mai mult cu petalele unei flori inflorite. Ramaneti apoi nemiscati, in retentie pe plin, si vizualizati cat mai bine floarea acum inflorita, frumoasa, plina de viata si de stralucire. Expirati apoi usor pe gura; corelati expiratia cu inchiderea florii si apropierea lenta a degetelor, care ajung in finalul expiratiei sa fie din nou lipite intre ele. Ramaneti intr-o scurta retentie pe vid si reluati apoi respiratia in acelasi mod. Realizati 7 astfel de respiratii in care, de fiecare data, corelati vizualizarea deschiderii si a inchiderii florii cu inspiratia si expiratia. Cu fiecare inspiratie, vizualizati cum floarea voastra se deschide din ce in ce mai mult si simtiti gradat cum chiar sufletul vostru se umple de fericire si bucurie de a trai.
In final, lasati incet palmele pe genunchi, ramaneti cu ochii inchisi si continuati sa va simtiti sufletul inflorit si fericit, ca si cum frumusetea si stralucirea aurie a florii vizualizate s-a transferat sufletului vostru.
Deschideti apoi usor ochii, priviti in jurul vostru si pastrati in suflet fericirea pe care acum o regasiti oglindita in tot ceea ce va inconjoara.

Reclame

Concluzii seminar

In perioada 19 – 21 noiembrie 2010, am tinut seminarul cu tema „Fii femeia care ai fost menita sa fii”, la sala Centrului de Yoga si Meditatie Kamala din Sanpetru, Brasov.

Această prezentare necesită JavaScript.

Prin acest seminar, am dorit sa creez un cadru, un timp si un spatiu special, in care femeile au avut ocazia sa se bucure de liniste, de contemplatie, de reflectare, de intrare in profunzime. Impreuna, am (re)invațat un mod de a trai in care fericirea nu depinde de ceva exterior, si am reintrat in legatura cu puterea din noi, cu lumina din sufletul nostru.

Seminarul a fost interactiv, dinamic, practic, au fost multe fise de lucru, chestionare, discutii referitoare la situatii concrete de viata. S-a transmis un mesaj practic, optimist si concret. A fost un timp si un spatiu magic, in care un grup de femei s-au adunat pentru a retrezi in ele flacara iubirii, a cunoasterii, a sacrului, a magiei vietii.

Am fost impresionata de sinceritatea si deschiderea lor, de dorinta lor profunda de transformare. Iata cateva impresii:

„Tehnicile prezentate m-au ajutat sa ma linistesc si sa ma interiorizez. Salutul Soarelui a fost ceva complet nou pentru mine, mi-a trezit interesul pentru yoga. Mi-a placut exercitiul de relaxare si vizualizare, atunci am realizat ca am nevoie sa imi dau voie sa ma joc. In timpul discutiei libere de sambata, mi-am rezolvat un conflict interior care ma supara de mult timp.”

„M-am descoperit pe mine, poate pentru prima data, si ma bucur ca sunt FEMEIE! Mi-a placut Salutul Soarelui, ma dinamizeaza extraordinar, posturile noi invatate, tehnica de respiratie alterna imi fac bine. Am reusit sa ma interiorizez, sa ma regasesc. Cel mai viu imi vine in minte exercitiul cu bobocul de floare, inflorit, prima intalnire cu sufletul meu, deschis acum! Apreciez enorm efortul tuturor femeilor care au participat la acest seminar, era nevoie de toate aici. Mi-a schimbat viata total, m-a transformat! Am avut o experienta foarte profunda. A trebuit sa ma confrunt cu realitatea mea, cu ce am tinut in mine sau am uitat. Simt acum ca am puterea unica si nemarginita sa merg mai departe. Acum stiu ca am de unde si pot darui, iubi, ierta mai mult!”

„Chiar am simtit ca infloresc. Multumesc pentru tot. A fost o grupa excelenta!”

„Mi-a adus mai multa incredere in mine si mai multa bucurie in suflet.”

