Centrul de Yoga si Meditatie Kamala

Fac parte din echipa Centrului de Yoga si Meditatie Kamala, si in continuare sunt cateva filmulete de prezentare.

– Centrul de Yoga si Meditatie Kamala (limba romana) – var 1

– Centrul de Yoga si Meditatie Kamala (limba romana) – var 2

– Hridaya Yoga & Meditation Center Kamala (limba engleza)

– Ce este Hridaya Yoga

– O sedinta de Hatha Yoga

Cum imi fac ziua mai frumoasa (1)

Am scris de curand despre modelarea calitatii zilei. Una din metodele preferate de mine pentru a-mi face ziua mai frumoasa este sa ma scol mai devreme decat ar fi necesar pentru programul meu, si sa ma bucur de o jumatate de ora, pe indelete. In acest timp, savurez un ceai cald, pe terasa, daca e cald afara, citesc ceva frumos sau admir rasaritul. O meditatie si cateva tehnici yoga ma ajuta sa incep ziua cu optimism, incredere, credinta si multa energie.

Avand timp pentru mine dimineata, toata ziua apoi am un alt ritm, mai bland: am timp sa ascult oamenii, sa privesc o floare pe langa care trec in drumul meu prin oras, sa observ mai mult din ce apare in viata mea, sa reactionez mai bine la evenimentele vietii. E mai multa liniste, calm si recunostinta, si in acelasi timp energie, concentrare si bucurie.

Voi cum va faceti ziua frumoasa?

Modelarea calitatii vietii – arta suprema

„Dimineata este momentul in care ma simt cel mai treaz si in care in fiinta mea mijesc zorii… Noi trebuie sa invatam din nou sa ne trezim si sa ramanem treji, nu cu ajutorul unor mijloace mecanice, ci prin amplificarea la infinit a asteptarii noastre de a ne trezi si de a nu ramane scufundati in somnul cel mai profund. Personal, nu cunosc nimic mai incurajator decat capacitatea incontestabila a omului de a-si eleva viata prin simplul sau efort constient. Nu este putin lucru sa pictezi un tablou, sa sculptezi o statuie sau sa creezi un alt obiect frumos, dar mi se pare mult mai grandios sa iti pictezi si sa iti sculptezi insasi atmosfera si mediul in care traiesti… Modelarea calitatii zilei – aceasta mi se pare arta suprema.” (Thoreau, „Walden”)

M-a inspirat foarte mult Thoreau cu cartea sa Walden. Aici, el descrie experimentul sau, cum a trait un an de zile retras in natura, asta se intampla prin anul 1854. Mi-a facut pofta, ca sa spun asa, sa ma duc si eu undeva, intr-o padure linistita, langa un izvor/lac, unde sa raman mai mult timp si sa ma bucur pur si simplu de faptul ca exist.  Prin anii 1850 era o alta atmosfera in lume, inca nu era aglomeratia si ritmul de azi. Iar ideile lui sunt actuale, chiar daca au trecut peste 150 de ani de cand a scris cartea.

Dincolo de vorbele frumoase, ce ar insemna „sa iti modelezi calitatea zilei”, concret? Eu cred ca in primul rand e necesara intentia, dorinta de a-ti face ziua, viata, mai frumoasa, mai buna, mai semnificativa, pentru tine, pentru altii.  Nu e nevoie de actiuni grandioase, sunt suficiente gesturi mici si atente.

Avem un corp, avem emotii,  avem minte si, in primul rand, avem in noi o scanteie de spirit, divinitatea din noi (e o clasificare simpla, exista si altele mai elaborate, deocamdata e suficienta asta).

Tu, cititorule, aminteste-ti ca semnificatia fiecarei zile din viata ta este data de calitatea fiecaruia dintre aceste domenii ale vietii tale. Exista metode, sfaturi despre cum sa iti pastrezi corpul sanatos si puternic, despre cum sa iti controlezi si s iti inalti emotiile, despre controlul gandurilor si puterea mintii, si despre cum sa reintri in legatura si sa faci viu sacrul din tine, cu acea parte uitata sau neglijata din inima ta. Depinde de fiecare daca si ce metode aplica, in fiecare domeniu. Si tot de fiecare depinde centrul de greutate pe care il da vietii lui, adica ce domeniu (dintre cele enumerate mai sus) predomina in viata lui.

Sunt multe de spus pe tema asta. Voi mai continua si alta data. Pentru moment, tu, cititorule, cum iti imbunatatesti calitatea vietii?

