Nu poti stapani decat acele lucruri la care ai renuntat, nu prin detasare de ele insele, ci prin detasare de dorinta fructelor lor – M. Eliade

Nu poti scapa de anumite lucruri decat traindu-le, nu poti limpezi anumite obsesii decat privindu-le in fata, si nu poti cunoaste adevarata dragoste decat depasind-o. Nu poti stapani decat acele lucruri la care ai renuntat, de care te-ai eliberat, nu prin detasare de ele insele, ci prin detasare de dorinta fructelor lor, spune Mircea Eliade. Poate parea paradoxal, dar eu stiu ca tacerea, lipsa raspunsurilor din jur, provoaca nasterea noastra. Daca nu gasim in afara noastra pe cineva care sa dea viata fantasmelor noastre, suntem constransi sa cautam o solutie in interiorul nostru. Astfel se naste omul. Nu pot decat sa ii fiu recunoscatoare celui care a tacut, care m-a ajutat sa mor, care m-a nascut, chiar si fara sa vrea, dar mai ales, fara ca eu sa vreau.

Reclame

Miracolul zilei de azi

In drumul nostru spre autocunoastere si adevaruri spirituale, multi dintre noi ne uitam intr-o directie gresita. Am separat spiritualul de viata de zi cu zi, astfel ne-am oprit pe noi insine sa mai traim spiritualitatea de zi cu zi. Spiritualul a devenit asociat cu slujba de duminica, sau yoga si meditatie, sau o calatorie in India, sau un tur la catedralele celebre din Europa. Credem ca a ne ruga este ceva mai spiritual decat a merge cu bicicleta, ca a citi carti religioase e mai sacru decat a face dragoste. Si ne mai intrebam de ce ne simtim atat de des lipsiti de sens si scop in viata.

Cautarea momentelor reale si a  spiritualitatii de zi cu zi trebuie sa inceapa cu o intoarcere la uman. Spiritualitatea de zi cu zi nu este o evadare din viata obisnuita in cautarea unei experiente speciale, exaltate, ci o abandonare in deplinatatea fiecarei experiente. Nu este o cale care te indeparteaza de uman catre spiritual, care te duce de la Pamant la Cer, ci una care te aduce inapoi la obisnuit, la viata de zi cu zi, si te invita sa gasesti spiritualul aici. Incepe si se termina acolo unde esti deja, chiar aici, chiar acum. Nu mai este nimic de cautat, nimic altceva de obtinut. Esti deja tot ceea ce cauti.

Cand am inceput ceea ce am numit o cale spirituala, in dorinta mea de a-l cunoaste pe Dumnezeu, am intors spatele lucrurilor lumesti. Practicam meditatia ore intregi, uneori zile intregi. Am realizat perioade de retragere si de tacere. Imi consideram corpul fizic un obstacol in calea iluminarii, dorintele mele umane drept o piedica pentru a atinge o stare spirituala, pura. Consideram viata mea pe pamant ca un fel de pedeapsa care ma oprea sa ma intorc acasa, la originile mele divine.

Am avut multe experiente inaltatoare in acesti ani, dar puteam fi fericita doar cand imi faceam practica spirituala. Dupa multe cautari, am inteles in final ca intreaga viata este o practica spirituala – ca trebuia sa reinvat  sa fiu umana. De atunci, am urmarit sa imi imbratisez umanitatea, nu sa fug de ea, si am cautat in ea experientele spirituale pe care le cautasem in alta parte.

Theillard de Chardin spunea: „Nu suntem fiinte umane care traiesc o experienta spirituala, ci fiinte spirituale care traiesc o experienta umana”. Nu suntem separati de spirit, aceasta ar fi imposibil. Pur si simplu, suntem fiinte spirituale deghizate in forme umane. In acest mod, suntem conectati cu intreaga viata. Floarea este spirit, la fel si piatra. Toti avem aceeasi sursa. Toti suntem facuti din aceleasi particule invizibile de materie. Toti suntem Unul.

Cand separam spiritualul de cotidian, ne limitam sansele de a trai momente pline de frumusete si autenticitate.. Ne lipsim de miracolele si minunile obisnuite pentru ca nou cautam ceva stralucitor, extraordinar, pe care scrie: „Sunt ceva special, sunt sacru.” Suntem atat de innebuniti in cautarea extraordinarului, incat nu mai recunoastem sacrul nici cand il intalnim.

Momentele autentice, sacre, apar cand traim momente de unitate cu noi insine, cu natura  sau cu o alta persoana. De-a lungul zilei, priviti momentele sacre si miracolele de zi cu zi: imbratisarea pe care copilul tau ti-o da fara nici un motiv, un stol de pasari care se profileaza in zbor pe un nor, multitudinea de frunte si legume create de Dumnezeu care te asteapta la supermarket, cantecul care se aude la radio care iti spune exact mesajul pe care aveai nevoie sa il auzi, o floare micuta care rasare in crapatura unei alei de beton.

Cand ne oprim si acordam atentie clipelor sacre si miracolelor de zi cu zi, vom incepe sa traim cu veneratie si minunare.

Ieri, aproximativ 200.000 de oameni din intreaga lume au murit.

Tu esti viu.

Esti aici, acum.

Ai o alta zi.

Aceasta este o binecuvantare.

Bucura-te de miracolele obisnuite ale vietii de zi cu zi care iti creeaza viata. Acestea sunt cele mai autentice momente sacre din viata ta.

Petunia curajoasa

In centrul orasului, o petunie mica mi-a atras atentia. Era inconjurata complet de asfalt, la baza unei cladiri vechi, in partea de nord, fara sa vada soarele, cu radacina ascunsa intre burlan si perete. Ma si mir cum s-a putut aduna acolo o mana de praf pentru ca samanta curajoasa sa prinda radacina.  Avea o singura floare, mandra si deschisa. Pura si simpla.

Deasupra ei, doua etaje pline de muscate curgătoare, zglobii, isi scuturau petalele, umpland trotuarul cu scantei rosii. Nici nu aveau cum sa observe petunia frumoasa si smerita.  Privirea  mea a fost intai atrasa de bogatia rosie si vesela de deasupra. Si eu, abia am observat floarea mica, ascunsa langa burlan.

M-a impresionat perseverenta si curajul ei de a nu se da batuta, desi nu vedea direct soarele, desi avea putin praf la radacina si nu pamant, desi era singura.

Daca o simpla petunie a putut supravietui si inflori in conditii atat de vitrege si a adus bucurie cuiva (adica mie) prin simpla ei prezenta , un om, care e mult mai mult decat o petunie, de ce nu ar putea?

Garcia Marquez

„Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor…

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata… N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii… Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune „te iubesc”si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui „imi pare rau”, „iarta-ma”, „te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.” (Garcia Marquez)