Ultimul meu cant – Rabindranath Tagore

Fie ca toate acordurile de bucurie
sa rasune topite-n ultimul meu cant –
bucuria care face tarana sa se dezlantuie
in navalnica fosnire a ierbii crescand!
Bucuria care inlantuie
gemenele surori, Viata si Moartea,
si le pune peste largul lumii sa dantuie!
Bucuria care trece cu vijelia,
zgaltaind si trezind viata la zambet!
Bucuria care poposeste linistita
printre lacrimile din corola rosie-nflorita
a lotusului durerii,
si bucuria ce-si zvarle
tot ce are in colb, la pamant,
si nu cunoaste nici un cuvant.

Reclame

Puterea zambetului

Vi s-a petrecut vreodata sa mergeti pe strada ingrijorate, analizandu-va problemele, planificandu-va activitatile de peste zi? Cand, la un moment dat, ridicati ochii, vedeti o femeie surazatoare si, aproape instantaneu, ii intoarceti spontan zambetul. Intr-o fractiune de secunda ati uitat necazurile, v-ati indreptat spatele si mergand in continuare va dati seama ca toate problemele se vor rezolva. Un zambet pur are o putere miraculoasa. Daca zambiti cuiva, il puteti ajuta pe acel om sa se impace cu el insusi. Cand zambiti plantelor, ele va simt dragostea si cresc armonios.

Un zambet adevarat este un semn de dragoste, o emisie spontana de energie cu un efect tonic, de insanatosire. Este asemenea muzicii armonioase. O femeie care nu zambeste este ca o chitara la care nu se canta: sta intr-un colt, incepe sa se deformeze, se dezacordeaza si treptat se va distruge. Femeia care nu zambeste nu-si dezvolta capacitatea de a primi si darui dragoste. Figura ei intunecata si abordarea prea serioasa a vietii este de multe ori asociata cu diferite afectiuni, in timp ce viata ei sufleteasca se va stinge lent din lipsa de dragoste.

Dimpotriva, chitara mentinuta mereu noua prin exersare, are coardele schimbate regulat si este acordata. O chitara iubita si ingrijita aduce viata si lumina cantaretului si de multe ori ii supravietuieste. La fel, femeia care zambeste aduce bucurie in sufletul oamenilor si duce ea insasi o viata sanatoasa si fericita. De ea ne aducem aminte cu drag, mult timp chiar dupa ce nu mai este langa noi.

O femeie superioara este stapana pe sine, fara teama, netulburata, vesela, amabila si plina de bunavointa in orice situatie s-ar afla. O astfel de femeie va fi din ce in ce mai fericita si entuziasta indiferent care ar fi dificultatile vietii. Infatisarea sa, vocea, comportarea, umorul binefacator si chiar observatiile sale ii ajuta pe cei care o inconjoara.

Fiecare din cuvintele si gesturile unei femei trebuie sa exprime fericire, entuziasm, veselie afectiune si recunostinta, asa cum cantecul pasarilor si frumusetea florilor exprima armonia si bucuria de a exista. Soarele, stelele, muntii, apele si florile participa cel mai adesea nebanuit la armonia vietii noastre. Cum am putea trai in mijlocul lor fara a fi pline de dragoste, vesele si fericite? Atitudinea noastra ar trebui sa fie cea a unui copil plin de candoare care primeste un dar divin. Daca nu integram tot ceea ce ne inconjoara in acest mod, inseamna ca suntem departe de conditia unei sanatati perfecte. Brancusi spunea ca, atunci cand incetam sa avem aceasta stare de copil, am murit de mult.

Trebuie sa admiri sincer si sa iubesti cu forta toate fiintele care merita iubirea ta, toate lucrurile, firul de iarba, picatura de apa, grauntele de nisip, tot misterul vietii. Daca nu esti intotdeauna optimista, plina de veselie, in nu conteaza ce circumstante, te vei asemana cu un orb care nu poate vedea niciodata bucuria si minunile acestei lumi. Daca vei avea mereu ceva de reprosat, este mai bine sa ramai singura in camera ta si sa urmaresti sa-ti sublimezi resentimentele, inainte sa apari printre oameni. Intalnim foarte rar femei agreabile, vesele si binevoitoare, caci majoritatea fiintelor umane sunt bolnave. Adeseori ele nu stiu cum se poate atinge starea de armonie, de aceea nu trebuie sa le judecam gresit.