Seminar Tantra Shastra 2 – Tara

Tara – Intelepciunea Compasiunii Divine.

In cele trei zile ale seminarului care a avut loc la Centrul de Yoga si Meditatie Kamala, am inteles ca a aduce speranta si credinta in Dumnezeu este cel mai mare ajutor pe care il putem aduce unui om aflat in suferinta (concreta, materiala sau sufleteasca, spirituala).  A retrezi un om catre sacrul din viata lui, catre frumusetea din inima lui, a-i da incredere ca are puterea de a trece peste toate obstacolele si incercarile vietii e o minune, e cel mai frumos dar. Bineinteles, a-i da o mana de ajutor concret poate sa fie salvator la un moment dat, dar asta nu e totul, se poate sa ii daruim mai mult. Chiar Inima noastra, Inima tuturor.

Acesta e filmul de prezentare a pregatirii yantrei vii a Tarei.

Iar acesta e filmul de prezentare a seminarului.

Bucurati-va si voi cu mine, vazand aceste imagini frumoase.

Exercitiu: Cum sa fii un bun ascultator

Scopuri: Sa ai o relatie construita pe incredere; Sa inveti cum sa folosesti „instrumentul potrivit de comunicare”.

Acest exercitiu este un instrument bine cunoscut de comunicare care este folosit, sub multe forme, in numeroase situatii  – de la sedinte de consiliere si terapie pana la meditatie si arbitrare.

El functioneaza astfel: Decide cine va incepe partea orala a exercitiului (Partenerul A) si cine va fi cel care va asculta (Partenerul B). Veti schimba rolurile mai tarziu. Daca nu va puteti decide, dati cu banul.

Partenerul A: Alege un subiect. Incepe cu ceva necontroversat, dar interesant, precum „lucrurile pe care imi place sa le fac cu alti oameni”. Acorda-ti doua minute (nu mai mult) si vorbeste despre acest subiect cu partenerul tau. Foloseste afirmatii despre tine insuti. Adica propozitii care incep cu „eu sau ”„mie” decat cu „tu”, „tine” sau „altcuiva”. De exemplu:

„Mie imi plac plimbarile in padure cu prietenul meu John.”

Si nu:

„Este placut sa mergi la plimbare in padure cu John”.

Acest lucru este important deoarece comunicarea provine direct de la persoana care vorbeste si acea persoana isi asuma responsabilitatea a ceea ce spune.

Cand ai terminat de vorbit despre subiectul respectiv (uita-te la ceas) spune „Gata” sau „Am terminat”.

Partenerul B: Asculta cu atentie fara sa intrerupi. Incearca sa mentii contactul vizual in timp ce asculti. Concentreaza-te pe ascultat si incearca sa-ti amintesti exact ceea ce ai auzit fara sa interpretezi sau sa ai vreo reactie.

Cand auzi cuvintele „Gata” sau „Am terminat”, acorda-ti o secunda sa recapitulezi in sinea ta ceea ce ai auzit. Ideea exercitiului este sa te concentrezi sa asculti cu atentie ceea ce are de spus cealalta persoana fara sa o judeci, sa ai vreo reactie sau sa-i raspunzi.

Cand esti gata, spune-i celeilalte persoane ce ai auzit. Fa acest lucru fara a interpreta ori judeca sau porni vreo discutie; pur si simplu reda cat de exact poti ceea ce ai auzit. Scopul este de a te asigura ca ai auzit exact ceea ce a spus cealalta persoana.

Cand ai ajuns la capatul „redarii”, spune „Gata” sau „Am terminat”.

Partenerul A: Daca dupa ce ti s-a repovestit totul, simti ca nu ai fost inteles corect, poti repeta ceea ce ai spus si poti cere sa fie redate spusele tale. Nu schimba ceea ce ai spus, dar daca este necesar, poti sa faci mici clarificari.

Pentru ambii: Repetati procesul de redare pana cand ceea ce a fost spus este redat corect. Odata ce a avut loc o redare exacta, schimbati rolurile astfel incat Partenerul B sa fie cel care vorbeste si Partenerul A cel care reda.

Iata un exemplu:

Partenerul A: „Mie imi plac plimbarile in padure cu prietenul meu John.”

Partenerul B: „Tie iti place sa te plimbi cu John”.

Partenerul A: „Imi place sa ma plimb in padure cu prietenul meu John”.