„Am inteles ca pot sa fiu calmul si armonia pe care vreau sa le vad in lume, ca pot sa vad viata cu ochi de copil.”

„Programul a fost practic, tehnici prin care patrundeai in interiorul tau, lucruri scrise cu care ramai si dupa seminar. Totul a fost plin de iubire si caldura, destins. M-a ajutat sa ma cunosc mai bine, sa aduc lumina in sufletul meu, sa fac mai mult pentru mine si implicit pentru cei din jurul meu.”

„Mi-am dat seama ca eu ar trebui sa fiu prietena mea cea mai buna. Si mai trebuie sa lucrez la asta.”

„Tehnicile prezentate m-au ajutat sa redescopar parti din mine la care uit sa fiu atenta uneori. Mi-au placut foarte mult discutiile libere, le-am descoperit pe fete ca pe niste prietene apropiate. Mi-am adus aminte ce bine e sa fii femeie!”

Lucian Blaga – Lumina

Lumina ce-o simt
navalindu-mi in piept cand te vad,
oare nu e un strop din lumina
creata in ziua dintai,
din lumina aceea-nsetata adanc de viata?

Nimicul zacea-n agonie
cand singur plutea-ntuneric si dat-a
un semn Nepatrunsul:
„Sa fie lumina!”

O mare
si-un vifor nebun de lumina
facutu-s-a-n clipa:
o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de patimi,
o sete de lume si soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea
lumina de-atunci – cine stie?

Lumina ce-o simt navalindu-mi
in piept cand te vad – minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creata in ziua dintai.

Dumnezeu versus stiinta

In dimineata asta, am primit un mesaj cu urmatoarea povestire. Nu stiu cine a scris-o, dar merita sa o cititi pana la capat.

Dumnezeu vs. stiinta

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie.

– Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie.

Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare.

Esti crestin, nu-i asa, fiule?

Da, dle, spune studentul.

Deci crezi in Dumnezeu?

Cu siguranta.

Dumnezeu e bun?

Desigur, Dumnezeu e bun.

E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?

Da.

Tu esti bun sau rau?

Biblia spune ca sunt rau.

Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin.

Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?

Da, dle. As incerca.

Deci esti bun.

N-as spune asta.

Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…

Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.

El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Iisus sa-l vindece. Cum de Iisus e bun? Poti raspunde la asta?

Studentul tace.

Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.

Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?

Pai…, da, spune studentul.

Satana e bun?

Studentul nu ezita la aceasta intrebare: “Nu”.

De unde vine Satana?

Studentul ezita.

De la Dumnezeu.

Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?

Da, dle.

Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?

Da.

Deci cine a creat raul? Profesorul continua. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.

Din nou, studentul nu raspunde.

Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?

Studentul se foieste jenat.

Da.

Deci cine le-a creat?

Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.

Cine le-a creat?

Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.

Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Iisus Cristos, fiule?

Vocea studentului il tradeaza, e nervos.

Da, dle profesor, cred.

Batranul se opreste din marsaluit.

Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Iisus?

Nu, dle. Nu L-am vazut.

Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Iisus al tau?

Nu, dle, nu l-am auzit.

L-ai simtit vreodata pe Iisus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Iisus sau a lui Dumnezeu?

Nu, dle, ma tem ca nu.

Si totusi crezi in el?

Da.

Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?

Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.

Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.

Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.

Dle profesor, exista caldura?

Da.

Si exista frig?

Da, fiule, exista si frig.

Nu, dle, nu exista.

Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.

Studentul incepe sa explice.

Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperatura mai scazuta decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp au material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna absenta totala a caldurii. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.

Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.

Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?

Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?

Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?

Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.

Ce vrei sa demonstrezi, tinere?

Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.

De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza. Gresite?

Poti explica in ce fel?

Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?

Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.

Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?

Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.

Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. nu predate studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?

Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.

Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?

Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.

Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….

Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?

Acum nesigur, profesorul raspunde: Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.

La asta, studentul a replicat: Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.

Profesorul s-a asezat.

PS: Studentul era Albert Einstein.

Albert Einstein a scris o carte intitulata „Dumnezeu vs. stiinta” in 1921….