Autobiografie in cinci capitole – Portia Nelson

CAPITOLUL 1

Merg pe strada.

In pavaj e a groapa adanca

In care cad.

Sunt pierduta… Sunt neputincioasa.

Nu-i vina mea.

Imi trebuie o vesnicie ca sa gasesc calea de a iesi.

CAPITOLUL 2

Merg pe aceeasi strada.

In pavaj e o groapa adanca.

Ma prefac ca nu o vad.

Cad iarasi in ea.

Nu-mi vine sa cred ca sunt din nou acolo.

Dar nu e vina mea.

Dureaza mult ca sa gasesc calea de a iesi.

CAPITOLUL 3

Merg pe aceeasi strada.

In pavaj e o groapa adanca.

Vad ca e acolo.

Cad in ea… e o obisnuinta…

dar am ochii deschisi.

Stiu unde ma aflu.

E vina mea.

Ies de acolo imediat.

CAPITOLUL 4

Merg pe aceeasi strada.

In pavaj e o groapa adanca.

O ocolesc.

CAPITOLUL 5

Merg pe o alta strada.


Reclame

Concluzii seminar

In perioada 19 – 21 noiembrie 2010, am tinut seminarul cu tema „Fii femeia care ai fost menita sa fii”, la sala Centrului de Yoga si Meditatie Kamala din Sanpetru, Brasov.

Această prezentare necesită JavaScript.

Prin acest seminar, am dorit sa creez un cadru, un timp si un spatiu special, in care femeile au avut ocazia sa se bucure de liniste, de contemplatie, de reflectare, de intrare in profunzime. Impreuna, am (re)invațat un mod de a trai in care fericirea nu depinde de ceva exterior, si am reintrat in legatura cu puterea din noi, cu lumina din sufletul nostru.

Seminarul a fost interactiv, dinamic, practic, au fost multe fise de lucru, chestionare, discutii referitoare la situatii concrete de viata. S-a transmis un mesaj practic, optimist si concret. A fost un timp si un spatiu magic, in care un grup de femei s-au adunat pentru a retrezi in ele flacara iubirii, a cunoasterii, a sacrului, a magiei vietii.

Am fost impresionata de sinceritatea si deschiderea lor, de dorinta lor profunda de transformare. Iata cateva impresii:

„Tehnicile prezentate m-au ajutat sa ma linistesc si sa ma interiorizez. Salutul Soarelui a fost ceva complet nou pentru mine, mi-a trezit interesul pentru yoga. Mi-a placut exercitiul de relaxare si vizualizare, atunci am realizat ca am nevoie sa imi dau voie sa ma joc. In timpul discutiei libere de sambata, mi-am rezolvat un conflict interior care ma supara de mult timp.”

„M-am descoperit pe mine, poate pentru prima data, si ma bucur ca sunt FEMEIE! Mi-a placut Salutul Soarelui, ma dinamizeaza extraordinar, posturile noi invatate, tehnica de respiratie alterna imi fac bine. Am reusit sa ma interiorizez, sa ma regasesc. Cel mai viu imi vine in minte exercitiul cu bobocul de floare, inflorit, prima intalnire cu sufletul meu, deschis acum! Apreciez enorm efortul tuturor femeilor care au participat la acest seminar, era nevoie de toate aici. Mi-a schimbat viata total, m-a transformat! Am avut o experienta foarte profunda. A trebuit sa ma confrunt cu realitatea mea, cu ce am tinut in mine sau am uitat. Simt acum ca am puterea unica si nemarginita sa merg mai departe. Acum stiu ca am de unde si pot darui, iubi, ierta mai mult!”

„Chiar am simtit ca infloresc. Multumesc pentru tot. A fost o grupa excelenta!”

„Mi-a adus mai multa incredere in mine si mai multa bucurie in suflet.”

„Am inteles ca pot sa fiu calmul si armonia pe care vreau sa le vad in lume, ca pot sa vad viata cu ochi de copil.”

„Programul a fost practic, tehnici prin care patrundeai in interiorul tau, lucruri scrise cu care ramai si dupa seminar. Totul a fost plin de iubire si caldura, destins. M-a ajutat sa ma cunosc mai bine, sa aduc lumina in sufletul meu, sa fac mai mult pentru mine si implicit pentru cei din jurul meu.”

„Mi-am dat seama ca eu ar trebui sa fiu prietena mea cea mai buna. Si mai trebuie sa lucrez la asta.”

„Tehnicile prezentate m-au ajutat sa redescopar parti din mine la care uit sa fiu atenta uneori. Mi-au placut foarte mult discutiile libere, le-am descoperit pe fete ca pe niste prietene apropiate. Mi-am adus aminte ce bine e sa fii femeie!”