Avand permanent constiinta organizarii echilibrate a acestui Univers, vom deveni destul de repede fiinte pline de bucurie si recunostinta si nu vom pierde nici o ocazie de a manifesta in noi si in jurul nostru aceasta. Trebuie sa daruim cat mai adesea placere, fericire, veselie si incantare. Sa zambim, sa spunem cu o voce cat mai agreabila, in cuvinte simple “multumesc”, cat de des este necesar. Nu pierdem nimic procedand astfel pentru ca vom fi fericite si ii vom face fericiti si pe cei din jurul nostru.

Vom deveni astfel copii puri ai acestui infinit univers care prin noi, femeile, anima, iubeste si renaste. Daca vom intelege si vom gandi mereu astfel, totul va veni spre noi din abundenta. Daca vom crede ca ne vom pierde bunurile materiale ajutandu-i pe ceilalti, vom trai o stare de tensiune, de boala si nefericire. Orbirea mentala si spirituala este mult mai periculoasa decat orbirea fizica. Daca ne este mai mereu teama sa nu fim deposedate de bunurile noastre efemere, suntem de fapt victimele uitarii, caci am pierdut din vedere originea reala,divina, a vietii noastre. Darul este un act de libertate si sacrificiu, o expresie a recunostintei infinite si a intelegerii eliberate de toate prejudecatile.

Multe femei, chiar daca recunosc diferentele dintre oamenii veseli si cei posaci, desi asociaza fericirea cu sanatatea si tristetea cu boala, nu recunosc puterea zambetului si nu-i inteleg virtutile. De fapt, ele nu zambesc propriei fiinte! Zambind prietenilor, celor iubiti, cum n-am invatat sa ne zambim noua insine? In China antica, taoistii invatau ca un zambet interior permanent, un zambet catre noi insine asigura sanatatea, fericirea si longevitatea. A zambi propriei fiinte este ca si cum va invaluiti cu dragoste si va deveniti cea mai buna prietena. A trai zambind interior inseamna a trai in armonie cu voi insiva, inseamna ca traiti intr-o deplina acceptare a corpului, mintii, sufletului, a fiintei voastre.

Toate lucrurile si fenomenele din aceasta lume sunt aspecte iluzorii, caci nu exista nimic in afara lui Dumnezeu. Este imposibil sa fii o persoana care sa fie pe deplin convinsa de aceste aspecte fara sa devii tu insuti puternica si foarte fericita. Urmareste sa fii din ce in ce mai fericita, radiind mereu lumina spirituala si fericire, bucurie, candoare si spontaneitate lumii intregi. Sa nu te indoiesti niciodata de posibilitatile tale infinite si sa poti transforma chiar si nefericirea, atat a ta, cat si a celorlalti, in fericire si armonie. (extras din Cartea Femeii, ed. Kamala)

 

Zambete si frumusete

Am primit de la prieteni multe filmulete care m-au ajutat sa trec de momentele de descurajare sau amortire sufleteasca.   M-as bucura sa va ajute si pe voi. Cand aveti nevoie sa va spuna cineva un cuvant bun sau sa vedeti ceva frumos, intrati pe pagina asta si alegeti ceva care sa va ajute sa mergeti mai departe.

http://sivangarr.com/healingmessages.html – doua videoclipuri in care multi oameni, pe rand, te privesc in ochi si iti spun „you are beautiful”, respectiv „I love you” – cand le-am vazut prima data, pentru mine a fost cutremurator. Nu te simti singur pe lume cand vezi asa ceva.

Despre bucurie si zambete – un film scurt (16 min) despre zambet si puterea lui

Frumusetea Pamantului – imagini foarte frumoase din natura

Matthieu Ricard despre obisnuintele fericirii

– o floare de trandafir care se deschide

Maica Tereza

– Imprastie dragoste oriunde te duci. Sa nu lasi pe nimeni sa te intalneasca fara sa plece mai fericit.

– Bucuria este rugaciune. Bucuria este tarie. Bucuria este o plasa a dragostei cu care prinzi suflete.

– Haideti sa ne intampinam mereu unul pe altul cu zambete, pentru ca zambetele sunt inceputul iubirii.