Partenerul B: „Iti place sa te plimbi in padure.”

Partenerul A: „Imi place sa ma plimb in padure cu prietenul meu John”.

Partenerul B: „Iti place sa te plimbi in padure cu prietenul tau John”.

Dupa ce Partenerul B a redat cu succes Partenerului A ceea ce el a spus, Partenerul B mediteaza doua minute inainte de a vorbi despre subiectul respectiv.

Partenerul A reda apoi ceea ce ea sau el a auzit, cu cateva clarificari, daca este nevoie.

Efectueaza de trei ori acest exercitiu cu Partenerul A care vorbeste/ Partenerul B reda si Partenerul B vorbeste/Partenerul A reda.

In timp ce efectuezi exercitiul, observa cu cata acuratete poti auzi cealalta persoana. In timp, capacitatea ta de a asculta va deveni din ce in ce mai precisa.

Daca acest exercitiu este efectuat cu succes, are ca rezultat:

  • Persoana care vorbeste stie ca a fost auzita.
  • Persoana care asculta stie ca a auzit corect.

Aceasta este baza unei bune comunicari. Ceea ce descopera majoritatea persoanelor cand efectueaza acest exercitiu este ca ei nu aud ceea ce spune cealalta persoana. Daca esti de mult timp intr-o relatie s-ar putea chiar sa descoperi ca esti atat de sigur ca stii ceea ce urmeaza sa spuna cealalta persoana incat nici nu auzi cu adevarat ceea ce spune.

Exercitiul in sine are scopul de a te face sa asculti cu atentie fara a judeca. Scopul exercitiului nu este de a avea o discutie, desi o discutie poate avea loc la terminarea exercitiului. Unul din cele mai comune lucruri despre care se discuta dupa aceea este despre faptul cum acelasi cuvant, la fel ca si felul in care a fost rostit, poate avea intelesuri diferite pentru fiecare din noi. Drept consecinta adesea ne trezim in situatia de a lamuri confuzia creata.

Data viitoare cand te afli in situatia in care te certi sau te deranjeaza comportamentul persoanei iubite, incearca Exercitiul de Ascultare activa si vezi ce se intampla. (din cartea Vindecare prin tehnici sexuale taoiste, ed. Kamala)

Jurnal de meditatie

Periodic, de cateva ori pe an, timp de cateva zile, ma retrag si practic intens meditatia. Iata cateva ganduri notate in aceste perioade.

–––-

Fiecare moment din viata mea este cel mai bun si mai favorabil moment  pentru mine. Fiecare situatie, dificila sau nu, este un cadou de la Dumnezeu, prin care El imi arata ca ma iubeste, ca sunt copilul lui drag si imi da ocazia sa ma depasesc si sa ajung la El. Fiecare moment, fiecare situatie, fiecare om pe care il intalnesc este o ocazie de a-l intalni pe Dumnezeu. Asta inseamna de fapt sa fiu impacata cu mine, sa ma accept: sa nu vreau sa fiu altceva decat sunt exact aici si acum. Sa am totala, absoluta incredere in grija pe care Dumnezeu mi-o poarta, sa nu ma agit inutil pentru ca stiu ca toate se petrec dupa voia Lui. Sa privesc tot ce ma inconjoara ca pe o minune a lui Dumnezeu – oameni, lucruri, evenimente.

––––

Doamne, invata-ma sa te iubesc in tot ceea ce fac, pur si simplu pentru miracolul de a fi in viata, de a Te cauta!

–––

Nu pot sa Te caut doar prin meditatie, Doamne! Mi-ai daruit cateva momente in care am intrezarit splendoarea si maretia luminii Tale. Te rog, Doamne, invata-ma sa Te caut in ochii celor din jur, sa Te caut in ajutorul dat celorlalti, sa Te caut si sa ma bucur ca Te caut.

––––

Sa am mereu gandul „agatat” in inima, orice as face, chiar daca vorbesc sau dorm. Sa am mereu constiinta trairii in inima lui Dumnezeu. Sa ma intreb mereu: acum Il simt? Pot sa il gasesc chiar si in situatia asta neplacuta? Ce imi spune prin vorbele celui din fata mea? Sa il recunosc in privirile oamenilor, in frumusetea copiilor, intr-o floare, intr-un joc.

––

Simt nevoia de control in meditatie. Nu e o peltea somnoroasa si visatoare, dupa care raman pe dinafara lumii, ci un proces controlat, lucid, dupa care ma integrez mai bine in lume si aduc cu forta si incredere dorul din inima.