Retragerea spirituala- o parte esentiala din viata mea

Ca femei care traiesc in ziua de azi, avand multiple roluri in viata (mame, sotii, fiice, prietene, femei de afaceri, si nu in ultimul rand, cautatoare spiritual), a ne face timp pentru o retragere cu noi insine nu este o optiune. Este un lucru esential. Nici una din femeile care au realizat ceva profund semnificativ in viata nu ar fi putut realiza nimic daca nu ar fi facut o prioritate din aceste retrageri cu ele insele. Retragerile hranesc corpul, sufletul si spiritul nostru, ele sunt esentiale pentru fiecare dintre noi pentru a fi sanatoase si fericite.

Nivelul stresului este mai mare azi ca niciodata in istoria umanitatii. Si, din nefericire, este in crestere. Este o provocare sa fii singura, cu atat mai putin sa fii tacuta si sa asculti ce iti spune corpul, ce iti spune sufletul tau. Cand ne predam nesfarsitelor informatii exterioare, pierdem contactul cu noi insine si uitam ghidarea intelepciunii interioare. Ca urmare, suferim de epuizare, surplus de greutate, depresie, anxietate si, in cele din urma, de diferite boli.

Pentru a elimina acest stres si a deveni responsabile pentru propria noastra sanatate, cea mai buna cale este sa realizam periodic „retrageri” din programul obisnuit pentru a ne odihni, regenera, deconecta, pentru a fi pur si simplu. De cat de putine lucruri avem nevoie pentru a fi fericite!

Da, uneori e nevoie de bani pentru a participa la aceste retrageri organizate de centre spirituale. Da, e dificil sa gasesti timp pentru a fi departe  de serviciu si responsabilitatile familiale. Și da, merita din plin.

Cu totii ajungem la momente de saturare, de oboseala in viata de zi cu zi. A ramane periodic in liniste pentru a te cunoaste pe tine insati te poate ajuta foarte mult.

Intr-o retragere spirituala, tacerea, practica spirituala, lasarea deoparte a rolurilor obisnuite, spatiul si libertatea sunt vindecatoare. In aceste perioade, mintea noastra se linisteste, iar corpul se regenereaza, datorita practicii spirituale, somnului bun, odihnei, alimentelor sanatoase si plimbarilor in natura. Este o perioada in care ne bucuram de simplitate pentru a ne regenera si totodata a ne reinnoi angajamentul de a trai o viata plina de semnificatie.

Cred ca o retragere spirituala ne poate schimba viata. Nu numai pentru ca am vazut rezultate in cadrul retragerilor care au loc la centrul de yoga si meditatie Kamala, ci si pentru ca eu insami am trait asa ceva in timpul perioadelor mele de retragere.

Nu toate femeile pot alege sa traiasca pe varful unui munte sau sa ajunga la o retragere organizata de un centru spiritual, dar cu toate putem gasi cateva ore in fiecare saptamana, sau cel putin o zi pe luna, in care putem sa avem o perioada de regenerare, un timp special in care sa facem un pas inapoi si sa apreciem cine suntem si incotro mergem, timp pentru a multumi pentru ce am invatat.

Putem sa ne facem timp pentru cateva ore de liniste, sau o dupa-amiaza contemplativa, in natura sau acasa, sau un week-end complet in care sa ne retragem cu noi insine, in care sa realizam o introspectie atenta, tehnici de (re)centrare, de meditatie, plimbari in natura in care sa ne reconectam cu fiinta noastra profunda.

Personal, recomand tuturor sa realizeze anual cel putin o retragere mai lunga (7-10 zile) intr-un centru de meditatie si cel putin cate un weekend in liniste si singuratate o data la trei luni. Realizarea periodica si regulata a acestor retrageri ne ajuta sa ne regeneram, sa fim mult mai constiente si mai atente in viata de zi cu zi, sa avem relatii mai bune si mai profunde, sa ne simtim conectate cu centrul fiintei noastre, sa ne simtim in acord cu universul.  Viata capata o semnificatie mai adanca, ne simtim mai adevarate, mai profunde in tot ceea ce facem si simtim.

Cateva semne pentru a sti ca avem nevoie de o retragere spirituala

– inchidem alarma ceasului de mai multe ori in fiecare dimineata

– bem prea multe cesti de stimulente (cafea sau ceai) pentru a „ne mentine in forma”

– ne simtim coplesite sau neinspirate in munca, in practica spirituala si/sau in viata de zi cu zi.

– realizam practica spirituala ca un robot, fara pasiune

– dam vina pe alti oameni, locuri, circumstante pentru nefericirea noastra, etc, etc.