– Inainte sa vorbesti, este necesar mai intai sa asculti, pentru ca Dumnezeu vorbeste in tacerea inimii.

– Tacerea se afla la baza comuniunii profunde cu Dumnezeu si cu orice alta fiinta. In tacere suntem inundati de energia lui Dumnezeu care ne ajuta sa facem toate lucrurile in bucurie. Avem nevoie sa il gasim pe Dumnezeu, iar Dumnezeu nu poate fi gasit in zgomot si agitatie. Dumnezeu este prietenul tacerii. Observa cum natura – copacii, florile, iarba – cresc in tacere. Observa cum stelele, luna si soarele se misca pe cer in tacere. Cu cat primim mai mult in timpul rugaciunii tacute, cu atat mai mult vom putea darui in viata noastra activa.

– Nu putem face lucruri mari, doar lucruri mici cu iubire mare.

– Daca judeci oamenii, nu vei mai avea timp sa ii iubesti.

– Nu uita niciodata ca pielea se increteste, parul incarunteste, iar zilele se transforma in ani… dar ce e mai important se conserva; forta si determinarea ta nu au varsta. Spiritul tau este cel care indeparteaza panzele de paianjen. Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare. Dincolo de orice reusita e o alta incercare. Cat timp traiesti, simte-te viu. Daca ti-e dor de ce faceai inainte, fa-o din nou. Nu te pierde printre fotografii ingalbenite de timp… mergi mai departe atunci cand toti se asteapta sa renunti. Nu lasa sa se toceasca taria pe care o ai in tine. Fa astfel ca in loc de mila sa impui respect. Cand nu mai poti sa alergi, ia-o la trap. Cand nu poti nici asta, ia-o la pas. Cand nu poti sa mergi, ia bastonul. Insa nu te opri niciodata.

– Ziua de ieri a trecut. Ziua de maine nu a sosit inca. Nu avem la dispozitie decat ziua de azi. Hai sa incepem.

– Pastrati bucuria de a ajuta pe cei aflati in suferinta si impartasiti-o cu toti cei pe care ii intalniti. Amintiti-va ca actiunile facute din iubire sunt actiuni ale pacii.

– A trai ca un inger – aceasta este maretia oamenilor care sunt bogati sufleteste, chiar daca din punct de vedere material sunt foarte saraci.

– Pacea incepe cu un suras.

– Sa zambesti unui om care este suparat; sa vizitezi, chiar si pentru putin timp, pe cineva care este singur; sa oferi adapost sub umbrela ta cuiva aflat in ploaie; sa citesti ceva unui orb; aceste actiuni si multe altele pot parea marunte, dar astfel noi putem sa dam iubirii noastre pentru Dumnezeu o forma concreta.

– In momentul mortii, nu vom fi judecati dupa numarul de fapte bune pe care le-am facut si nici de diplomele pe care le-am dobandit. Vom fi judecati numai dupa iubirea pe care am pus-o in actiunile noastre. Cel mai important lucru nu este cat de mult facem, ci cat de multa iubire punem in actiunile noastre de fiecare zi. Aceasta este masura iubirii noastre pentru Dumnezeu.

– Dumnezeu primeste iubirea noastra. Nici unul dintre noi nu este indispensabil. Dumnezeu are posibilitatea de a face toate lucrurile in mod perfect, cu mult dincolo de cel mai capabil om. Putem sa muncim pe branci. Putem sa muncim pana murim. Daca nu muncim cu iubire, toata munca noastra este fara nici o valoare in ochii lui Dumnezeu.

– Orice actiune incepe cu o rugaciune. Sa iubiti rugaciunea si sa simtiti nevoia sa va rugati deseori in timpul zilei. Daca vreti sa va rugati mai bine, trebuie sa va rugati mai mult. Cu cat va rugati mai mult, cu atat mai usor va deveni. Rugaciunea perfecta nu consta in multe cuvinte, ci in fervoarea si ardoarea ei.

– Pune credinta in lucrurile mici pe care le faci, pentru ca in ele sta puterea ta.

– Nu asteptati lideri. Faceti ce e de facut singuri, fiecare in parte.

– De fiecare data cand zambesti cuiva, este un gest de dragoste, un dar catre acea persoana, un lucru frumos.

– Dumnezeu nu-ti cere sa reusesti, El vrea doar sa incerci din tot sufletul.