––-

Doamne, cata frumusete! Dupa mai multe zile de stat in casa, practicand meditatie, am iesit afara, iar frumusetea mi-a taiat rasuflarea! Atatea culori, copacii, frunzele, iarba, apa, fluturii, aerul, totul era atat de frumos!

Am ramas atatea zile in casa, incercand sa meditez, sa ma apropii de Dumnezeu in interiorul cel mai adanc al inimii mele, dar azi, cand am iesit la soare, parca s-a rupt un zagaz in inima si am plans: tot aici imi este mai usor sa te gasesc, Dumnezeu al frumusetii! priveam totul cu atata minunare, totul era atat de proaspat si viu!

Si m-am dus sa continui meditatia. In camera. Pentru ca Dumnezeu e dincolo de frumos si urat…

––-

Meditatie: Azi m-am interiorizat foarte repede si nu am mai avut probleme cu bataile intense ale inimii. Brusc, mi-am dat seama de lumina din inima. Era ca flacara unei lumanari, alba, fara sa palpaie sau sa isi modifice dimensiunea, ca o lumanare concreta. Era acolo, pur si simplu. In acele momente, totul devine foarte simplu. Ca si cum nu am ce sa descriu, pentru ca asa sunt. Este liniste,  lumina si mintea tace – minunare. Respiratia este foarte, foarte lenta, usoara, imi simt corpul si stiu ce se petrece in jur, dar senzatiile nu ajung pana la mine. Stare de gol, un gol plin, viu, plin de lumina si frumusete. Si abia astept sa ajung din nou acolo.

–––

Meditatie: un abur usor, delicat si viu, care imi umple pieptul. Este foarte fin şi totusi se deschide spre universuri intregi. Senzatie de spatiu infinit in inima si, pornind de aici, peste tot. Lumina si bucuria tacuta imensa de aici ma cheama, ma atrage mereu.

E mai usor de meditat imediat dupa trezire, dimineata. Mintea e mai linistita si suflurile la fel.

Fericirea de a fi, de a face ceea ce este necesar. Fericire.

Fericire calma, profunda, in sine. Spatiu luminos, ca un ou diafan, in zona pieptului. Dorinta de a fi mereu fericita, indiferent de situatiile vietii.

–-

Aseara si azi dimineata am trait mai intens sentimentul mortii, cu gandul ca, dupa ce mor, nici mancarea, nici hainele care imi plac, nici iubitul, nimic nu iau cu mine. Doar ce am in suflet. Si m-am gandit: eu ce am trezit in suflet? Am devenit mai buna, mai intelegatoare? Am ajutat pe cineva cu adevarat? Sa se apropie de Dumnezeu? Am iubit mai mult, mai profund? Am fost mai fericita? Cu ce plec din viata asta? Doamne, nu am timp sa pierd, sa irosesc. Si nu am nimic de pierdut iubindu-te cutoata inima mea. Ajuta-ma sa inteleg cum sa te servesc mai bine, ajuta-ma sa devin servitorul tau. Doamne, faca-se voia ta prin mine. Invata-ma sa simt care este voia ta si descuie-mi inima si mintea ca sa nu ma opun prosteste ei. Invata-ma, Doamne, sa fiu fericita, lasandu-ma complet in mainile Tale.

––––

Dorinta de a-l respira pe Dumnezeu in piept, de a-l absorbi astfel.

Apar stari de extaz si ce fac cu ele? Sunt ceva din afara mea, vin si pleaca. Cum sa intru constienta in asemenea stari? Sunt atat de diferite de viata obisnuita, incat nici nu stiu de unde sa le apuc, ce sa fac cu ele, cum sa le traiesc mereu.

–––

O sclipire atat de subtila si de rafinata si de tacuta si de plina si de vie! Ca o imensa pestere plina si rasunatoare, luminoasa si intima si vie. Acum inteleg ce inseamna sa duci in inima: sa asezi in acest spatiu, in aceasta pestera vie starile tale, care isi vor arata atunci adevarata lor semnificatie, comparativ cu eternitatea, fericirea si imensitatea acestui loc sfant.