Realizate cel putin de doua ori pe an, sau la schimbarea anotimpurilor, retragerile spirituale ne pot mentine departe de starile de epuizare, de secatuire fizica, emotionala si spirituala.

Iata cateva sugestii pentru a incepe sa facem din aceste retrageri spirituale o parte constanta din viata noastra.

– Planifica din timp. Fa-ti un calendar pentru urmatoarele 12 luni. Poti incepe in orice moment al anului, nu trebuie neaparat sa fie Anul Nou. Noteaza lunile care crezi ca ar putea fi dificile pentru tine si cand ai avea nevoie de o pauza – dupa ce termini un proiect mare la serviciu sau in familie. Intereseaza-te de retrageri spirituale in aceste perioade si noteaza-le pe calendar cu pixul (nu cu creionul).  De obicei, poti gasi pe internet aceste activitati cu cel putin cateva luni inainte. Inscrie-te si plateste avansul pentru a fi sigura ca nu te razgandesti (plus ca beneficiezi de reducerile pentru inscrierile timpurii). Daca nu ai curajul sa te inscrii la o retragere mai lunga sau ai copii mici, incepe cu seminarii de un weekend.

– Incepe sa economisesti. Deschide un cont separat pentru economii, pe care sa il numesti Retragere spirituala, Dezvoltare personala sau Educatie. In fiecare luna, depune in acest cont un procent din venitul tau (depinde de tine cat anume). E mai usor sa iti permiti din punct de vedere financiar sa participi la o retragere spirituala daca ai pus deoparte lunar o suma mica decat sa incerci sa faci rost deodata de toata suma necesara.

–  Comunică nevoia ta de retragere. Spune familiei, prietenilor, colegilor cand planifici sa realizezi o retragere spirituala. Informeaza-i ca nu vei avea acces la internet, si nici la telefon in aceasta perioada. Spune-le o data exacta cand vei reveni si la cine sa apeleze in locul tau. Daca iti pun intrebari sau te provoaca, poti sa le spui ca este un aspect important al unei vieti sanatoase. Pastreaza-ti convingerile si nu te lasa influentata de parerile lor.

– Nu da inapoi. E usor sa renunti in ultimul moment (de aceea e buna inscrierea timpurie si plata avansului). Mereu pot aparea lucruri in ultimul moment pentru care sa fie necesara prezenta ta. Poate aparea frica de a pasi in afara zonei de confort si de a te deschide spre schimbari si emotii profunde. Se poate spune ca universul iti testeaza hotararea! Cat de mult te pretuiesti pe tine insati si dezvoltarea ta personala?

– Traieste schimbarea. Cand te vei intoarce din retragere, vei fi transformata. Ochii si pielea vor straluci, vei zambi si vei rade mai des. Vei fi mai energica si mai optimista. Bineinteles, toti cei din jurul tau vor observa asta. Cand cei apropiati vor vedea cat de bine ti-a prins aceasta perioada de retragere cu tine insati, te vor incuraja si te vor sustine, poate chiar vor vrea si ei sa realizeze o asemenea retragere cu ei insisi.

Cel mai mare dar pe care ti-l poti face tie insati si celor din jur este determinarea ta continua pentru propria ta evolutie si constienta. Nu uita niciodata asta!

Relatia de cuplu si calea spirituala – 3

Daca inima noastra e ca o flacara, karma sau obiceiurile conditionate sunt combustibilul de care are nevoie acest foc pentru a arde stralucitor. Chiar daca arderea vechii karme creeaza mari tulburari, ea elibereaza de asemenea, resurse puternice din interiorul nostru blocate in tiparele noastre habituale. Cand aceste tipare incep sa se destrame, castigam acces la un spectru mai larg de calitati umane.

Toate calitatile universal apreciate — cum ar fi: generozitatea, tandretea umorul, puterea, curajul sau rabdarea — ne permit sa fim cat mai umani, dandu-ne posibilitatea sa infruntam tot ce ne ofera viata. Fiecare din aceste resurse ne ofera posibilitatea sa ne angajam intr-o dimensiune diferita a realitatii. Cu cat avem acces la mai multe, cu atat putem imbratisa viata in intregime — cu bucuriile si placerile ei, dar si cu dificultatile si tristetile ei.

Fiecare dintre noi are, virtual, capacitatea de a se racorda la un intreg spectru de insusiri valoroase, cel putin ca potentiale in germen. Cu toate acestea, majoritatea dintre noi si-au dezvoltat una dintre aceste calitati, cum ar fi puterea, in detrimentul celei opuse, cum ar fi tandretea. In acest fel, suntem inclinati intr-o parte si lacunari intr-un alt sens. Partial, acest sentiment de incompletitudine este ceea ce ne atrage intr-o relatie. Adesea, ne simtim cel mai atrasi de oameni ce manifesta trasaturi care noua ne lipsesc si care ne provoaca sa ne dezvoltam o plenitudine si o profunzime mai mari decat am descoperit pana atunci.