– In viata asta nu putem face lucruri marete. Putem face doar lucruri marunte cu enorma dragoste.

– Noi credem ca ceea ce facem noi e doar o picatura in ocean. Dar oceanul ar fi mai mic fara acest strop.

– Nu putem sti niciodata tot binele pe care il poate face un zambet.

Biografie: S-a nascut in Skopje, Macedonia, in fosta Yugoslavie, in data pe 26 august 1910, avand numele de Agnes Gonxha Bojaxhiu, ca cea mai mica dintre cei trei copii ai familiei. La varsta de 12 ani, a simtit extrem de intens chemarea lui Dumnezeu si a stiut ca va deveni misionara in numele lui Iisus Hristos. Dupa ce a implinit 18 ani, a intrat in ordinul Surorilor din Loretto, o comunitate irlandeza cunoscuta pentru activitatea ei misionara din India. Dupa cateva luni de pregatire la Dublin, a fost trimisa in India, unde pe 24 mai 1931 a depus juramintele pentru a deveni calugarita si a primit numele de Tereza, dupa Sfanta Tereza din Lisieux. In perioada 1931 – 1948, a predat geografie si catehism la Manastirea St. Mary din Calcutta, fiind si conducatoarea acestui asezamant incepand din 1944. Curand s-a imbolnavit de tuberculoza, nu a mai putut sa continue sa predea si a fost trimisa la Darjeeling pentru odihna si recuperare. In tren spre Darjeeling ea a primit cea de a doua chemare divina. „Trebuia sa parasesc manastirea si sa lucrez cu oamenii cei mai saraci dintre saraci, sa traiesc printre ei. A fost un ordin ceresc.” a povestit ea mai tarziu.

In 1948, Vaticanul i-a dat permisiunea de a parasi ordinul Surorilor din Loretto, pentru a-si indeplini chemarea, sub indrumarea Arhiepiscopului Calcuttei. Desi nu avea fonduri, Maica Tereza s-a incredintat Providentei Divine si a inceput cu o scoala in aer liber pe care a deschis-o intr-un cartier nevoias, pentru a-i invata carte pe copiii saraci. De asemenea, si-a insusit notiuni elementare de medicina si a mers acasa la bolnavi pentru a-i trata. Curand i s-au alaturat si alti voluntari si a inceput sa primeasca fonduri pentru actiunile sale. Aceasta a facut posibila continuarea si extinderea activitatii sale. Impreuna cu cei care s-au hotarat sa ramana alaturi de ea, a inchiriat o locuinta pentru a putea ingriji oamenii bolnavi si saraci care nu erau primiti in spitale si care altfel erau condamnati sa moara in mizerie. Pe 7 octombrie 1950, Maica Tereza a primit permisiunea de a fonda propriul ei ordin, „Missionaries of Charity”, a carui misiune principala era aceea de a ajuta acei oameni pe care societatea nu ii primea.

Societatea misionara fondata de Maica Tereza s-a raspandit in lumea intreaga, inclusiv in fosta Uniune Sovietica si in tarile Europei de Est. Membrii ei ofera ajutor oamenilor din cele mai sarace categorii sociale din Asia, Africa si America Latina, participa la actiunile de refacere in cazul catastrofelor naturale, cum ar fi inundatiile, epidemiile, foametea si ii ajuta pe refugiatii de razboi.

Activitatea Maicii Tereza a fost unanim recunoscuta, ea primind numeroase distinctii si premii, inclusiv Premiul Nobel pentru Pace in anul 1979. A murit in anul 1997, la Calcutta.

Sonetul XLIII – Elisabeth Browning

Cum te iubesc? Sa-ncerc o-nsiruire.
Adanc si larg si-nalt, atat cat poate
Atinge al meu suflet cand strabate
Spre gratie, spre tot, spre nesfarsire.
Si te iubesc cu zilnica iubire,
In pasnic fel, în zori, pe scapatate –
Si slobod, cum te lupti pentru dreptate,
Curat, asa cum fugi de lingusire.
Si te iubesc cu patima avuta
In vechi dureri si cu credinta care
Parea, cu sfinti copilaresti, pierduta.
Si te iubesc cu zambet, plans, suflare,
Cu viata mea! – si Domnul de-mi ajuta
Te voi iubi în moarte si mai tare.