Interiorizare ca un abandon, ca o moarte, mi-a fost chiar teama sa nu cad de pe scaun, sa nu lesin. Totul este vibratia aceleiasi Constiinte vii, luminoasa prin ea insasi: sunetele, aerul, gandurile, emotiile, tot universul este plin de aceasta vibratie tacuta si melodioasa, plina de viata. Am simtit ca ma topesc in scaun, scaunul in podea, in aerul din jur si m-am speriat, parca dispaream. Apoi m-am simtit una cu cei din jur, cu aerul, cu peretii, cu natura, aceeasi vibratie tacuta, intensa, patrunzatoare. Mi-am amintit de tehnica in care punem in fata eternitatii orice emotie avem, pentru a vedea adevarata ei valoare.  Emotia intensa a iubirii, a chemarii Lui, pusa in fata eternitatii, nu o puteam linisti, tot iubire era.

––––––

Meditatie. Dupa aproape doua ore de haos mental si greutate in potolirea batailor intense ale inimii, am facut Prarthanasana. Atunci s-a produs declicul: centrarea in inima a aparut spontan si m-a invaluit lumina vie, blanda. Izvora din inima mea si ma patrundea cu totul, era aproape concreta. Am deschis ochii, iar aerul era foarte, foarte luminos. Atunci am inteles cum sa fac pentru a ajunge mai usor şi mai repede la lumina din inima mea. E un mecanism care se invata. Am inteles cum se trece gradat de la lumea obisnuita la constiinta unicitatii: se invata, fiecare etapa se reia pana cand devine cu totul a ta. Am simtit ca stiu drumul, stiu unde trebuie sa ajung, sa practic cu rabdare, perseverenta, incredere si iubire. Mi-a fost teama ca voi uita. Chemarea luminii e atat de intensa. E ca o voce, cea mai delicata, mai suava si mai rafinata soapta, care ma atrage foarte mult. In mod special, am deschis ochii, m-am miscat si apoi am incercat din nou sa ajung acolo. Si am reusit. Eram complet relaxata, imi simteam corpul si fata radiind si in acelasi timp parca eram in alta lume. M-am gandit la moarte si m-a cuprins rasul. Cum sa mori? Este atat de fireasca unirea cu lumina cea vie, atat de simpla, incat m-am mirat ca facem eforturi să ajungem la ea. Suntem lumina, suntem liberi, suntem nemuritori si suntem Unul!

––––––-

Traiesc o senzatie ciudata. Ma simt in lume ca intr-un ou care vibreaza, si am senzatia ca ceea ce vad si simt in jurul meu se poate transforma in ceva ce acum nu se vede. Presimt ceva minunat in spatele tuturor lucrurilor pe care le vad, a gandurilor, a senzatiilor pe care le am. Simt ca, daca as intinde mana spre ceva, este posibil ca mana mea sa treaca prin acel ceva, simt ce este posibil sa ating norii cu pielea, cu interiorul respiratiei. Ca si cum ceea ce este in imediata mea vecinatate (10 cm) este relativ sigur, dar ceea ce e mai departe nu sunt sigura ca este ceea ce pare. Senzatie de irealitate, de vis, ca urmeaza sa deschid ochii si sa ma trezesc in clipa urmatoare si sa Vad cu adevarat.

––––––

Imi simt corpul sfant si orice imi vine in minte, emotiile, supararea sau fericirea, le vad ca fiind daruri pentru El, pentru Dumnezeu. Respir pentru El, care este in inima mea, mananc pentru El, daruindu-i astfel energie, este mereu cu mine, in mine, este chiar Eu insami.

“Ritualul” meu personal de practica yoga

Uneori, in viata de zi cu zi, desi am multe lucruri de facut, am senzatia ca ma inabus, ca nu mai pot respira, ca imi amorteste sufletul si viata trece pe langa mine. Parca uit ceva foarte important si trebuie neaparat sa imi reamintesc. Si atunci fac ceva care sa ma trezeasca, sa ma faca din nou vie.

De obicei, „revin la viata” cand merg in padure si ascult linistea sau cand practic yoga. Fiecare are asemenea mici „retete secrete” personale prin care redevine el insusi dupa intalnirea cu „lumea dezlantuita”.

In urma cu mai multi ani, am fost prima oara intr-o tabara-retragere, in care am tacut timp de o saptamana si am invatat sa meditez pentru inima mea. Mi-a placut atat de mult, incat am fost apoi, doi ani la rand, in vacanta, timp de o luna, intr-o asemenea retragere, dar de data asta singura (adica nu intr-o tabara).  De fapt, nu eram chiar singura, eram eu si izvorul din vale, si mesteacanul de langa fereastra, si steaua aceea care imi zambea in fiecare seara din coltul ferestrei, si pasarile care ma trezeau si ma insoteau la plimbarea pe deal.  Oricum, nu vreau sa scriu  despre natura atat de frumoasa, care imi face inima sa cante aproape intotdeauna. Despre asta, altadata.