Cand tiparele noastre habituale ard in focul relatiei intime, calitatile noastre umane autentice sunt eliberate. De pilda, atunci cand nu mai putem mentine vechea noastra prudenta cu o persoana pe care o iubim, ne putem simti expusi si vulnerabili fara acest vechi scut in spatele caruia ne ascun­deam, insa aceasta expunere face mai transparenta natura noastra autentica. Cu cat avem mai putin nevoie sa ne ascundem, cu atat ne putem infatisa mai bine asa cum suntem cu adevarat. Iar aceasta legatura profunda cu noi insine ne ofera acces la resursa interioara de care avem cel mai mult nevoie cand lasam garda jos: adevarata forta, care vine din interior si nu dintr-o pozitie de avantaj. Asa functioneaza alchimia iubirii.

Trei niveluri ale caii: evolutiv, personal si sacru

Calea iubirii constiente are trei dimensiuni diferite si intercorelate. La nivel colectiv, are o semnificatie evolutiva. Secole de dezechilibru intre felul de a fi masculin si cel feminin au lasat o cicatrice adanca in psihicul uman. Nimeni nu poate scapa de efectele acestei rani — care afecteaza viata noastra interioara si exterioara. In interior, o experimentam ca pe o disociere intre inima si minte, sentiment si gandire, tandrete si forta; in afara, se manifesta prin razboiul dintre sexe si prin distrugerea irationala a naturii care pune in pericol planeta noastra. Atat timp cat constiinta umana nu va transforma antagonismul stravechi dintre masculin si feminin intr-o alianta creativa, vom ramane fragmentati si in razboi cu noi insine, ca indivizi, dar si ca parteneri, grupuri de persoane, natiuni.

Dezvoltarea unei noi profunzimi a intimitatii in relatiile noastre actuale este un pas important in vindecarea acestei fisuri stravechi si in reunirea celor doua jumatati ale umanitatii noastre. Cand incepem sa evoluam in aceasta directie, relatia barbat-femeie capata o dimensiune mai vasta, dincolo de simpla supravietuire sau siguranta. Devine o cale evolutiva — un instrument pentru expansiunea progresiva a constiintei umane.

In al doilea rand, ca o cale personala, relatia implica sa depasim barie­rele noastre individuale, sa ne directionam catre deschidere si intimitate, sa intram in contact cu niveluri mai adanci ale fiintei noastre si sa obtinem acces la intreaga gama a resurselor noastre umane. Ajutandu-ne sa devenim mai disponibili pentru posibilitatile creative ale vietii noastre, relatia intima ne rafineaza ca indivizi si ne poate transforma in fiinte umane mai treze si complet dezvoltate.

In sfarsit, iubirea dintre barbat si femeie reprezinta o provocare sacra — sa trecem dincolo de cautarea unilaterala a gratificatiilor pur personale, sa depasim razboiul dintre sine si altul si sa descoperim ce este cu adevarat esential si real — adancimile si inaltimile vietii ca intreg. Ajutandu-ne sa ne vindecam alienarea de viata, de alti oameni si de noi insine, relatia devine o cale sacra. Nu vreau sa sugerez ca o legatura in si prin sine este o cale completa ce poate substitui alte tehnici spirituale. Dar, daca avem aspiratii sau ne dedicam trezirii la adevarata noastra natura, impreuna cu o practica ce ne ajuta sa facem asta, atunci, in acel context, relatia poate fi un vehicul foarte puternic care sa ne ajute sa intram in contact cu un nivel mai profund al adevarului.

In aceasta lumina, provocarile dificile cu care barbatii si femeile se confrunta cand isi unesc energiile nu sunt doar chinuri personale. Sunt si invitatii sa ne deschidem fata de jocul sacru al cunoscutului si necunoscutului, vazutului si nevazutului si adevarurilor mai inalte nascute din contactul intim cu marele mister al vietii.

(din „Psihologia Trezirii” de John Wheeler)

Relatia de cuplu si calea spirituala – 1

Deoarece ma preocupa acest subiect, voi scrie aici, in serial, cateva repere despre viata spirituala si viata de cuplu.Am mai scris despre asta preluand idei de la Paul Evdokimov, din cartea sa Taina iubirii.  Acum prezint idei din perspectiva lui John Welwood, pe care el le-a scris in cartea Psihologia trezirii.

„Zona cea mai problematica in viata multor oameni este cea care priveste relatiile personale, intimitatea, iubirea si pasiunea. Unul din cele mai dureroase moduri in care criza spirituala a vremurilor noastre ne afecteaza pe fiecare dintre noi este alienarea prezenta in relatiile noastre cu ceilalti.
Este ceva neobisnuit ca subiectul relatiilor intime sa fie inclus in domeniul spiritualitatii. Majoritatea cartilor despre spiritualitate, meditatie si probleme psihospirituale se concentreaza asupra dimensiunii transpersonale a naturii noastre, asupra esentei noastre spirituale. In timp ce literatura despre meditatie este ampla, nicaieri, nici in Orient, nici in Occident, nu exista o bogata traditie articulata care sa abordeze modul in care sa ramai constient si treaz intr-o relatie personala intima. Tantra budista tibetana se apropie poate cel mai mult, cu invataturile sale, de armonia partenerilor in cuplu, insa principiile tantrice sunt ezoterice si nu se adreseaza interactiunii personale care este atributul distinctiv al intimitatii moderne. In afara de recomandarile generale legate de compasiune, generozitate si bunatate, invataturile spirituale se adreseaza rareori raporturilor care se nasc intre doi oameni aflati intr-o relatie intima sau felului in care poti sa lucrezi cu aceste legaturi interpersonale. Putine scrieri din literatura spirituala au considerat intimitatea interpersonala ca o parghie importanta sau valida pe calea trezirii.
Adevarul este ca multor cautatori spirituali le este mai usor sa se simta echilibrati, constienti si concentrati in ei insisi, atunci cand traiesc singuri decat atunci cand locuiesc impreuna cu altcineva. Cand traim singuri, e usor sa evitam sa ne uitam atent la tiparele noastre obisnuite, pentru ca traim in interiorul lor. Intr-o relatie, insa, pentru ca in mod inevitabil, ființa iubita ne oglindeste felul in care personalitatea noastra conditionata o afecteaza, nu putem evita sa ne confruntam cu toate marginile noastre necizelate. Contactul intim de la om la om declanseaza, de asemenea, o intreaga gama de sentimente tulburatoare, impreuna cu toate fricile noastre, datand din copilarie, legate de dragoste, putere, abandon, tradare, coplesire si multe alte amenintari interpersonale.
De aceea, nu e surprinzator ca urmarirea trezirii spirituale este, in general, si a fost astfel secole intregi, un demers solitar, intreprins adesea in asezaminte monastice, iesite din comun, de celibat sau de izolare, dupa cum nu este neobisnuit nici faptul ca, deseori, comunitatile spirituale sufera de aceleasi nevroze interpersonale ca orice alt grup sau poate chiar mai mult ca altele. Constiinta tot mai larga care se dezvolta prin practica spirituala nu este, de multe ori, testata sau rafinata in creuzetul angajarii si dialogului interpersonal.
Vom vorbi in continuare despre relatia intima ca o cale sacra. Fara indoiala, puteau fi abordate si alte tipuri de relatii, deoarece principiile esentiale pentru o relatie constienta intre iubiti — deschidere, prezenta, disponibilitatea de a-ti examina propriile reactii emotionale, comunicarea sincera si autodezvaluirea — sunt cu siguranta valabile pentru toate relatiile. Insa relatiile intime sunt un loc de intalnire foarte provocator si puternic, in care psihologicul si spiritualul se intalnesc intr-o maniera extrem de complexa, provocatoare.
Dupa cum scria misticul rus Vladimir Soloviev, iubirea erotica „difera de alte tipuri de iubire prin intensitatea mai mare, absorbtia mai profunda si posibilitatea unei reciprocitati mai complete si multilaterale”. Inspirandu-ne sa ne deschidem complet fata de celalalt, ea scoate la iveala cele mai reactive tipare ale personalitatii conditionate. Din acest motiv poate fi o forta transformatoare atat de puternica: ne obliga sa ne confruntam si sa lucram cu cele mai adanc inradacinate tipare de personalitate, in lumina iubirii pentru celalalt. Intimitatea ca si cale transformatoare ne invita sa devenim persoane reale — capabile de contact si de implicare autentica — si, in acelasi timp, sa inradacinam personalul in fundamentul mai vast al fiintei, care se intinde mult dincolo de persoana. Totodata, impune sa ne maturizam si sa ne trezim.
(va urma)

Jurnal de meditatie

Periodic, de cateva ori pe an, timp de cateva zile, ma retrag si practic intens meditatia. Iata cateva ganduri notate in aceste perioade.