Vreau sa scriu ca m-a ajutat foarte mult atunci, chiar daca eram singura cu sufletul meu, sa imi creez un fel de ritual personal. Chiar si intr-o retragere (sau mai ales intr-o retragere) mintea are de lucru, isi aminteste tot felul de lucruri, isi face griji pentru alte milioane de lucruri, rememoreaza toate cantecele, filmele, poeziile si diverse alte situatii vazute sau auzite. Daca nu ai o solutie pentru a iesi din valtoarea asta, te intorci la fel cum ai plecat. Am inceput sa ascult linistea, am practicat tehnicile yoga si exercitiile de meditatie invatate  si treptat, mintea mea s-a linistit si au inceput sa apara strafulgerari de Tacere si minunare pe care nu le pot descrie. M-am bucurat atat de mult atunci, incat mi-a fost teama ca le voi uita. De aici a pornit ideea „ritualului meu personal” pentru amintirea de sine.

Scopul ritualului era sa ma aduca in starea de daruire a mea catre Dumnezeu. Incepeam prin aprinderea unei lumanari, rugandu-ma ca Dumnezeu sa imi aprinda inima de dorul Lui asa cum aprind eu lumanarea. Apoi incepeam practica hatha yoga: incalzirea, apoi, pe fiecare chakra, de jos in sus, o asana speciala si cate zece respiratii yoghine complete in care, in timpul retentiilor, sa simt ca ma umplu de iubire si lumina si ca ma daruiesc lui Dumnezeu, cu toata inima. De fiecare data , ritualul a avut efect, chiar si dupa (sau mai ales dupa) ce m-am intors din retragere si am reintrat in ritmul obisnuit de serviciu. De fiecare data, pe masura ce faceam asanele, simteam cum corpul fizic parca mi se umple de lumina, mintea se linistea si dorul din inima reinvia. Cand deschideam ochii, vedeam din nou „in culori”, si nu „in alb-negru”, asa cum aveam impresia inainte.  Revenisem la viata!

“Puterea gandului” de Swami Sivananda

Am citit aceasta carte in 1992, m-a impresionat foarte mult. Am pastrat de atunci ideile pe care le-am notat.

SERVESTE!  IUBESTE!  MEDITEAZA!  REALIZEAZA!

– Fiecare om poseda lumea lui de ganduri.

– Cultivati obiceiul bucuriei si al gandurilor bune si nobile.

– Nu ingramaditi in creier ganduri,  informatii inutile. Invatati sa va curatati mintea de lucruri ce nu va mai trebuie. Numai astfel veti putea umple mintea cu ganduri divine.

– Gandul constient transforma, innoieste si cladeste din nou.

– Fiecare gand are greutate, forma, culoare, calitate si putere. Forma este starea inferioara, iar numele – cea superioara a unicei puteri numite gand.

– Gandul este o putere dinamica, vie, vitala, cea mai vitala, subtila si irezistibila forta care exista in univers.

– Gandul este singurul care reprezinta toate lumea, batranetea, moartea, marele pacat, pamantul, apa, focul, aerul, eterul.

– Gandul il leaga pe om.

– Fiecare om creeaza o lume a binelui si a raului, a placerii si durerii numai prin imaginatia sa.

– Expansiunea gandurilor catre obiecte incatuseaza, iar renuntarea la ganduri reprezinta eliberarea.

– Mintea in sine este o inregistrare de impresii care se exprima neincetat sub forma de impulsuri sau ganduri.

Devino intruchiparea unei naturi bune. Serveste, iubeste, daruieste! Gandeste bine despre toata lumea. Fa-i pe oameni fericiti. Traieste ca sa fii de folos. Atunci vei intra in imprejurari favorabile.

Un om inteligent este mereu atent, vigilent si circumspect. El isi supravegheaza intotdeauna gandurile. Este prudent in vorbirea sa, vorbeste putin si in cuvinte frumoase si nu foloseste niciodata vorbe aspre, ce ar putea jigni. El este rabdator, milos si nutreste o dragoste universala. El nu minte. Isi masoara cuvintele. Este echilibrat si vesel.