–––-

Fiecare moment din viata mea este cel mai bun si mai favorabil moment  pentru mine. Fiecare situatie, dificila sau nu, este un cadou de la Dumnezeu, prin care El imi arata ca ma iubeste, ca sunt copilul lui drag si imi da ocazia sa ma depasesc si sa ajung la El. Fiecare moment, fiecare situatie, fiecare om pe care il intalnesc este o ocazie de a-l intalni pe Dumnezeu. Asta inseamna de fapt sa fiu impacata cu mine, sa ma accept: sa nu vreau sa fiu altceva decat sunt exact aici si acum. Sa am totala, absoluta incredere in grija pe care Dumnezeu mi-o poarta, sa nu ma agit inutil pentru ca stiu ca toate se petrec dupa voia Lui. Sa privesc tot ce ma inconjoara ca pe o minune a lui Dumnezeu – oameni, lucruri, evenimente.

––––

Doamne, invata-ma sa te iubesc in tot ceea ce fac, pur si simplu pentru miracolul de a fi in viata, de a Te cauta!

–––

Nu pot sa Te caut doar prin meditatie, Doamne! Mi-ai daruit cateva momente in care am intrezarit splendoarea si maretia luminii Tale. Te rog, Doamne, invata-ma sa Te caut in ochii celor din jur, sa Te caut in ajutorul dat celorlalti, sa Te caut si sa ma bucur ca Te caut.

––––

Sa am mereu gandul „agatat” in inima, orice as face, chiar daca vorbesc sau dorm. Sa am mereu constiinta trairii in inima lui Dumnezeu. Sa ma intreb mereu: acum Il simt? Pot sa il gasesc chiar si in situatia asta neplacuta? Ce imi spune prin vorbele celui din fata mea? Sa il recunosc in privirile oamenilor, in frumusetea copiilor, intr-o floare, intr-un joc.

––

Simt nevoia de control in meditatie. Nu e o peltea somnoroasa si visatoare, dupa care raman pe dinafara lumii, ci un proces controlat, lucid, dupa care ma integrez mai bine in lume si aduc cu forta si incredere dorul din inima.

––-

Doamne, cata frumusete! Dupa mai multe zile de stat in casa, practicand meditatie, am iesit afara, iar frumusetea mi-a taiat rasuflarea! Atatea culori, copacii, frunzele, iarba, apa, fluturii, aerul, totul era atat de frumos!

Am ramas atatea zile in casa, incercand sa meditez, sa ma apropii de Dumnezeu in interiorul cel mai adanc al inimii mele, dar azi, cand am iesit la soare, parca s-a rupt un zagaz in inima si am plans: tot aici imi este mai usor sa te gasesc, Dumnezeu al frumusetii! priveam totul cu atata minunare, totul era atat de proaspat si viu!

Si m-am dus sa continui meditatia. In camera. Pentru ca Dumnezeu e dincolo de frumos si urat…

––-

Meditatie: Azi m-am interiorizat foarte repede si nu am mai avut probleme cu bataile intense ale inimii. Brusc, mi-am dat seama de lumina din inima. Era ca flacara unei lumanari, alba, fara sa palpaie sau sa isi modifice dimensiunea, ca o lumanare concreta. Era acolo, pur si simplu. In acele momente, totul devine foarte simplu. Ca si cum nu am ce sa descriu, pentru ca asa sunt. Este liniste,  lumina si mintea tace – minunare. Respiratia este foarte, foarte lenta, usoara, imi simt corpul si stiu ce se petrece in jur, dar senzatiile nu ajung pana la mine. Stare de gol, un gol plin, viu, plin de lumina si frumusete. Si abia astept sa ajung din nou acolo.

–––

Meditatie: un abur usor, delicat si viu, care imi umple pieptul. Este foarte fin şi totusi se deschide spre universuri intregi. Senzatie de spatiu infinit in inima si, pornind de aici, peste tot. Lumina si bucuria tacuta imensa de aici ma cheama, ma atrage mereu.

E mai usor de meditat imediat dupa trezire, dimineata. Mintea e mai linistita si suflurile la fel.

Fericirea de a fi, de a face ceea ce este necesar. Fericire.

Fericire calma, profunda, in sine. Spatiu luminos, ca un ou diafan, in zona pieptului. Dorinta de a fi mereu fericita, indiferent de situatiile vietii.

–-

Aseara si azi dimineata am trait mai intens sentimentul mortii, cu gandul ca, dupa ce mor, nici mancarea, nici hainele care imi plac, nici iubitul, nimic nu iau cu mine. Doar ce am in suflet. Si m-am gandit: eu ce am trezit in suflet? Am devenit mai buna, mai intelegatoare? Am ajutat pe cineva cu adevarat? Sa se apropie de Dumnezeu? Am iubit mai mult, mai profund? Am fost mai fericita? Cu ce plec din viata asta? Doamne, nu am timp sa pierd, sa irosesc. Si nu am nimic de pierdut iubindu-te cutoata inima mea. Ajuta-ma sa inteleg cum sa te servesc mai bine, ajuta-ma sa devin servitorul tau. Doamne, faca-se voia ta prin mine. Invata-ma sa simt care este voia ta si descuie-mi inima si mintea ca sa nu ma opun prosteste ei. Invata-ma, Doamne, sa fiu fericita, lasandu-ma complet in mainile Tale.

––––

Dorinta de a-l respira pe Dumnezeu in piept, de a-l absorbi astfel.

Apar stari de extaz si ce fac cu ele? Sunt ceva din afara mea, vin si pleaca. Cum sa intru constienta in asemenea stari? Sunt atat de diferite de viata obisnuita, incat nici nu stiu de unde sa le apuc, ce sa fac cu ele, cum sa le traiesc mereu.

–––

O sclipire atat de subtila si de rafinata si de tacuta si de plina si de vie! Ca o imensa pestere plina si rasunatoare, luminoasa si intima si vie. Acum inteleg ce inseamna sa duci in inima: sa asezi in acest spatiu, in aceasta pestera vie starile tale, care isi vor arata atunci adevarata lor semnificatie, comparativ cu eternitatea, fericirea si imensitatea acestui loc sfant.

Interiorizare ca un abandon, ca o moarte, mi-a fost chiar teama sa nu cad de pe scaun, sa nu lesin. Totul este vibratia aceleiasi Constiinte vii, luminoasa prin ea insasi: sunetele, aerul, gandurile, emotiile, tot universul este plin de aceasta vibratie tacuta si melodioasa, plina de viata. Am simtit ca ma topesc in scaun, scaunul in podea, in aerul din jur si m-am speriat, parca dispaream. Apoi m-am simtit una cu cei din jur, cu aerul, cu peretii, cu natura, aceeasi vibratie tacuta, intensa, patrunzatoare. Mi-am amintit de tehnica in care punem in fata eternitatii orice emotie avem, pentru a vedea adevarata ei valoare.  Emotia intensa a iubirii, a chemarii Lui, pusa in fata eternitatii, nu o puteam linisti, tot iubire era.

––––––

Meditatie. Dupa aproape doua ore de haos mental si greutate in potolirea batailor intense ale inimii, am facut Prarthanasana. Atunci s-a produs declicul: centrarea in inima a aparut spontan si m-a invaluit lumina vie, blanda. Izvora din inima mea si ma patrundea cu totul, era aproape concreta. Am deschis ochii, iar aerul era foarte, foarte luminos. Atunci am inteles cum sa fac pentru a ajunge mai usor şi mai repede la lumina din inima mea. E un mecanism care se invata. Am inteles cum se trece gradat de la lumea obisnuita la constiinta unicitatii: se invata, fiecare etapa se reia pana cand devine cu totul a ta. Am simtit ca stiu drumul, stiu unde trebuie sa ajung, sa practic cu rabdare, perseverenta, incredere si iubire. Mi-a fost teama ca voi uita. Chemarea luminii e atat de intensa. E ca o voce, cea mai delicata, mai suava si mai rafinata soapta, care ma atrage foarte mult. In mod special, am deschis ochii, m-am miscat si apoi am incercat din nou sa ajung acolo. Si am reusit. Eram complet relaxata, imi simteam corpul si fata radiind si in acelasi timp parca eram in alta lume. M-am gandit la moarte si m-a cuprins rasul. Cum sa mori? Este atat de fireasca unirea cu lumina cea vie, atat de simpla, incat m-am mirat ca facem eforturi să ajungem la ea. Suntem lumina, suntem liberi, suntem nemuritori si suntem Unul!

––––––-

Traiesc o senzatie ciudata. Ma simt in lume ca intr-un ou care vibreaza, si am senzatia ca ceea ce vad si simt in jurul meu se poate transforma in ceva ce acum nu se vede. Presimt ceva minunat in spatele tuturor lucrurilor pe care le vad, a gandurilor, a senzatiilor pe care le am. Simt ca, daca as intinde mana spre ceva, este posibil ca mana mea sa treaca prin acel ceva, simt ce este posibil sa ating norii cu pielea, cu interiorul respiratiei. Ca si cum ceea ce este in imediata mea vecinatate (10 cm) este relativ sigur, dar ceea ce e mai departe nu sunt sigura ca este ceea ce pare. Senzatie de irealitate, de vis, ca urmeaza sa deschid ochii si sa ma trezesc in clipa urmatoare si sa Vad cu adevarat.

––––––

Imi simt corpul sfant si orice imi vine in minte, emotiile, supararea sau fericirea, le vad ca fiind daruri pentru El, pentru Dumnezeu. Respir pentru El, care este in inima mea, mananc pentru El, daruindu-i astfel energie, este mereu cu mine, in mine, este chiar Eu insami.

Un nou inceput in yoga

De fiecare data cand se deschide o noua grupa de yoga, cand unii oameni vin la curs cautand ceva pentru sufletul lor, ceva ce poate inca nu isi dau seama prea bine, imi aduc aminte cum am inceput eu sa practic yoga, ce nazuinte aveam atunci, ce doruri imi ardeau in suflet, nestiute, nenumite. S-au schimbat multe de atunci, unele doruri au fost implinite, altele s-au aprins mai tare.

Ce am invatat cel mai mult din yoga? Echilibrul, centrarea,  intensitatea calma si arzanda.

Din 13 aprilie voi tine un curs de yoga pentru incepatori, cu o grupa noua. La Centrul de Yoga si Meditatie Kamala din Brasov. Va avea loc saptamanal, in fiecare marti. Iar luni, 12 aprilie,  va fi conferinta de prezentare a cursului.

„O, tu cel cu buzele insetate, continua sa cauti apa.

Acele buze insetate sunt dovada ca vei gasi sursa apei.” (Rumi)

Seminar Tantra Shastra 1 – Kali

In perioada 19-21 martie 2010, am participat la organizarea seminarului Tantra Shastra tinut de Simona Trandafir in Sanpetru, la Centrul de Yoga si Meditatie Kamala (din care fac si eu parte).  Seminarul a  fost consacrat Marii Intelepciuni a transformarii, a eternitatii, a aspiratiei, si anume Kali.

Inainte cu o saptamana, am pregatit yantra ei, o yantra vie, si iata filmul de pregatire.

Si filmul de prezentare al seminarului.

Fac de mult timp meditatii cu Marile Cai ale Intelepciunii (chiar daca nu le-am numit intotdeauna asa), iar acest seminar mi-a adus mai aproape savoarea suava si impetuoasa totodata a sacrului trait aici, in viata de zi cu zi, in fiecare respiratie, in fiecare clipa.

Primul curs de yoga – toamna 1991

M-am inscris la un curs de yoga. Aseara, ni s-a vorbit despre iubire. Printre altele, daca iubesti pe cineva, il poti ajuta in yoga. Fiind impreuna, o pereche, se copie la scara pamanteana cuplul etern: principiul etern feminin (yin) si principiul etern masculin (yang). Daca este o iubire adevarata, cei doi, prin aurele lor energetice, formeaza o sfera si dupa un timp incep chiar sa semene la chip, sa isi schimbe chiar unele obisnuinte. Aceasta, deoarece dupa o intalnire traita plin, in doi, in aura fiecaruia raman elemente din aura celuilalt.

E fantastica yoga! Poti sa faci multe lucruri, te incarca energetic, te ajuta sa ai vointa, stapanire de sine, calm, etc, exact ce am nevoie. (extras din jurnalul personal, toamna 1991, aveam 17 ani)

Gand la 17 ani – noiembrie 1991

In curand voi termina liceul si voi intra curajoasa in studentie, apoi in viata.

Corectez: viata incepe cand te nasti, iar acum am 17 ani, nu pot spune ca nu am trait pana acum. Asadar, reformulez: voi intra curajoasa in anii de studentie, apoi de munca.

Oare viata e echivalenta cu munca? Nu e numai atat, viata e plina de bucurie, de durere, de dragoste, dragoste, dragoste! (se vede ca sunt indragostita, nu?)

Cautare – mai 1990

Imi caut drumul, imi caut iubirea.

Drumul, macar in general, e stabilit: Politehnica.

Dar iubirea? Mama spune ca nu trebuie sa o caut, voi sti cand va veni. Dar e atat de greu sa astepti.  (Parca bat din picior – acum sa apara iubirea… Dar nu se poate asa).

……………

nu stiu de unde am copiat citatul acesta:

„Nu mi-ar placea sa dau satisfactie unora si altora plangandu-ma de soarta mai mult sau mai putin tragica (pe care numai eu mi-as putea-o face fericita). Sa incercam sa ne rezolvam si singuri problemele care ne framanta. Stiu ca nu e usor, insa mai presus de orice pretuiesc mandria si felul in care stim sa ne traim viata. In fond, fericirea ne-o facem si ne-o desfacem singuri”.  (parca ar fi stilul lui Eliade, dar nu sunt sigura).